7 𝐪𝐮𝐨𝐭𝐞𝐬 𝐢𝐧 𝐭𝐡𝐢𝐬 𝐜𝐡𝐚𝐩𝐭𝐞𝐫
7 𝐜𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐢𝐧 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭 𝐜𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥
≻───── ⋆✩⋆ ─────≺≻───── ⋆✩⋆ ─────≺

❝ ❞ ✧ ೃ༄

"Forest widened his eyes and let go of the last traces of fear. He relaxed, raising his muzzle in the air and sniffing, whiskers quivering. Oak's scent stood out easily from the general scent of the den, emanating the scent of trees, prey, leaves and the cool forest air. The wolf pup studied his father, then turned to look at his own fur and found with joy that he resembled Oak: they both had dark brown coats, while Tuft had inherited Butterfly's light and gray fur, as well as the gold, but which in his brother was expressed only by a shade of sunray color at the base of the soft and fluffy hairs."
(Fighting pack)
- *- * - * - * - * - * - * - * - * - * - * - * -
"Pădure mări ochii și scapă de ultimele urme de teamă. Se relaxă, înălțându-si botul în aer și adulmecă, cu mustățile fremătând. Mirosul lui Stejar se deosebea cu ușurință de izul general al bârlogului, emanând parfumul copacilor, al prăzii, al frunzelor și al aerului răcoros de pădure. Puiul de lup își studie tatăl, apoi se răsuci ca să își privească propria blană și constată cu bucurie că semăna cu Stejar: amândoi aveau haina maro închis, pe când Ciuf moștenise blana deschisă la culoare și cenușie a lui Fluture, precum și cea aurie, dar care la fratele său se exprima doar printr-o nuanță de culoarea razelor soarelui la baza firelor moi și pufoase."
(Haita luptătoare)

' "But then the pack will never find the home discovered by the Brave", Olik murmured almost inaudibly and almost asleep.
"Olik", Luna looked at him carefully. "You never know."
Olik did not answer. He was too sleepy. He let himself be carried by his mother's gentle voice, like the smooth water of a stream, back into the world of stories."
(The two faces of the sun)
- *- * - * - * - * - * - * - * - * - * - * - * -
"-Dar atunci haita nu va găsi nicicând casa descoperită de Viteazul, murmură Olik aproape neauzit și aproape adormit.
-Olik, îl privi Luna cu atenție. Nu se știe niciodată.
Olik nu răspunse. Îi era prea somn. Se lăsă purtat de vocea blândă a mamei sale, ca de apa lină a unui pârâu, înapoi în lumea poveștilor."
(Cele două fețe ale soarelui)

"Forest opened his eyes and blinked in the dim light that brought tears to his eyes. He and Tuft had only opened their eyes for the first time the day before and the forest outside, as well as the den, were unknown worlds to the two of them.
After a few good-bye barks, Butterfly appeared at the entrance to the lair, where the light streamed in, making the ground like gold. Tiny strands of dust straddling the rays of the blinding sun. "
(Fighting pack)
- *- * - * - * - * - * - * - * - * - * - * - * -
,,Pădure deschise ochii și clipi în lumina care, deși slabă, îl făcea să lăcrimeze. El și Ciuf deschiseseră ochii pentru prima oară abia cu o zi înainte iar pădurea de afară, precum și vizuina, erau lumi necunoscute pentru cei doi.
După câteva hămăieli de rămas-bun, Fluture își făcu apariția la intrarea în bârlog, unde lumina pătrundea, făcând pământul ca de aur. Fire minuscule de praf încălecau razele soarelui orbitor. "
(Haita luptătoare)

"He kept digging, and when the hole was big enough for a wolf pup to fit in, he crawled in and covered himself with the snow that fell in pieces like wool over him. It was hard for him to breathe buried in the snow and it seemed that the air was heavy and frozen in there.
He didn't see or smell the lynx when it passed him, and he wasn't sure if he thought he heard his footsteps. Brave fell into a dangerously cold sleep."
(The two faces of the sun)
- *- * - * - * - * - * - * - * - * - * - * - * "Continuă să sape, și, când groapa fu destul de mare pentru ca un pui de lup să încapă acolo, se târî înăuntru și se acoperi cu zăpada ce cădea în bucăți ca de lână peste el. Îi era greu să respire îngropat în zăpadă și părea că aerul pătrundea greu și înghețat acolo.
Nu văzu și nici nu mirosi râsul când acesta trecu pe lângă el și nu era sigur dacă i se păruse că îi aude pașii. Viteazul căzu într-un somn periculos de rece."
(Cele două fețe ale soarelui)

"The wolves crossed a plain and entered a beautiful forest, with trees covered with hoarfrost. They passed a frozen lake and came to a clearing bordered by snow-laden bushes. A rotting, old, hollowed-out, fallen tree was spilling its branches into a kind of wide pit, with snow-drenched sand in it. Just like in Luna's story.
"Did you see?" she asked him.
Without taking his eyes off the wonderful landscape, Olik murmured:
"Brave really found a home for us." '
(The two faces of the sun, end of the book)
- *- * - * - * - * - * - * - * - * - * - * - * -
,,Lupii traversară o câmpie și intrară într-o pădure frumoasă, cu copaci acoperiți de chiciură care îi făcea să strălucească. Trecură pe lângă un lac înghețat și ajunseră într-un luminiș mărginit de tufișuri încărcate cu zăpadă. Un copac putrezit, bătrân și găurit, care era căzut, își revărsa crengile până într-un fel de groapă întinsă, cu nisip umezit de zăpadă în ea. Exact ca în povestea Lunei.
-Ai văzut? îl întrebă aceasta.
Fără să își ia privirea de la minunatul peisaj, Olik murmură:
-Viteazul chiar a găsit o casă pentru noi."
(Cele două fețe ale soarelui, sfârșitul cărții)

"He looked once more at his new pack. In the wolves' eyes you could read suffering, but beyond the sadness and doubt, Wild could see the glimmer of courage to move on and the hope of a better life. Then he looked at the crippled leg, for the first time in his life, not with hatred, not even with doubt or sadness, but with pride.
The one who was always underestimated and reviled and had to live with the idea that he was different, the one who knew what it was to be the least ranked wolf in a pack, the one who represents the separation of the pack, in the midst of fear and flames, and who carries the scar of its painful past, will reunite it and lead it back to light and hope."
(The Lost Story, end of the book)
- *- * - * - * - * - * - * - * - * - * - * - * -
,,Se uită încă o dată la noua lui haită. În ochii lupilor se citea suferința, dar, pe lângă tristețe și îndoială, Sălbatic putu vedea sclipirea curajului de a merge mai departe și nădejdea unei vieți mai bune. Apoi se uită la piciorul lui schilod, pentru prima oară în viață, fără ură, nici măcar cu îndoială sau tristețe, ci cu mândrie.
Cel care a fost mereu subestimat și ocărit și trebuit să trăiască înfruntând ideea că era altfel, a cunoscut ce înseamnă să fii lupul cu cel mai neînsemnat rang dintr-o haită, cel care reprezintă separarea haitei, în mijlocul spaimei și al flăcărilor, și care poartă cicatricea trecutului ei dureros, o va reuni și o va conduce înapoi către lumină și speranță."
(Povestea Pierdută, sfârșitul cărții)

"We all started for the great waterfall. But we had left the Northern Plains and we were going to find a new home, with lots of prey, where the animals waa not fighting out of a desire to dominate everything and was not killing more than they needed. I will never be able to let go of the memory of the place where I spent the first days of my life, but it would be covered by more beautiful ones.
We was all heading towards a new life: Wilderness in the lead, Silver after her and me at the end. Although I was still oppressed by a deep regret because I didn't have a mother (...), I had to move on. I had a foster mother. And a sister with whom, although I didn't trust her at first, we went through a lot and the bond between us had become very strong, strengthened by love.
I felt something cold landing on my head and dozens of soft and wet feathers started falling from the sky, small at first, then bigger. "Winter has come".
I suddenly felt very guilty for all the trouble I had caused Wilderness. I was only thinking about myself and my desire not to live alone instead of listening to her and realizing that I wasn't alone. We had each other. And Silver. Wilderness had only tried to take care of me and because of me we had so many problems. Overwhelmed with guilt, I took a deep breath and said to my sister, who was walking with her head held high, upset:
"I apologize for everything. From now on, I will do whatever you want."
Wilderness stopped walking. She turned to me, looking at me, finally, without sorrow or reproach in her eyes:
"We can do this together." '
(Together, end of the book)
- *- * - * - * - * - * - * - * - * - * - * - * -
"Am pornit-o toate spre măreața cascadă. Dar părăsisem Câmpia de Nord si urma sa găsim o nouă casă, cu multă pradă, unde animalele nu se luptau din dorința de a stăpâni totul și nu omorau mai mult decât aveau nevoie. Nu aveam să mă pot lepăda niciodată de amintirea locului unde îmi petrecusem primele zile ale vieții, dar avea sa fie acoperită de altele mai frumoase.
Ne îndreptam toate către o nouă viață: Sălbăticie în frunte, Argint după ea iar eu la sfârșit. Deși încă eram apăsată de un regret adânc pentru ca nu aveam mamă (...), trebuia sa merg mai departe. Aveam o mamă adoptivă. Și o soră cu care, cu toate că la început nu avusesem încredere în ea, am trecut prin multe iar legătura dintre noi devenise foarte puternică, întărită de iubire.
Am simțit ceva rece căzându-mi pe creștet iar zeci de pene moi si umede s-au pornit sa cada din cer, la început mici, apoi tot mai mari. "A venit iarna".
Brusc, m-am simțit tare vinovată pentru toate necazurile pe care i le provocasem lui Sălbăticie. Mă gândisem doar la mine și la dorința mea de a nu trăi singure în loc să o ascult și sa îmi dau seama că nu eram singure. Ne aveam una pe alta. Și pe Argint. Sălbăticie nu încercase decât să aibă grijă de mine și din cauza mea am avut parte de atâtea probleme. Copleșit de vinovăție, am tras aer adânc în piept și i-am spus surorii mele, care mergea cu capul sus, supărată:
-Îmi cer scuze pentru tot. De acum încolo, am să fac tot ce vrei tu.
Sălbăticie se opri din mers. Se întoarse spre mine, privindu-mă, in sfârșit, fără mâhnire sau reproș în ochi:
-Putem face asta împreună."
(Împreună, sfârșitul cărții)