Ares închise apelul și se holbă la ecranul telefonului pentru câteva minute, nu îi venea să creadă ce tocmai auzise. Îl cunoscuse pe Eliot și ca el să lucreze pentru cineva așa de periculos cum este contientul îi se părea o nebunie, dar avea încrede în fratele său și dacă acesta spune că a găsit ceva și că va avea nevoie de ajutor atunci așa va face.  

Blondul, în cele din urmă se ridică de pe scaunul pe care stătea și se îndreptă spre camera fratelui său, nu intrase acolo de când acesta plecase acum câteva luni, nu își făcuse curaj. Camera, era exact așa cum o lăsase, nu se atinse de nimic, au vorbit la un moment dat despre faptul că avea să vină aici de festival și avea să își ia cu el niște lucruri pe care atunci când a plecat nu a fost în stare să le  ia. Știa că acesta avea multe lucruri ne rezolvate aici la Șoimii și era conștient că, cu timpul avea să le rezolve pe toate.

Acum,  băiatul intră în cameră și deschise sertalul în care brunetul ținuse tot ce era important pentru el, de la inelul de logondă pe care nu a apucat niciodată să îl folosească, câteva poze cu el și Eliot și cheile de la apartamentul lor. Era cheia de la interfon și cea de la ușă, amândouă legate cu un breloc personalizat, făcut de Heron atunci când au cumpărat apartamentul.

Ares, trase aer adânc în piept și luă cheile, după care se îndreptă își luă geacă și cheile de la mașină. Nu îi plăcea că trebuiea să mergă să umble prin lucrurile fratelui său înainte ca acesta să fie pregătit să meargă din nou în apartament, însă acum nu era vorba despre ce îi plăcea și ce nu, era despre a afla dacă Eliot a lucrat pentru continet sau nu.

Chiar atunci când dorea să pornească motorul mașinii își auzi telefonul sunând și ridică o sprânceană atunci când văzuse că apelantul era Swayer, fratele lui Eliot.

— Alo. 

Răspunse blondul și puse telefonul pe difuzor în suportul mașinii după care porni motorul. Era puțin ciudat faptul că Swayer se găsise să îl sune chiar în acel moment. El și Swayer sunt de aceiași vârstă, au fost chiar la același liceu, însă la momentul respectiv nu au interacționat prea mult, fiecare având grupul lui de prieteni.

— Bună Ares, sunt Swayer!

— Da, știu, îți am numărul salvat în telefon. Spune, ce este?

— O să sune puțin ciudat, dar știi cumva dacă Heron a lăsat cheile de la apartamentul lui și a lui Eliot aici pe insulă? Am realizat că Eli avea niște materiale importante în apartament, de la un proiect la care lucram împreună.

Ares puse o frână bruscă când auzi, norocul lui fiind faptul că autostrada era aproape goală. A fost nevoit să își tragă aer adânc în piept pentru a nu suna panicat, o tehnică pe care o învățase ca și avocat. Oare și Swayer să fi fost împlicat în același lucru ca Eliot?

— Va trebui să verific sau să îl sun pe Ron să întreb. Este urgent? Oare poate aștepta până mâine, am puțină treabă acum.

— Am încercat să dau și eu de Heron, dar cred că și-a schimbat numărul de telefon. Nu este urgent, poatea aștepta liniștit până mâine.

— Bun atunci, o să verific și am să te anunț.

Blondul se abțiunse să nu râdă, fratele său nu își schimbase numărul, doar că ia blocat pe toți din familia lui Eliot după moartea acestuia, ne dorind să mai aibă ceva de aface cu aceștia. Nu asta era important acum, era însă faptul că trebuia să caute în apartament foarte bine în seara asta, că după toate dovezile avea să fie cel mai probabil distruse.

Ares stătea în apartement și pentru prima dată realizase faptul că Heron, cel mai probabil avusese o criză de isterie înainte să plece din apartament. Toată mobila din sufragerie era dată peste cap și pozele era aruncate pe podea, cioburile zăcând acolo. Fratele lui, venise la el acasă în miez de noapte plângând și tremurând tot, singurul lucru pe care a fost în stare să îl spună fiind dacă se poate muta înapoi. În acea seară și câteva seri după acea, Heron a adormit în brațele lui, la fel cum făcea când erau mici, pentru că tot avea coșmaruri.

Într-un final, blondul dăduse la o parte cioburile cu mătura și se îndreptă spre biroul lui Eliot. Acesta, era impecabil, aparent părea singura parte din casă de care Heron nu se atinse,  cel puțin aici căutarea avea să fie mai ușoară. Nu avea să înceapă din cele mai evidente locuri, pentru că dacă ascundea ceva avea să fie puse în cele mai dubioase și bine ascunse locuri.

Cum căuta el prin sertare să vadă dacă ar putea găsi ceva, își auzi din nou telefonul  cum sună. Aruncă o înjurătură și își luă telefonul din buzunar, se uită la apelant, era Yvaine, blondul se gândi câteva momente dacă să răspundă sau nu.

— Bună Ares, ce faci ești ocupat? Voiam să te întreb dacă nu dorești să ieșim sau să vin la tine să ne uităm la un film?

— Yvaine, nu pot chiar acum, am niște treabă, probleme personale.

— Oh, sper că ești în regulă. Lăsăm pe altă dată  atunci.

Ares închise telefonul și își contiună căutarea, nu era sigur ce erau el și Yvaine, adică au ieșit de câteva ori în oraș și ia spus că nu își dorește nimic serios și nici nu putea spune că era atras de ea.  Blondul aproape că își scăpase telefonul din mână atunci când văzuse ce descoperise.

— Să îmi trag palme, în ce naiba erai implicat Eliot? scoase el pe gură mai mult pentru sine.

***

Heron era puțin bulversat, cu toate că el fusese cel care sugerase faptul că Eliot ar putea lucra pentru continent, tot era ceva în el care sper ca fratele lui să nu găsească nimic în apartament. Brunetul fusese tot timpul bun în a vedea toate perfectivele și să analizeze lucrurile la rece, indiferent de cine era vorba, asta făcuse și cu Eliot. Poate nu o văzuse chiar de la început, însă ceva se petrecuse cu el, poate pentru mai multă vreme decât acele trei luni, în care începuse el să observe.

— Heron, am ajuns, spuse Minyung și îl trezise din vizare.

După ce au mai analizat câteva materiale, au hotărât că era târziu și că fiecare să meargă la casa lui pentru că mâine de dimineață aveau de mers la muncă. El, fusese foarte tăcut pe drumul de întoarcere, prin minte îi treceau eveniment din ultimele lui de relație dintre el și Eliot și le analiza pe fiecare în parte, acum realizând fiecare comportament ciudat al blondului. Nu era sigur când, pe parcursul lunilor de când era la Vulturi reușise să își revină cu adevărat și să se poată gândi la Eliot fără să îi vină să plângă, însă acum se gândea doar la el și la cum se comortase.

— Ești în regulă? întrebă Minyung când au urcat în lift. Adică să afli așa ceva despre o persoană pe care ai iubito.

— Sincer, nu sunt. Nu mă pot opri din a mă gândi la ultimele luni de relație și la tot ce am ratat din comportamentul lui, trebuia să observ că ceva nu era în regulă. spunând asta, brunetul își puse mâinile pe față.

Șatenul se aproprie de el, nu îi plăcea să îl vadă așa și nu era vina lui că fostul lui făcuse alegeri greșite. Minyung îi luă mâinile în a lui și îi zâmbi, pur și simplu altceva nu putea face când îl vedea.

— Nu este vina ta, spuse el, Uneori ingorăm ce este mai rău în oamenii atunci când îi iubim, pentru că dorim să vedem ce este mai bun în ei. Alegeri pe care persoanele dragi nouă le fac nu ne definesc.

Brunetul se uită la șaten, care era foarte aproape de el, inima îi bătea atât de tare că se temea că acesta ar putea să o audă. Futu-i dacă nu acum, atunci când? gândi Heron și se aplecă acum distanța dintre cei doi fiind doar de câțiva centrimetri. Șatenul își simții obraji cum roșesc și înghiți în sec atunci când văzuse cât de aproape era Heron de el, îi era frică să întrebe ce dorea să facă.

— Heron, ce faci? întrebă el bâlbâindu-se în ultimul hal.

— Pot să te sărut? întrebă bruentul punându-și mâinile în jurul taliei șatenului.

— Da, răspunse șatenul nesigur de faptul că auzise bine ce îl întrebase.

Heron rupse și ultimii centrimetrii de distanță dintre cei doi și își lipise buzele de ale șatenului. Când buzele lui le-au atincs pe ale lui Minyung se  simții de parcă de o mie de fluturi îi zburau prin stomac și dintr-o dată se făcuse extrem de cald în lift, șatenul îi răspunse la șărut simțind cum fiecare fărâmă din el explodează de bucurie. Amândoi s-au despărțit din sărut atunci când au auzit bibăitul de la lift și au simțit că acesta s-a oprit, semn că au ajuns la etajul lor.

Inima satenului o luase la goană în ultimul hal, nu îi venea să creadă ce tocmai se întâmplase, Heron îi sărutase. Nu ar fi crezut niciodată că așa ceva avea să se întâmple, nu crezuse că brunetul îl place în acel fel, pentru secundă simții cum pământul îi fuge de sub picioare, dacă fusese doar ceva de moment?

— Heron, de ce m-ai sărutat? întrebă Minyung când au intrat în apartament.

— Te plac, Minyung, spuse Heron, Dacă am mers prea departe și tu nu simți același lucru pentru mine este în regulă, dar...

Acesta nu apucă să își termine propoziția pentru că șatenul se întoarse spre el și îl sărută din nou, voia din nou să simtă buzele lui fine. Nu știa sigur de unde veniseră tot acel tupeu, pentru că de obicei nu era așa, însă nu mai conta, pentru că brunetul îi răspunse la sărut, aproprindu-l mai tare de trupul lui. Puteam simții cum îi se formează o erecție și era destul de sigur că și Heron avea una, însă nu dorea să grăbească lucrurile.

— Vrei să mergem împreună la petrecerea de anul nou? întrebă Heron când s-au desprins din sărut.

— Mi-ar plăcea. Mă duc să fac un duș, spunând asta îi sărută scurt de buze având un zâmbet până la urechi.

Brunetul se uită la șaten cum se îndreptă spre camera lui și auzi cum dușul se pornește. Se simțea ca un adoleșcent, inima îi bătea extrem de tare și în cameră se făcuse extrem de cald. Nu îi venea să creadă că Minyung îl plăcea în acel fel. Heron se îndreptă spre camera lui și se schimbă în pijamale. Se întinse în pat și luă telefonul, spera ca Ares să fi reușită ceva și că totul a mers cum trebuie.

— Heron.

Băiatul își ridică privirea din telefon ca să îl vadă pe șaten, stând în pijamale de culoarea albastră, care îi complimentau perfect ochii lui de culoare gri, în pragul uși. Acesta înghiții în sec când îl văzuse, cât de bine putea arăta, era bine făcut și avea o postură impunătoare, cum ar trebui un polițist să aibă.

— S-a întâmplat ceva? întrebă el punând telefonul pe noptieră.

— Pot să dorm cu tine? Dacă este prea repede, este în regulă, doar că eu sunt genul de persoană  foarte drăgăstoasă când sunt într-o relație. Asta dacă noi suntem într-o relație, suntem nu?

— Vino aici, nu trebuie să fi panicat.

Șatenul se urcă în pat, iar Heron îl luă în brațe, plasând un sărut pe creștetul capului și altul pe buze. Cum putea fi băiatul ăsta atât de drăguț? Îl mai sărută încă odată pe buze și după coborâ cu săruturile pe gât, cea ce îl făcuse pe șaten să geamă.

— Heron, spuse șatenul printre gemete, eu nu am mai făcut până acum sex cu un băiat și nu știu dacă sunt pregătit pentru asta. Îmi pare rău.

Brunetul se opri din a îl mai săruta pe gât și obseră fața speriată a șatenului, aproape că avea lacrimi în ochii. Îl luă în brațe și aceștia sătuseră așa îmbrățișați. Nu dorea să îl forțese să facă nimic din ce nu ș-ar fi dorit, dacă el dorea să ia lucrurile încet așa o să facă.

— Nu are de ce să îți pară rău, Minyung. Nu sunt cu tine doar pentru sex, o să trecem și la acel pas când o să te simți tu pregătit pentru asta. O luăm încet, pentru mine este în regulă oricum.

— Mulțumesc, spuse șatenul și îi plasă un sărut pe claviculă și unul pe buze.

— Și ca să îți răspund la întrebare, da, suntem un cuplu, dacă asta este ce îți dorești și tu.

— Da, asta îmi doresc.

***

Heron fusese trezi de telefonul care vibra de zori, era alarma. Scose un oftat printre buze și se ridică să o oprească. Stătuse aseară până mai târziu să vorbescă cu Minyung, să se tot sărute și să se uite la un film, iar pe la unu noaptea s-au hotărât într-un final să se pună la somn.

 — Minyung, trebuie să te trezești, trebuie să mergem la muncă.

— Cinci minute și după mă trezesc, spuse el somnoros.

— Bine, mă bag la duș, înainte să plece plasă un sărut scurt pe buzele șatenului.

Brunetul se îndreptă spre duș, cu Minyung în minte. Totul îi se părea atât de ireal în acele momente, seara din urmă îi se părea un vis. Nu crezuse că după moarte lui Eliot avea să găsească pe cineva, dar uite că aici era și inima lui bătea pentru altcineva. Nu știa ce le rezerva viitorul sau dacă relația lor avea să dureze, însă avea de gând să se bucure de fiecare moment.

— Arăți foarte sexy în uniforma aia, spuse Heron atunci când intră în bucătărie, Voiam să îți spun asta de ceva vreme.

— Mulțumesc și tu ești foarte sexy în a ta, spuse Minyung apropindu-se de el și sărutându-l scurt.

— Voiam să te întreb ceva, spuse Heron, Cum vrei să procedăm la muncă? Vrei să facem relația publică sau pentru moment să  rămână între noi.

— Dacă este în regulă, pentru moment, până vedem unde duce, adică nu mi-o lua în nume de rău, dar dacă ceva nu merge între noi nu vreau să fie ciudat și la muncă  să rămână între noi și probabil Ren. Știu că probabil vrei să îi spui, e cel mai bun prieten al tău, poți liniștit, nu mă deranjeză, spuse el extrem de panicat.

— Ești un drăguț când ești panicat. Bun, deci așa facem, rămâne între noi pentru o vreme. Nu aș avea de ce să o iau în nume de rău, știu cum este cu relațile între colegii de muncă.

— Nu vrea să o fac de oaie, asta este tot. Îmi placi prea mult să fac asta, de obicei o fac.

— Nu o să o faci de oaie, doar pentru că o să îmi spui ceva ce nu îți convine. Haide, trebuie să mergem.