... Lumea asta e atât de străină pentru mine. Privesc un chip într-o oglindă și nu pot să recunosc persoana care se formează în acea expresie.

Nu-i cunosc plăcerile. Talentele. Visele. Dorurile. Nici măcar durerile, dar cu fiecare ocazie în care o reîntâlnesc simt că ochii ei mari și triști ascund o suferință foarte mare. Poate din cauza asta nu-mi pot aduce aminte cine sunt.

Sunt înconjurată de oameni care vin cu povești despre trecutul meu, dar de multe ori mă pierd, întrebându-mă dacă ei sunt cine pretind că sunt. Dacă aș fi ostatică, nici măcar nu aș știi asta.

Despre ce vorbesc? Sunt deja ostatica minții mele și a unui trup distrus de un accident înfiorător. Toți spun că este un miracol că am suprviețuit, dar eu o văd ca pe o pedeapsă. Persoanele din jurul meu îmi ascund lucruri, aud mereu aceeași placă: cu pași mici și siguri.

Eu vreau să știu totul. ACUM.

Din fericire, miracolul la care m-am rugat până acum s-a întâmplat, iar în viața mea a apărut cineva, care mi-a promis că mă va ajuta. Ciudat e că am simțit o căldură imensă atunci când l-am cunoscut. Mi-a spus că am crescut încă din copilărie, ba chiar a venit cu poze la spital.

Pentru prima dată m-am simțit fericită de când m-am trezit în salonul ăsta. I-am promis că nu voi spune nimănui despre el, fiindcă asta ar însemna să fie dat la o parte. El a înțeles nevoia mea de a știi totul, din cauza asta voi ține secrete vizitele lui.

Vreau să ies din închisoarea asta, iar cheia salvării mele se află la el.

Astăzi m-am simțit mai tristă. Încă nu mi-a dat detalii despre viața mea de dinaintea accidentului, dar mi-a oferit ceva mult mai important. Toate simțurile mele au luat-o razna după ziua de azi, de asta cred că e foarte important pentru mine.

I-am mărturisit că în fiecare noapte visez un bărbat. Și singurul detaliu pe care-l pot vedea la el sunt niște ochi albaștri. Atât.

A fost scârbit de moment și atunci mi-a recunoscut. Bărbatul din visele mele e cel care m-a adus în starea asta. Din cauza lui a avut loc accidentul, din cauza lui nu știu cine sunt.

Nu a vrut să-mi facă rău, așa că nu a continuat să-mi dezvăluie ororiile prin care am trecut din cauza acelui bărbat. Ceva din mine m-a durut când am deschis subiectul despre el, dar nu am vrut să-i spun. A realizat de unul singur că îmi fac rău.

M-a încurajat și mi-a promis că îmi va fi alături ca nimeni să nu mă rănească. L-am crezut pe cuvânt.

Când vizita de azi a fost pe sfârșit, nu l-am putut lăsa să plece pentru că aveam niște gânduri care nu-mi dădeau pace. L-am rugat să-mi spună un nume. E atât de ciudat să visezi un trup căruia poți să-i vezi doar ochii, dar care nu are o identitate.

A stat puțin pe gânduri și m-a pus să-i jur că nu voi spune nimic. Ar fi ciudat să-l pierd acum! E singurul care face lumină în drumul meu.

Știu că nu mă minte pentru că poveștile lui vin ca niște stimuli pentru mine. Simt că am trăit acele momente. Simt că am fost acolo. Astăzi mai mult ca oricând, după ce am auzit numele omului din visele mele, simțurile mele au luat-o razna.

Nu înțeleg de ce, poate din cauza durerii. Asta a zis și el. M-a rănit foarte mult în trecut acel om și cel mai probabil subconștientul meu încearcă să se apere acum.

După plecare prietenului meu, numele lui a rămas ca un ecou în mintea mea. Mai ciudat e că pe lângă stimuli oferiți, s-a mai aflat ceva.

Dorul.

Îmi e dor de o pereche de ochi albaștri și un nume. Cu toate astea, nu-l voi ierta pe omul ăsta din cauza lui eu sunt în starea asta. Prietenul meu mi-a zis că are multe povești de oferit, dar trebuie să am răbdare. Mai întâi să mă pun pe picioare, apoi el se va asigura că nimeni nu o să mă mintă.

Am încredere în el. El mă va scoate din întuneric, așa a promis.

Până atunci numele bărbatului care mi-a provocat atâta suferință încă pulsează în mine.

Nu te voi ierta...

Nu o să te iert vreodată... XANDER MIANOV.