──────⊱◈◈◈⊰──────

Îl înjunghiase în braț, iar bărbatul de pe scaun legat tipă cu lacrimi în ochii.

- Te rog, da-mi drumul, nu ti-am gresit cu nimic ! Nu te cunosc !

Degeaba îl ruga, el doar îl privea sec, plin de scârbă, cum unul ca el era lângă ea.
Nu înțelegea ce putea vedea la un vierme ca acesta care aproape că urinase pe el de frică.

- Iti voi pune o întrebare, dacă îmi convine raspunsul o sa te las liber, dacă nu o sa te chinui asa pana mori.

- Te rog, fac orice ! Raspund cum vrei tu, doar lasa-ma, spuse bărbatul în timp ce plângea de durere.

Trase un scaun care avea urme vechi de sânge si se așezase pe el , se aflau la subsolul casei lui. Nu era prima dată când făcea asta, adora să privească oamenii în agonie. Se simțea asa relaxat încât era o plăcere să o facă.

──────⊱◈◈◈⊰──────