Natsu - De ce ?

Lucy - Păi nu m-ai deranjat și aici oricum nu am cu cine vorbi.

Venise lângă ea și s-a așezat și el pe scările de piatră în timp ce o privi.

Natsu - Nu îți este frig ?

Lucy - Nu chiar

Natsu - Ridica-te puțin, spuse blând.

Lucy - Eh, de ce ?

Natsu - Doar fă-o.

Se ridica și se uita la el confuză, în acelasi timp el își dăduse jos mantia din blană și o puse pe locul în care stătea.

Lucy - Mulțumesc

Se așeza pe mantia lui și o pipaia ușor "E așa de pufoasă" zise ea în gând.

Natsu - Și de ce stai aici singură ?

Lucy - Îmi face bine.

Natsu - Cum așa ?

Lucy - Păi, locul acesta îmi amintește de mama mea, iubea florile extrem de mult și mă liniștește mereu când vin aici

Natsu - Înțeleg

Lucy - As da orice să fie încă în viață, să mă învețe ce sunt sentimelele, să-mi dea acea dragoste maternă.

El o privea și îi asculta fiecare cuvânt cu atenția era sinceră și vorbea deschis, îl mira puțin pentru că erau străini "Cum să te dechizi asa de mult unui om oarecare?" gândise el.

Natsu - Să înveți ce sunt sentimentele ?

Lucy - Da, sunt chiar așa de ciudata ?

Natsu - Nu știu, e prima data când aud pe cineva că zice asta.

Lucy - Chiar e o tâmpenie, nu ?

Natsu - Dacă vrei, te pot ajuta, adică să-ti spun despre unele sentimente.

Lucy - Chiar ai face asta ?

Natsu - Da, doar spune-mi despre care

Lucy era extrem de fericita, în sfârșit gasise pe cineva cu care să se înțeleagă și să o ajute.

Lucy - Ce zici de dragoste ?

Pentru el nu era un subiect plăcut, din contra urî acest cuvânt, avea tot ce își dorea, doar dragoste nu.

Lucy - Ei ?

Natsu - Poate fi un sentiment plăcut, dar și unul care te poate distruge. În fazele bune te simți cea mai fericita persoana și crezi ca nu mai ai nevoie de nimic și de nimeni doar de acea persoana, dar în fazele rele e îngrozitor, îți dorești doar să dispari sau chiar să mori din vina că ești prea rănit sau rănită.

Lucy - E chiar diferit de cum am citit eu în cărți.

Natsu - În cărti sunt doar basme sau povesti reale doar ca sunt modificate mult.

Lucy - Dar tu ai fost îndrăgostit ?

Amândoi se uitau unul la altul, era prima data pentru ea când era așa de aprope emoțional de un barbat. Nu cunoștea lumea,nu cunoștea sentimetele, nu cunoștea nimic.

Natsu - Da

Lucy - Și ce s-a întâmplat ?

Ea nu observase ca întrebarea ei era deranjantă pentru el, așa ca, abea aștepta să-i spună. El ar fi preferat să plece în momentul ăla de lângă ea, dar nu a facut-o.

Natsu - A găsit pe cineva mai bun, eu am fost un nimeni.

Lucy - Nu cred ca așa e, îmi pari o persoana bună si iubitoare, chiar dacă te ascunzi sub masca și mie îmi pari o persoana specială, spuse ea cu un mic zâmbet.

Rămase mut îl citea așa perfect chiar dacă nu-i spuse prea multe despre el. Era prima data când cineva îi spuse ca era bun, iubitor și special. Rămase fără cuvinte, iar acum o privi încă suprins .

Lucy - S-a întâmplat ceva ? Am spus ceva greșit ?

Natsu - Eu voi pleca, sunt destul de obosit.

Se ridicase brusc și se îndrepta spre hol, voia să plece de acolo cât de repede putea.

Lucy - Stai puțin, pelerina ?

Natsu - Păstreaz-o !

Și dispăruse din raza ei vizuala, îi luase pelerina în mâini și o strânse la piept.
Natsu ajunse în camera destul de rapid, iar acum își asculta bătăile inimi care batea într-un ritm alert.

Nu stia ce se întâmplase devenise asa de moale în prezența ei. Trebuia să își revină cuvintele sunt doar cuvinte spuse de ea pentru a părea drăguță își zise în gând. Se uitase pe geamul care ducea priveliștea către grădină, dar ea nu mai era acolo.
Într-un fel era ușurat că nu mai avea să stea aici, maine trebuia să plece si nu se mai vedea cu ea.
Nu dorea să se mai deschidă unei femei, iar ea era ultima persoana.

Urmatoarea zi printesa se plimbă fericită pe holurile palatului, voia să-l vadă pe Natsu înainte să plece. Era ciudat pentru ea de ce voia să-l vadă așa mult. În cărțile pe care le-a citit aici era momentul în care te îndrăgostești, dar era diferit, îl cunoscuse doar de o zi și o grămadă de sentimente simțea. Aseară a simtit mii de fluturi în stomac,era un tânăr atrăgător,oricine ar zice asta, dar reușise să descopere ceva important despre el că se ascunde. "Oare de ce se ascunde după o mască ?" se întrebase ea în gând.
Avea mii de gânduri în cap, dar toate s-au oprit când l-a văzut pe el pregătit de plece. Era cu tatăl ei, cu acel prieten al lui și cu Vargo.
S-a apropiat de ei timid, dar nimeni nu a observat-o, iar atmosfera dintre ei era extrem de rece.

Jude - Lucy ce faci aici ?

Lucy - Păi eu..

Natsu nici nu o observe, era plin de gânduri despre regatul lui încât nici nu știa ce se petrece în fața lui mai exact.

Lucy - Natsu-kun

Când își auzise numele rostit de acel glas cunoscut, se oprise din gândit și își puse atenția pe copila din fața lui.
Amândoi se priveau unul pe altul și nici unul nu schitase nici un gest.