Fiind cu capul aplecat, purtand o mantie lunga pana în pamant cu gluga care îi acoperea ghipul. Dupa ce a pierdut lupta cu Natsu si a înteles ca Lucy îl iubeste pe rozaliu si nu pe el, avea nevoie de o iesire prin micul oras. Se opri, ceva atragandu-i atentia brunetului. Gray se apropie de un stand la care se afla o batranica ce îi zambea cald.

- Daca doresti ceva tinere, ia, îi spuse aceasta, iar printul îi zambi.

Începu să se uite pe micuța masa pe care erau asezate obiecte vechi, dar care într-un fel, erau frumoase. O clama cu o floare albastra, îi licarii în ochi,iar acesta simti ca trebuie să o ia.

Gray - O vreau pe aceasta, spune luând clama în mana si aratandu-i batranei.

- Atunci e a ta, spune batranica avand un zambet mare pe fata, iar printul se încruntă.

Gray - Dar cat costa ?

- Pentru tine e gratis, print al regatului de gheata, spuse batrana ,iar Gray își mari ochii.

A crezut ca fața îi este bine ascunsă de gluga imensa, se pare ca se înșelase. Zambi stramb, ca mai apoi sa-i lase cativa bani batranei, chiar daca aceasta spunea ca nu este nevoie. Pleca de acolo zambind, apoi începu să se îndrepte catre centru orasului. Puse clama în unul dintre buzunarele mantiei. Gray nu prea a vizitat regatul, din cauza ca fusese prea ocupat ca s-o salveze pe Lucy, iar acum era timpul perfect pentru a îl vedea. Fara fete care sa se dea pe langa el, fara oamenii care sa-l lingusească si tot asa. Acum, era doar un alt om obisnuit, si trebuia să recunoasca, chiar îi placea asta. Dintr-o data, simti cum se izbeste de cineva, asa ca își ridica privirea, astfel dand de o pereche de ochi albastrii.

Juvia - Mă scuzati, nu am vrut, se scuza fata cu par șaten.

Purta o rochie albastra pana în pamant, o mantie neagra cu gluga,iar bretonul parului îi cadea pe ochi. Obrajii îi erau rosii, dandu-i de înțeles lui Gray ca aceasta era rusinata, baiatul chicotii si îi zâmbii.

Gray -Nu-ti cere scuze, a fost vina mea, îti cer iertare, domnita.

Juvia - Juvia, îi raspunse fata avand dintr-o data un zambet mare pe fata.

Gray - Juvia, ploaie în spaniola, spuse privind cum fata roseste pentru a doua oara.

Juvia - Stiti spaniola, domnul meu ?

Gray - Doar putin, însa cuvantul 'juvia' mi-a placut din totodeauna.

Iar acum parca îi placea si fata care îi poarta numele.

Juvia - Serios ? întrebă Juvia fiind mai rosie în obraji.

Parea atat de inocenta si draguta în acelasi timp, iar asta îl atragea pe brunet.

Gray - Da, apropo,Juvia, esti din regat ?

Juvia - Da, domnul meu, îl stiu ca pe ochii din cap.

Gray - Ai putea sa mi-l arati si mie, te rog ? E prima data cand vin aici si nu prea stiu pe unde sa merg, spuse brunetul schitand un zambet stramb, iar Juvia zambi larg.

Juvia - Desigur, cu cea mai mare placere, domnul meu !

Juvia îl duse prin tot regatul Fiore, aratandu-i fiecare monument, piata, strada care semnifica ceva sau avea istoria sa. Pe multe dintre acestea Gray nu le stia, iar faptul ca le stia pe toate fata si probabil si mai mult, îl uimea. Desteapta, timida, inocenta, frumoasa.
Fara sa își dea seama, seara venise, iar timpul ca Gray sa plece la fel.

Gray - Multumesc, Juvia nu stiam ca regatul Fiore ascunde atatea.

Juvia - Cu placere, domnul meu ! Si sa stiti ca fiecare lucru, fie el cat de mic, are un secret care merita descoperit îi spuse ea zambind, brunetul făcând la fel.

Gray - Voi tine minte vorbele astea, acum e timpul sa plec.

Juvia -Asteptati ! Mi-am adus aminte, care este numele dumneavoastra ?

Gray se opri, apoi se întoarse cu fata la Juvia, iar din doi pasi ajunse în fata ei. Gluga îi cazu de pe cap în momentul în care Gray îi lua fața în palme si o saruta. Juvia își mari ochii, însă nu se împotrivi, iar cand brunetul se îndepărta, simti cum ceva se afla în parul sau.

Gray - Ai niste ochi frumosi, Juvia, de ce nu lasi lumea sa-i vada ?

Clama îi ținea bretonul în asa fel încât ochii sa-i să se vadă. Juvia își puse degetele pe clama, apoi pe buze, fiind toata rosie.

Gray - Numele meu este Gray, Gray Fullbaster sper sa ne revedem cat de curand.

O mai saruta încă o data, apoi își puse înapoi gluga pe cap si pleca. Juvia îl privi pana îl pierduse din raza vizuala, chiar si dupa aceea. Printul regatului de gheata o sarutase. În mod normal ar fi trebuit sa fie revoltata si rușinata, însă acum nu simtea nici una din astea, se simtea fericita.