༈ Eu sunt regele iadului ༈
Gray și Jude îl priveau pe Natsu nu prea plăcut mai ales că aparuse acum în cale.
Gray - Nimic Dragneel
Natsu - Văd că ești cam nervos Fullbuster, spuse în timp ce își afișase zâmbetul lui perfect care ar fi facut multe domnițe din sală să îl privească.
Jude - Dragneel, am nevoie de ajutor
Natsu rămase suprins pe moment chiar dacă știa ce voia să-i ceară.
Natsu - Spune, cu ce te-as putea ajuta eu ?
Jude - Cred că fiica mea a fost răpită,nu o mai găsesc nicăieri..
Natsu - Ar fi cam imposibil Jude, ai o gramada de gardieni.
Jude - Și atunci unde e ?
Natsu - De unde să știu, poate si-a găsit un pretendent.
Jude - Taci, Dragneel să nu te prind că vorbești așa de fiica mea !
Natsu - Mă refeream că si-a găsit un pretendet și poate sunt afară sau știu eu unde.
Gray- Merg să o caut.
Natsu - De ce tu ?
Gray - De ce nu as face-o ?
Amândoi își aruncau scântei în ochii și dacă privirea ar putea ucide sigur ar fi morți amândoi.
Natsu - Ar trebui să fii atent Jude.Fiica ta e o ispita pentru toți, nu știi niciodată cine ar putea fi, zise el după plecase de lângă cei doi.
Era iritat pe regele de gheață , mai avea de gând și să o caute își spuse în gând. Dar iritarea lui trecuse când se gândea la cât de bine merse acest plan. Nu a mai stat mult si sa decis să plece.
Era amuzant să-l privească pe Jude asa de panicat si nervos , adora asta.
Pana la urma ea se trezise, privea confuză în întunericul din jurul ei mai ales că nu își amintise când a mers la culcare. Se mișcă putin în pat si simti un alt material al lengeriei de pat. Se ridică în șezut si încerca să se uite în jur , dar era fara folos fiind beznă. Se ridicase si încerca să caute o sursă de magie pentru lumina. Îi era asa de greu, dar pana la urma găsise, iar când totul se luminase privea suprinsa camera. Nu era camera ei, era total diferită, pereti fiind de un rosu sangeriu, mobila de un marou închis si patul baldachin ce trona în mijlocul camerei. Încercă să deschidă ușa, dar fără folos. Panica puse repede stăpânire pe ea la fel si frica. A început să dea cu pumni în usa în timp ce țipa, dar nimic.
Îi auzise țipetele și bătăile la ușă, iar dacă nu avea să se oprească curând credea ca va înnebuni.
La ce se putu aștepta, până la urmă orcine ar fi facut asta, dar nu se aștepta să se trezească așa devreme. După ce intră pe ușă camerei ei o observase pe podea suspinând cu lacrimi în ochi. Când îl vazuse ramase uimită, dar nu dura mult ca privirea ei a devenit una de furie.
Lucy - Tu !
Natsu era atent la orice reacție pe care o avea, trebuia să-i arate ca nu e slab în prezența ei cu toate că dăduse greș de două ori, acum nu mai putea risca.
Natsu - Faci cam multă gălăgie prințesă.
Lucy - Ce caut aici? De ce sunt aici ?
Natsu - Ești proprietatea mea, deci e ceva logic ca tu să fii în regatul meu, o spuse cu mare aroganță și răceală.
Lucy - Proprietate ?
Natsu - Da, ce nu înțelegi ?
Lucy - Nu are logica ce spui
Pornise spre ea cu pasi lenți și în acelasi timp ea se ridica de pe podea. Erau unul lângă altul, totusi reacțiile lor erau total diferite, el fiind sigur pe sine în tot ce spune, iar ea cuprinsă de frica și confuzie.
Natsu - Nu îmi trebuie logică ca să am ce îmi doresc.
Lucy- Eu nu sunt un obiect ca să zici asta ! zise în timp ce Natsu îi prinse bărbia și îi ridică capul din pământ.
Natsu - Nu înțelegi, eu pot să am ce vreau și până mă plictisesc de tine eu o sa te vreau.
Rămase uimită de vorbele sale, erau atât de reci și batjocoritoare ca deja îi era scârbă de ce auzea. O trase mai aproape de el ca să o poată săruta, voia să facă asta de la bal și ajunse la capătul răbdări. Dar nu apucă să o facă trezindu-se cu obrazul mutat în partea dreaptă din cauza palmei ei. Era uimit de gestul ei în timp ce simțea usturimea din obraz, temperamentul său de nervozitate creștea și el. O trantise de perete unde ea gemu de durere din vina lovituri. Se apropia de urechea ei și în acelasi timp îi simțea corpul care tremura al naibi de tare.
Natsu - Acesta e primul și ultimul avertisment, dacă încerci să fugi sau să mă mai lovești o să-ti fac viața aici un iad prințesă nu degeaba mi se spune regele iadului.
Bạn đang đọc truyện trên: Truyen247.Pro