Toate senzațiile trăite mai devreme parcă sunt umbrite de gândul meu care răsună asupra unui ecou în sinea mea. Privesc către ușa de la baie apoi înapoi la tricoul de pe mine și mă întreb ce ar trebui să fac? Cred că tristețea mi se poate citi pe chip în momentul ăsta.

Nu-mi pare rău de sentimentele pe care am început să le nutresc față de Xander, dar mă tem că el nu va fi la fel de deschis față de mine. Îmi e teamă că va reuși să mă rănească pentru că nu va știi cum să-mi răspundă sentimentelor mele. Ultimul lucru pe care mi-l doresc e să mă simt mai tristă de pe o zi pe alta pentru că omul pe care-l iubesc nu-mi împărtășește sentimentele.

Fix de ce-ai fugit mai tare, ți s-a întâmplat.

Șirul gândurilor mele e întrerupt de Xander care iese din baie la bustul gol cu părul ud. Și-a tras înapoi pe el doar boxerii și se apropie de mine, analizându-mă atent.

— E comod?

Palma lui îmi mângâie creștetul capului. Încerc să nu mai par supărată. După tot ce s-a întâmplat azi, nu mai am energia necesară pentru încă o discuție cu el, de care știu sigur că mai întâi ar fugi.

— Da, chiar da, răspund și mimez un zâmbet.

Încearcă și el să zâmbească.

— Deci? La margine sau la perete?

Îl privesc încurcată?

— Ce?

— Unde vrei să dormi?

Măresc ochii.

— Stai puțin, vrei să rămâi peste noapte?

Am prins partea în care a spus că Diana nu ar fi putut să ne prindă, dar nu am fost atentă când a zis și că va rămâne să doarmă aici.

Poate pentru că nu a spus nimic despre asta.

Își dă ochii peste cap și se aruncă în pat, la propiu, aproape făcându-mă să pic și eu din el.

— Cred că mi-ar plăcea mai mult la perete, spune și se trage mai aproape de perete.

— N-avem loc amândoi în patul ăsta, mă trezesc dintr-o dată comentând, tu poți dormi aici, eu voi lua patul Dianei.

Netezesc marginile tricoului și dau să plec de lângă patul meu, dar Xander e mai rapid decât mine și mâinile sale mă prind de mijloc, trăgându-mă în brațele lui călduroase. Picicorul lui aterizează peste picioarele mele, iar fața și-o afundă în părul meu.

— Noapte bună, April.

Îmi ține respirația din cauza șocului. Nici măcar nu mă pot mișca la cum s-a încolăcit în jurul meu. Nu-i răspund, ci rămân ca o stană de piatră lângă el. Niciodată nu am fost atât de mult aproape de Xander, iar asta mi se pare ciudat. Să nu mai spun că nu face decât să pună mai multă sare pe rană în ceea ce privește gândurile mele referitoare la el pe care le-am avut mai devreme.

Rămân cu privirea blocată asupra patului Dianei. Cu Xander atât de aproape până și gândurile mele amuțesc, din teama de a nu fi auzite. Ceva de mine se întreabă dacă totul e real? El e aici lângă mine sau e doar un alt vis din care urmează să mă trezesc, lovindu-mă din nou de zidul lui de indiferență.

Respirația lui Xander e mai liniștită acum, semn că a reușit să adoarmă. Să fiu bucuroasă sau nu? În continuare sunt blocată când în minte îmi revine imaginea lui de la baie. În mine se naște speranța că suntem pe drumul care trebuie. Bine sau nu, am toată credința că va veni ziua în care ne-am putea comporta ca niște persoane normale.

Încep să-i măngâi palma care se odihnește pe abdomenul meu. Ce tot spun eu aici, suntem niște persoane normale, dar avem niște trecuturi prea chinuitoare, iar ele ne stau în calea noastră către fericire. Mai trist de atât e că noi le oferim puterea asta de a ne distruge.

Zâmbesc când palma mea încearcă s-o cuprindă pe a lui.

Până când?

Întrebarea vine pe nepregătite, dar până când se vor întâmpla toate astea? Până când va dura liniștea asta, fiindcă ceva din mine îmi spune să mă bucur de moment căci urmează furtuni puternice. Nu sunt sigură că vom fi mereu așa, iar sufletul e cel care îmi confirmă toate astea.

Închid ochii.

Nu știu cât va dura acest până când, dar după atâtea furtuni merit să savurez liniștea asta... măcar acum. Poate mai târziu va fi prea târziu.

∞

Simt lumina cum îmi mângâie fața. Mă zvârcolesc în pat din dorința de a-mi căuta o poziție confortabilă, dar parcă odată ce mi-am deschis puțini ochii, nu mai reușesc să adorm la loc. Dacă m-ar întreba cineva ce nu-mi place la mine, ăsta ar fi unul dintre lucrurile despre care aș vorbi mai întâi. Adorm greu, iar dacă somnul îmi este deranjat, nu mai reușesc să dorm la loc. De asta mă oftic eu în zilele când o văd pe Diana cum doarme, îi sună telefonul, se trezește ca să răspundă, apoi adoarme la loc de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

Mi-aș dori și eu să reușesc una ca asta.

Strâng din buze, iar când ochii mei se obișnuiesc cu lumina, evenimentele de aseară îmi revin în cap. Mă ridic instat în fund și inspectez locul de lângă mine care acum este gol. Oare chiar am visat azi-noapte.

Nu se poate, doar tricoul lui e pe mine.

— Bună dimineața, aud o voce masculină și aproape că îmi scapă un țipăt printre buze.

Nu știu de ce, din instinct prind marginea păturii pe care o trag până la gât. Xander apare din spatele meu și se așază pe scaunul din fața biroului meu. E în bustul gol, dar măcar a făcut un sacrificiu și și-a tras pe el pantalonii.

— Serios? Crezi că de aseară până de dimineață am uitat cum arată țâțele tale? Dă aia jos.

Prind perna și o arunc după el, dar se ferește.

— Ce nu e în regulă cu tine? mă răstesc.

— Acum ce s-a mai întâmplat?

— Parcă se presupunea că dimineața băiatul pleacă și îi lasă un bilet fetei sau deloc. Tu de ce ai rămas?

Strâmbă din nas.

— Să ghicesc că ești genul ăla de persoană care după ce se trezește își imaginează chestii?

Mă uit urât la el.

Dacă ar fi să vorbim despre imaginație, aș spune că m-am temut ca seară trecută să nu fi fost doar în capul meu. Aruncă înapoi pe pat perna și își lungește picioarele.

— Cât e ceasul?

Mă trag pe marginea patului și îmi întind mâinile, făcând abstracție de întrebarea lui de mai devreme.

— Aproape zece jumătate.

Fac ochii mari și sar în picioare.

— Nu se poate, strig, suntem în întârziere.

Fug direct la baie ca să mă spăl pe ochi.

— Tu întârzii, pe mine nu mă grăbește nimeni și nu-mi pasă de o absență.

Îmi dau ochii peste cap, când aud cât de îngâmfat a sunat tonul lui atunci când a dechis gura.

— Să ghicesc, ești genul de peroană care după ce se trezește este morocănoasă? întreb înainte să încep să-mi perii dinții.

Ies doar cu capul din baie și observ pe fața lui că îl deranjează felul în care i-am întors cuvintele împotriva lui.

Mă fixează cu privirea apoi rânjește.

— Sunt surprins că ai talent la asta.

Încetez din a-mi peria dinții.

— Ce? întreb și mă grăbesc să-mi șterg bărbia înainte să-mi cadă spumă de la pasta de dinți pe jos.

— Știi tu, la mișcarea asta solicitantă, continună și își duce pumnul încleștat la gură, începând să-l miște de jos în sus.

Nu îl înțeleg din prima, dar când ajunge să-și deschidă și gura, simt că iau foc. Fără să stau pe gânduri, dacă tot nu am reușit să arunc cu pernă, dau cu periuța de dinți după el. Îl nimeresc în piept.

Izbucnește în râs, părând deloc deranjat de gestul meu. Intru înapoi în baie și sesizez că am obrajii roșii. Îmi clătesc gura bine cu apă, se pare că Mianov poate să fie și amuzant atunci când își dorește.

— Frumoasă imaginație, comentez când ies din baie.

Xander își mușcă buza de jos. Periuța mea încă zace pe podea. O să-mi trebuiască una nouă.

— Stai liniștită, nu te-ai mai sătura de ea. Să vezi când o pui în practică și începi să ai idei.

Îmi face cu ochiul. Simt că râde de mine, dar în același timp încearcă să mă provoace. Nu mă antrenez deobicei în discuții de genul pentru că nu le văd sensul, acum ceva e diferit. Demult am observat cât adoră Xander să simtă că el conduce totul, chiar dacă nu o spune. Totul pleacă mereu de la el și îi face plăecere să vadă cum tot ce își propune reușește să-l facă pe cel din fața lui să capituleze.

Un gând nebunesc îmi vine în cap. Deschid ușile dulapului și trag cu coada ochiului la el, care acum mă inspectează. Sigur i se pare ciudat că nu am comentat nimic. Dorința începe să pulseze în mine și mă las capturată de ea. Xander e primul bărbat în fața căruia m-am dezbrăcat de haine și de sentimente și tot el este primul care m-a făcut să-mi doresc să fiu eu cea care pune stăpânire pe el.

Sună puțin ciudat. Doar gândul că l-aș putea vedea și pe el torturat de dorință mă face să-mi doresc să merg acum la el și să repetăm experința de aseară.

O putem repeta, dar după cum tu dorești. E timpul să preiei controlul.

Vocea din subconștientul meu mă pune în mișcare. Fără vreo avertizare, prind marginile tricoului pe care îl dau jos de pe mine. Nu mă întorc la el pentru că îi simt privirea arzându-mi pielea când rămân dezbrăcată.

Inima îmi bate atât de tare. Maschez toate emoțiile care mă străbat și scot din dulap o rochiță de blugi, simplă, cu mâneci trei sferturi. De regulă mă îmbrac mai simplu, fiindcă merg la lucru după facultate, dar de data asta vreau ceva diferit.

Las rochița pe pat și mă întorc în baie de unde revin cu o cremă hidratantă de corp. Ador ca pielea mea să strălucească când port rochii. Sunt stingheră sub privirea lui Xander. Îmi mușc buza de jos, nu am fost genul de fată care să se vadă ca pe o zeitate, dar acum mă simt ca una.

Toate astea din cauza puterii pe care simt că el mi-o oferă cu fiecare secundă în care îmi analizează corpul.

Torn în palmă cremă și încep mai întâi cu umerii, apoi cu brațele. Atmosfera explodează când încep să-mi masez sânii, strângându-i în palme după ce dau un strat de cremă peste ei.

I-am putut auzi oftatul puternic. Continui să întind crema pe piept, repetând încă o dată mișcarea de mai devreme.

— Ai nevoie de ajutor? îl aud dintr-o dată.

Vocea lui sună foarte răgușit. Abia acum mă întorc cu fața către el și observ cât de încordat stă. Ochii lui par că nu se despart de-ai mei.

Nu știu dacă o să-ți pară sau nu rău mai târziu, dar jocul ăsta trebuie dus până la capăt.

— Ba cred că da, rostesc sigură pe mine.

Dă să se ridice, dar îi fac semn că poate rămâne acolo. Pare derutat, dar se așază înapoi.

Zâmbesc dulce și mă ridic de pe pat, luând crema hidratantă după mine. Mă postez în fața lui și ridic un picior, așezându-l pe coapsele lui. Înerc să stau cât mai aproape de el.

— Aș termina mai repede dacă m-ai ajuta cu picioarele.

Pare amuzat de gestul meu. Strânge din buze și întinde palma ca să-i pun cremă. Privirea pe care mi-o aruncă mă dezarmează puțin și mă face să-i pun câteva semne de întrebare.

Freacă bine crema între palme și mă trage mai aproape de el. Atât de aproape că îi simt respirația în interiorul coapsei.

Înghit cu putere în sec. Mâinile lui întind cremă pe gambă, momentul în care mi-a atins pielea s-a simțit aproape ca un șoc electric.

— E bine așa? întreabă și mă fixează cu privirea.

— Foarte bine, răspund încrezătoare.

— Mă bucur. Hai s-o facem să fie și mai bine.

Nu apucă să-și ducă replica la final că buzele lui îmi sărută interiorul coapsei. Respirația mi se taie când îl simt.

Ceva îmi spune că nu am reușit decât să intru în jocul lui.

Sărută fiecare petic de piele. În același timp mâinile unse de cremă ajungă genunchi și urcă în direcția unde gura lui s-a odihnit mai devreme. Reușește să finalizeze rapid coapsele, apoi mă obligă să-mi schimb piciorul, punăndu-mă să stau în aceeași poziție în fața lui.

— Cum vi se pare, domnișoară Petterson?

Cuvintele îmi stau în gât când limba lui îmi linge pielea.

— Bine, reușesc să rostesc.

— Nu e bine atunci, îl aud. Înseamnă că trebuie să mă dedic mai mult dacă vreau să aud un foarte bine de la dumneavoastră, mă ia peste picior, vorbind politicos.

Pierd din nou în fața lui, dar nu-mi pare rău.

— Cred că este suficient, încerc să mă trag, dar palmele lui mi se lipesc de fund și mă trag înapoi.

Dă din cap în semn dezaprobator.

— Niciodată nu e suficient. Aveți ceva ce îmi aparține.

Mă încurc puțin. Pielea mi se înfioară când degetele lui mă ating. Gura mi se usucă când fac legătura dintre cuvinte și fapte.

— Ești atât de sigur de asta?

Se simte orgoliul din vocea mea.

— Pai hai să vedem.

Își lipește gura de carnea mea, iar eu scap un geamăt puternic. Mă gărbesc să-mi acopăr gura, dacă azi-noapte am scăpat ușor, n-aș vrea să mă trezesc cu cineva că îmi bate la ușă în postura asta. Devin moale în palmele lui. Dacă ar fi să trăesc doar pentru senzațiile astea, cred că nu m-aș sătura niciodată de ele. Xander simte asta, o pot vedea după modul în care ochii lui îmi caută privirea după ce se îndepărtează de corpul meu.

— Cred că e suficientă cremă, îl aud dintr-o dată și mă trezesc cu totul din visare.

— Cum?

Gâtul mi s-a uscat. Sper că nu am auzit bine ce a spus mai devreme. Mă lovește cu palma peste fund și mă prinde de șolduri, împingându-mă ușor ca să ajung cu picioarele pe pământ... la prorpiu și la figurat.

— Întârzii la cursuri, continuă și se ridică de pe scaun ca să meargă la baie.

Aud sunetul robinetului, dar nu sunt capabilă să mă mișc. Focul din interiorul meu s-a stins în cel mai urât mod. Încă simt nevoie foarte mare de el, iar chestia asta începe să mă frustreze.

Prind cu dinții buza de jos și mă grăbesc să trag înapoi pe mine o pereche de chiloți apoi rochia de blugi. Orgoliul mai mult ca sigur i s-a mărit pentru că mi-a făcut asta, m-a lăsat așa, seacă. Nu vreau să i-l mai umflu eu și expresia mea frustruată mai tare.

Mă rotesc pe călcâie spre oglinda de pe peretele Dianei. Reușesc să mă analizez doar până la mijloc. Rochia de blugi are un decolteu puțin adânc și mâneci trei sferturi. Am optat s-o iau fără un sutien pentru că ea vine suficient de mulată. Vreau să mai pot respira azi.

Nu am mai purtat o rochie de ceva timp. Am luat-o dintr-un outlet de acasă. Acum că mă gândesc mai bine, de când a murit tata am uitat puțin de mine. Nu am mai fost la fel de aranjată.

Privindu-mă acum, simt că începe să-mi fie dor de acea April. Iau de pe măsuța Dianei un strugurel cu gust de căpșuni și mă dau cu el. Buzele mele prind o ușoară culoare roșiatică și strălucesc. Îmi dau cu mâinile prin păr ca să-i ofer puțin volum. Voi încerca să dorm cu părul împletit, obișnuiam să stau mereu ondulat cu el. Sub bărbie, pe gât, observ o zgârietură mică, nu-i nimic grav, dar povestea din spatele ei îmi ridică parul pe ceafă.

Încă nu-mi vine și mie să cred tot ce s-a întâmplat.

Xander apare în spatele meu și mă inspectează. Își linge buza de jos atunci când ochii săi îmi inspectează atent corpul.

— Totuși, pare că am ratat o zonă pe care s-o dau cu cremă.

Mă strâmb la el și plec din fața oglinzii, grăbindu-mă să-mi iau rucsacul pentru facultate.

— Promoția a expirat, băiete.

Xander își ia tricouș de pe pat și îl trage pe el.

— Când te joci cu focul trebuie să fii foarte atentă, fato. Să nu cumva să te arzi singură.

Îmi dau ochii peste cap.

— Trebuie să ajung acasă, îl aud după câteva secunde de tăcere în timp ce eu mă încalț.

Ridic din umeri. Adevărul e că sunt puțin dezamăgită pentru că asta înseamnă că va pleca, iar atmosfera pe care am petrecut-o în tot acest timp va dispărea cu totul.

Ceva din mine se teme să nu ajungem de unde am plecat ieri dimineața, iar ziua asta va deveni doar o amintire care o să ajungă să mă rănească profund. Desigur, asta se va întâmpla doar dacă Xander va reveni la vechiurile lui obiceiuri, altfel, ziua asta va ajunge să se repete la nesfârșit.

După ce îmi termin de legat șiretele, mă ridic și dau nas în nas cu el. Bine, inpropriu spus, fiindcă mai am mult de crescut ca să-l pot ajunge pe Xander. Degetele sale îmi cuprind delicat bărbia și mă trag spre el. Îmi depune pe buze un sărut scurt, inocent. Inima mea face deja tumbe.

— Mulțumesc, îl aud după ce se desprinde de mine.

Zâmbesc.

— Pentru?

— Pentru că nu ai renunțat, nici de data asta. Știu că vrei mai mult, dar poate va veni ziua în care îți voi putea oferi mai mult.

Întreaga mea fericire se șterge parcă cu buretele. Acel poate e de vină. Așadar nimic nu e sigur momentan, asta mă face să-mi ridic în jurul meu din nou zidurile pe care el nu s-a chinuit să le doboare, dar eu le-am escaladat ca să pot ajunge la el.

Nu vede asta, dar se întâmplă. Încerc să nu par afectată și mimez un zâmbet fals.

În momentul ăsta sunt cu un pas mai aproape ca ziua de azi să fie una de care să-mi aduc aminte cu lacrimi. Mă întorc să deschid ușa și ies deodată cu el.

Îmi pare rău. Sunt cuvintele pe care subconștientul meu le rostește, dar buzele nu.

Îmi pare rău pentru momentul în care vei înțelege că eu nu am mai putut să aștept ziua în care să-mi oferi exact ce merit.