Nu știa ce o apucase; știa însă că trupul îi ardea de când părăsise Vauxhall și că, în ce o privea, nu terminase cu Colt.

Colt avea momentele lui; uneori era blând, alteori era rece. Acum însă, în seara aceasta, Colt fusese asemeni unei torțe. Iar ea căuta lumina cu înverșunare. Pentru că asta voia. Niciodată nu se simțise astfel și niciodată nu tânjise după mai mult. Deși nu îi fusese interzis nimic, nu jinduise să cunoască atingerea unui bărbat. Până la Colt. Colt îi schimbase viața. Chiar și sub amenințarea închisorii, Christina nu putea să nu și-l dorească pe acest bărbat. Și pentru câteva momente, pentru câteva clipe efemere, avea să-l aibă.

Își strânse halatul mai bine pe ea și se cufundă în fotoliul mare și moale din bibliotecă. Știa că avea să vină aici prima dată; mereu o făcea. Ajunsese să fie o rutină pentru el. Se gândea că fugea de prezența ei, dar nu. Colt nu o evita. Chiar dacă ar fi făcut-o, nu ar fi reușit. Ridică din umeri și își mângâie palmele pentru a simți ceva, orice, un semn că asta nu era o prostie. Era capabilă de multe prostii, dar nu voia ca el să fie o greșeală. Nimic la Colt nu se simțea ca o greșeală. Sărutul lui era tandru, iar ea găsea plăcere și în mușcături. Își atinse gâtul, acolo unde începuse să se creeze un semn. O șocase plăcut și voia să simtă din nou acel șoc furtunos în vene. Oftă și își abandonă mâinile care nu vorbiseră niciodată cu ea.

- Caută-ți destinul în palmele altora, o sfătuise cândva Tata Stone. E puțin din tine în fiecare persoană cu care vei vorbi, cu care vei mânca și pe care o vei iubi. Ești pretutindeni, Christina.

Prin urmare, când îi ghicise din nou lui Colt Cardinham încercase să vadă puțin din ea în el și nu reușise. Nu știa unde să caute. Poate că era o simplă aventură, un călător în viața lui. Bărbații ca el nu obișnuiau oricum să se căsătorească cu femeile ca ea. Nu avea să fie mama acelor doi copii, chiar dacă trupurile lor i se conturau clar în minte. Alta avea să îi poarte copiii și alta avea să îl iubească seară de seară.

Mușcându-și buzele așteptă tăcută orice semn de viață din casă pentru a-și anula gândurile de la acest destin crud. Beth se dusese la culcare după ce o ajutase să se schimbe în cămașa de noapte, lăsând-o în aceeași cameră în care ieri fusese proiectat un foc spre capul ei. Privise sfidătoare patul și, luându-și inima în dinți, coborâse. Putea să fie ea cea care iniția asta, în ciuda emoțiilor care i se urcaseră în gât. Nu mai fusese atât de nervoasă de când escrocase primul domn sau din clipa în care citise soarta în ochii unei femei. Și o mințise. Probabil că femeile ca ea nu aveau să mai creadă niciodată în magie, tocmai pentru că ea alesese să o mintă, să nu îi spună că ziua de mâine nu o mai aștepta. Ziua de mâine avea să fie a altuia.

Tresări în clipa în care auzi ușa deschizându-se și aproape că își pierdu tot curajul când îl zări, impozant, în prag. Colt păru să ezite, apoi, închizând ușa în urma lui, făcu un pas mare spre masa dinaintea fotoliului ei. O privi pentru a se asigura că ea era aceea. Dacă ar fi putut asculta bătăile rapizi ale inimii ei, dacă ar fi putut simți ce se întâmpla cu stomacul ei acum i s-ar fi făcut milă de ea, și-ar fi plecat capul și ar fi sărutat-o. El însă nu părea să știe nimic din toate astea. Îndreptându-se spre vitrina în care erau așezate băuturile, turnă calm în două pahare un lichid care semăna cu ochii lui.

- Ce faci aici, Christina?, îl auzi întrebând-o. Ar trebui să te odihnești. Mâine participăm la o petrecere restrânsă unde toți ochii vor fi pe tine. Domni, doamne și domnișoare vor vrea să privească mai adânc în ochii tăi și să își găsească acolo destinul.

- Nu puteam dormi, răspunse ea simplu.

- Pentru o hoață, mă minți destul de prost, zâmbi Colt.

Cuvintele lui, deși joviale, o loviră mai puternic decât s-ar fi așteptat. Strânse mânerele fotoliului și, cu obrajii roșii își regretă pentru prima dată trecutul. Nu ar fi trebuit să pună mâna pe bunurile altora niciodată.

- Nu am furat pentru că îmi făcea plăcere, articulă.

- Știu. Glasul lui blând o făcu să își ridice privirea și să clipească în direcția bărbatului care se apropia acum de ea cu două pahare în mână. Îmi pare rău că am spus-o. Îi întinse un pahar cu coniac pe care ea îl prinse rapid între degete și îl mirosi. Paharul lui se ciocni de al ei în timp ce se așeza în fotoliul dinaintea sa. Ia înghițituri mici, o îndemnă. Christina duse băutura la buze și făcu întocmai, trecând peste senzația de arsură de pe gât. Așa... Colt gustă din propria băutură în timp ce continua să o privească. Ochii lui sclipeau, obrajii i se îmbujoraseră puțin, iar respirația i se întețise. Dacă nu ar fi cunoscut bărbații, ar fi spuse că acestea erau toate semnele unei excitații. De ce ai venit aici, Christina?

- Știam că vei fi aici, recunoscu femeia.

- Mă vânezi, așadar?, ridică el o sprânceană, iar colțurile buzelor se ridicară ușor în sus. Am schimbat rolurile, nu-i așa? Eu sunt prada Majestății Voastre și voi fi ușor devorat după acest aperitiv, ridică paharul în aer și îi goli conținutul. Am dreptate?

Christina înghiți în sec. Tot corpul îi tremura. Trebuia să simtă din nou împlinirea în brațele lui. Trebuia să știe cum era să îl facă pe el al ei. Trebuia să îl aibă acum și să îl țină minte o eternitate.

- Da, mărturisi. Lăsă paharul pe masă, se ridică ușor, dezvăluind conturul trupului în lumina difuză a focului din șemineu și se așeză pe piciorul lui, privindu-l. Vreau să te am, Colt, îi spuse când își ridică degetele spre fața lui, mângâind urma de barbă care se depunea pe pomeți în fiecare seară. Era aspru, era dur. Era crud. Dar era călăul ei. Te vreau.

Prinzându-i încheietura, Colt îi opri mâna pe gâtul său, neputând controla degetul mare care îi mângâia tandru conturul maxilarului.

- Ți-e teamă că nu vei mai apuca să faci asta cu un bărbat?, o întrebă.

- Nu, răspunse ea, lipindu-și trupul mai mult de al său, lăsându-se în față și respirând aproape de el. Mi-e teamă că nu voi mai apuca să o fac cu tine.

Și îl sărută așa cum și-ar fi dorit să fie sărutată. Își urcă cealaltă mână pe pieptul lui și strânse materialul vestei, simțind mușchii puternici tresărind. Îi putea auzi inima bătând, o dată, de două ori, de trei ori, șoptindu-i că și el o voia. Îi mușcă buza și își trecu limba peste el, ispitindu-l până când Colt se lăsă pradă senzațiilor care îl încercau cu un geamăt. Atunci își încolăci mâna în jurul șoldurilor ei și îi mângâie obrazul, încântat se senzațiile pe care le simțea. Își deschise gura și își contopi limba cu a ei, lipindu-i capul mai tare de al său. Nu era nimic timid la ea. Christina era cea mai îndrăzneață - și mai fierbinte - femeie pe care o întâlnise vreodată, iar asta o făcea unică înaintea lui.

Christina gemu și își ridică piciorul lângă șoldul lui, ajungând să stea deasupra lui în fotoliul încăpător. Își lipi trupul de al său și oftă în gura lui când mâna lui ajunse pe fundul ei. O strânse ușor, desprinzându-se din sărut.

- Nu vreau să profit de tine, îi zise el când reuși să ia o gură de aer.

- Consideră că eu o fac, zâmbi Christina trecându-și degetele prin părul lui tuns scurt care lăsa o perucă să i se potrivească mai mereu.

Colt o mângâie ușor, își dădu capul pe spate și râse. Femeia privi acea tresărire de bucurie pe fața lui și sorbi emoțiile care se perindau pe fața lui, bucurându-se de această atingere tandră. Își trecu degetul mare peste buzele lui, aplecându-și capul și sărutându-l cast.

- Ar trebui să râzi mai des, Colt Cardinham. Ai un zâmbet răpitor.

Bărbatul îi prinse mâna, i-o duse la buze și o sărută. În ochii lui nu era loc de ură, ci doar de tandrețe și toată acea emoție caldă îi era dedicată.

- Christina..., îi șopti el numele, meriți flori, un pat moale și lumânări.

Oh, deci de confortul ei își făcea el griji. Înghiți în sec pentru a nu izbucni în lacrimi. Își țuguie buzele fals supărată și îl întrebă:

- Vrei să spui că nu am ce căuta într-o bibliotecă?

- Nu asta vreau să spun, o liniști el. Îi mângâie fața, apoi îi prinse trupul în brațe și își odihni palmele pe șoldurile ei. Meriți mai mult decât o răfuială rapidă în biblioteca mea plicticoasă.

- Atunci fă bine să nu fie rapid și nici plicticos, îi șopti apropiindu-se mai mult de gura lui.

Acest sărut fu întâmpinat de amândoi în mod egal. Aveau gust de coniac și de tandrețe. Își ridică bărbia pentru a-i indica faptul că voia să fie sărutată pe gât. Se dădu ușor înapoi, apăsându-și trunchiul de vintrele lui umflate. Mâinile ei căutară frenetice nasturii pe care îi deschise cu degete mai sigure decât își închipuise vreodată că era posibil. La urma urmei, poate că nu avea emoții atât de mari. Aruncă hainele lângă fotoliu, fericită să descopere pieptul lui dezgolit. Își trecu mâinile peste el și se aplecă pentru a-l săruta acolo unde, când se enerva, vena îi exploda. Sub buzele ei, sângele începu să fie pompat și mai puternic, și mai repede, cu și mai mult patos, ceea ce îi amplifică dimensiunile masculinității.

- Lasă-mă să te văd și eu!, îi ceru acesta și o îndepărtă.

- Nu mi se pare corect, zise Christina care acceptă să fie dezbrăcată de halat, rămânând în acea piesă vestimentară ridicol de transparentă. Tu ai văzut alte femei goale și toate arată la fel. Cred că este rândul meu să mă holbez la un exemplar masculin.

Ochii lui o priviră atenți în timp ce mâna lui îndepărta fin cămașa, făcându-i pielea să se înfioare. Gura lui se plecă peste sânul ei, iar dinții mușcară ușor sfârcul, făcând-o să înghită chinuită de excitația care ajunsese să fie chinuitoare în pântecul ei.

- Nu toate femeile sunt la fel, îi șopti blând în timp ce îi sărută valea dintre sâni și porni în căutarea celui de-al doilea. Tu nu semeni deloc cu altele.

- Pentru că am sânii mici?

- Nu știu cum au putut să mi se pară mici, zâmbi el, ceea ce o făcut să zâmbească la rândul ei și să îi mențină gura pe sfârc. Sunt perfecți, Christina. Trupul tău e croit perfect. Degetele lui îi atinseră tandre coapsa, urcând mai sus până la triunghiul care ardea. Aici ești perfectă. Încercui faldurile ei în timp ce limba se desfăta cu dulceața de pe pielea ei excitată. Îmi răspunzi la fiecare mișcare. Apăsă ușor clitorisul și își mișcă degetul, transmițând și mai mulți fiori în trupul ei. Christina se aplecă peste el, cuprinsă de spasme involuntare, strângându-i umerii și agățându-se cu fiecare mșcare de plăcerea pe care i-o creea. Strângeți trupul ușor în tandem cu plăcerea, o îndemnă. Făcând întocmai, Christina își dădu seama că i se amplifică plăcerea. Acum, Christina!, o îndemnă.

Iar Christina simți că plutește din nou, șoptindu-i numele la ureche până ce senzația strălucitoare în care se cufundase se termină.

Îl simți depunând un sărut pe obrazul ei câteva minute mai târziu. Se ridică ușor, apăsându-și trupul de al său. Sub ea, Colt avea un monstru în pantaloni. Își duse mâinile la prohab și începu să îl desfacă, atingându-i imediat masculinitatea.

Mâinile lui o opriră, iar ea îl privi speriată de posibilitatea de a fi alungată.

- Oprește-mă acum, o îndemnă. Nu mă voi mai putea abține pentru mult timp dacă faci asta. Tânăra femeie îl privi cu tandrețe și îl cuprinse în strânsoarea ei în clipa în care reuși să ajungă la el. Christina..., îi gemu numele.

- Vreau mai mult, îi șopti ea. Deși, milord, cred că tu ești puțin mai mare decât perfecțiunea.

Colt zâmbi. Într-adevăr, în mâna ei mădularul lui arăta ca o bestie neîmblânzită. Brăzdat de vinișoare, din ce în ce mai erect, Colt realiză că degetele ei îl cuprindeau cu greu.

- Christina, îi șoptește la ureche și își așeză degetele peste ale ei. Dulcea mea vrăjitoare... O sărută în timp ce îi strânse mâna mai mult. Mai tare și mai sus, o îndemnă. Nu mă rănești. Îi luă buzele cu asalt în timp ce cealaltă mână a lui se opri pe posteriorul ei și strânse. Umezeala dintre picioare se extinsese până pe coapse, ceea ce îl făcu să geamă. Oprește-mă dacă te doare.

Își lăsă un deget să zăbovească în interiorul ei, clipă în care ea gemu. Ridicându-se mai sus, îi simți capătul atingând-o. Jucându-se puțin cu ea, umezindu-se mai mult, Colt o apăsă ușor în jos. Presiunea era de nedescris, ca și cum încerca să potrivească un picior prea mare într-un pantof prea mic. Totuși, zărind sudoarea de pe fruntea lui, observând vena de la fruntea lui agitată, Christina își strânse buzele și încercă să se relaxeze. Icni când avu impresia că o sfâșie, dar nu se opri niciun moment, făcându-i loc în trupul ei, până ce fu de-a dreptul contopită cu el. Colt o privea îngrijorat, poate prea palid pentru un bărbat care trebuia să atingă plăcerea.

- Christina, îi șopti ușor numele.

- Mă doare, îi spuse ea, dar asta nu mă va face să mă opresc. Și îl sărută, strângându-și și mai mult corpul peste al lui.

Colt gemu, îi prinse șoldurile în mâinile lui și se împinse mai mult, învățând-o cum să stabilească ritmul. Arsura era acolo cu fiecare mișcare în sus și în jos, dar putea trece peste acest disconfort al descoperirii cu ajutorul plăcerii de a-l ști atât de intim îngropat în ea. În acea durere inițială își găsi plăcere. Era o zvâcnire în fiecare mișcare, pulbere care reaprinse plăcerea în trupul ei, transformând-o ușor în vâlvătaie.

- Mai mult..., ceru aceasta cu buzele lipite de tâmpla lui. Mai mult, mai mult, mai mult!

Bărbatul gemu și îi simți mâna atingându-i din nou faldurile ușor umflate. Agățându-se de el, îi cuprinse urechea cu buzele, gest involuntar care îl făcu să icnească de plăcere, să îi prindă șoldurile și să se izbească violent de trupul ei. În momentul acesta, plăcerea devenise irațională, iar totul se făcea pentru dorința fiecăruia.

Îl simți eliberându-se adânc în ea în timp ce îi strângea violent o fesă, lăsând urme adânci în carnea ei.

Minute bune după aceea, când ei rămaseră încă îmbrățișați, nu auziră decât ritmul inimii care bătea amețitor în urechile amândurora.

- Poți considera că m-ai ars pe rug în seara asta, milord, vorbi ea prima.

Colt zâmbi și o desprinse cu grijă de el. Pe pantalonii lui, pantaloni pe care nici nu îi dăduse jos, se zăreau petele de sânge și lichidul alb. Christina se așeză imediat peste, rușinată. Obrajii ei arzând nu trecură neobservați de Colt care o mângâie ușor pe părul desfăcut, cu mișcări care ajungeau până la spatele ei. Simți cum o ridică ușor, deși ea protestă când fu lăsată în fotoliu, singură.

- Vin imediat.

Îl auzi cum se îndepărtează, auzi lichidul curgând. Curând, Colt se așeză între picioarele ei pe care le desfăcu și o șterse ușor, cu mișcări bine controlate.

- Te-am cam rănit, nu-i așa?

- Așa cred, zise femeia. Cred însă că merită durerea. Colt o privi, se ridică și se șterse și pe sine, aranjându-se înapoi în pantaloni. M-am simțit minunat, îi spuse ea și lăsă picioarele în jos. Colt se așeză din nou lângă ea, trăgând-o peste trupul lui masiv. Și asta e noua mea poziție preferată. Să nu te aud că spui că e și singura!, îl avertiză.

Îl simți cu râde și zâmbi.

- Este adevărat că umbli în somn?, o întrebă. Christina aprobă. Am crezut că fratele tău exagerează. Mi se pare periculos ce ți se întâmplă.

- Nu pot fi rănită, îi zise ea. Trupul meu rămas în pat poate, da. Dar când umblu în somn nu mă poate răni nimic. Oamenii nici nu mă văd.

- Cu mine de ce nu se întâmplă? Dormi extrem de liniștită lângă mine, din ce am observat. Nicio zvâcnire chiar.

- Cu tine și cu Tata Stone, oftă ea. Ridică din umeri și rămase în acea poziție, cu capul pe umărul lui și cu ochii somnoroși. Nu știu. Ezită, apoi hotărî să îi spună: Îmi era teamă să dorm când am ajuns în casa domnului Stone. Casa noastră a ars, de aceea Christian și Roger m-au luat de acolo. Ne-a primit imediat, nici nu a stat să se gândească de două ori. Erau două cămăruțe, iar eu am primit-o pe una. Am început să mă agit în somn până ce domnul Stone și-a dat cumva seama. M-a liniștit printr-o atingere.

- Îi spui „domnul Stone". Nu era „Tata"?

- Nu e tatăl meu, oftă ea. Tatăl meu... Îmi amintesc vag de el. În unele zile mai mult decât în altele. Avea darul de a mă liniști, deși nu putea preveni somnul meu dubios. Mă simțeam în siguranță în brațele lui. Înghiți lacrimile care i se adunaseră în gât. Mă înghesuiam în pat cu el și cu mama. În sinea mea cred că mereu l-am preferat pe el. Își trase nasul și oftă. Dar domnul Stone era magic. Mi-a prezis atât de multe lucruri...

- Că vei fi sedusă de un fost soldat dezertor?, îl auzi întrebând cu un glas moale.

Christina își ridică fața și îl privi. El chiar vorbea serios.

- Că voi seduce un erou, îi zise ea și îi sărută obrazul. Te învinovățești degeaba, Cardinham. „Dezertor" e doar un termen folosit de cei geloși care nu au scăpat din acea teroare.

Colt oftă și o privi, mângâindu-i obrazul.

- Pe drum..., începu el să îi spună. Unul dintre noi nu a fost atent la stânci și a călcat greșit. S-a prăbușit imediat în apă. Nu ar fi fost asta o problemă dacă pietrele nu ar fi fost letale. A murit pe loc.

- Asta nu poate fi vina ta, Colt. Nu poți controla modul în care merg alte persoane.

- Faci să sune totul prea ușor, Christina. După un moment, bărbatul continuă: Eu am vrut să plec. Am venit cu ideea asta când Nate și ceilalți au fost de acord cu mine. Ne săturaserăm, înțelegi? Războiul m-a transformat într-un criminal, ceva ce nu eram pregătit să fiu. Nu cred că m-am născut să ucid persoane, ci, mai degrabă, să le salvez.

- Cu siguranță să le salvezi, zâmbi ea. Uită-te la Blue! Nici nu ai stat pe gânduri când ai îmbrăcat-o și ai hrănit-o. Puteai să o arunci în stradă. În fond, de acolo vine. Puteai să mă arunci pe mine în stradă..., șopti. Și eu tot de acolo vin. Oftă și îi prinse mâinile într-ale ei. Camarazii tăi puteau alege pentru ei. Puteau alege să stea și să se bată cu spaniolii dacă asta voiau. Nu ești un criminal. Nu vei fi niciodată. Iar războiul e război, Colt. Războiul înseamnă moarte.

Bărbatul oftă și îi zâmbi. Se întinse spre ea și o sărută.

- Cum se face că ne înțelegem perfect nopțile, iar ziua...?

- Noaptea mă enervezi mai puțin, ridică ea din umeri. Vorbești mai puțin, mârâi mai puțin. Chicoti când gura lui se opri pe gâtul ei și o sărută. Îmi dai mai puține ordine. De fapt, cred că eu ți-am dat ție, nu-i așa? Ca acum, de exemplu: Sărută-mă!

Făcu întocmai, iar ea zâmbi înainte de a-i răspunde la sărut așa cum se cuvenea. Miezul ei începu să se zvârcolească din nou din dorința de a-l simți din nou intim legat de ea.

- E prea devreme pentru tine, îi spuse el și își desprinse gura de a ei. Te va durea a doua zi mai tare decât e posibil să se întâmple acum și apoi va trebui să așteptăm prea mult. Ea se bosumflă și își lăsă greutatea peste el, cu capul odihnit din nou peste umărul său. Te hrănești cumva cu puterea mea, micuță vrăjitoare?

Christina ridică din umeri.

- Ești nerăbdător să știi ce ți-a pregătit destinul, Colt Cardinham?

- Destinul îl facem noi, draga mea. Cu mâinile astea. Îi strânse ușor șoldurile, iar ea râse. Totuși, sunt curios...

- Nu suntem cu toții?

- Când mă voi însura?, o întrebă rapid.

Christina oftă și îi mângâie celălalt umăr cu palma goală. Nu avea nevoie să îi atingă mâinile ca să știe ce scria în ele. Simțea totul. Și trupul lui șoptea un singur cuvânt: Curând.

Strâmbă din nas nemulțumită. Dacă el se însura curând însemna că și ea avea să iasă din viața lui la fel de curând. Prin urmare, ciupi puțin destinul și minți:

- Nu spune.

- Câți copii voi avea?, întrebă acesta din nou. Nu crezi că ar trebui să își pui mâna peste a mea?, o întrebă el. Nu cred că vorbește clavicula mea cu tine.

- Ai fi surprins, milord, zise ea continuând să îl mângâie. Nu avea nevoie să stea să se gândească la numărul de copii. Știa prea bine ce îi era prevăzut în astre legat de acest aspect. Văzuse asta mai demult și avea să i-o spună acum. Doi, îi șopti. Vor fi doi. Își închise ochii și se așeză într-o parte, cu picioarele pe un braț al fotoliului și cu capul pe celălalt braț al lui. Mâna lui se așeză peste abodmenul ei și continuă să o mângâie. Vei produce un moștenitor, îi spuse. Un duce.

- Asta înseamnă că Bryght va avea numai fete, completă el profeția. Abia aștept să văd asta, zâmbi el și o sărută moale pe frunte. Va înnebuni cu un cârd de fete după el. Nu prea are răbdare.

- Uiți că l-am întâlnit, îi zise ea. Știu. Apoi, reluându-l mina serioasă, continuă: Dar copiii vor apărea mai târziu, nu chiar acum. Poate cinci sau șase ani?

El păru că socotește în minte, apoi zâmbi și o privi serios:

- Adevărul e că aș vrea să îmi mai las soția să mai copilărească. Sarcinile la vârste fragede se pot finaliza destul de urât din câte am înțeles de la doctorul Leigh. Mâna lui se opri pe abdomenul ei, făcând-o să ofteze. Un copil... Nu se gândise niciodată la copii, dar citea în ochii lui o ușoară îngrijorare. Nu te-am protejat, îi șopti. Dacă apare orice simptom al vreunei sarcini, draga mea, trebuie doar să îmi spui.

Christina clipi în direcția lui și îi spuse:

- Nu sunt însărcinată.

- Este prea devreme să îți dai seama.

- Nu, nu este, continuă. Pur și simplu știu, așa cum voi ști și când voi rămâne grea. Ai uitat că simt copiii? Pot să îl simt încă din primele minute de când e creat. Își lipi mâna de inima lui. Îi simt sufletul vibrând, încercând să se prindă de micul trup. Este doar o chestiune de supraviețuire în primele luni. Când îl observă mirat, râse și își frecă ochii somnoroasă. Te-am șocat?, zâmbi. Nu voiam să te șochez, Colt, dar ăsta este adevărul. Nu trebuie să crezi nimic din ce spun, stai liniștit. Te voi anunța dacă... ei bine dacă...

După ce oftă, o ridică ușor în brațele lui.

- Haide să te băgăm în pat. Ești obosită, iar mâine este o zi îngrozitor de lungă și de grea pentru tine, micuțo.

Urcând treptele și ajungând în camera în care covorul fusese schimbat, Colt o lăsă ușor pe pat, se îndreptă spre fereastră și privi cu ochii mijiți la paznicul pe care îl așezase acolo. Închise geamul și trase perdeaua, așternând întunericul în cameră. Chiar și așa, când se întoarse putu zări lumina din ochii ei. Era ireal de specială.

- Rămâi cu mine?, o auzi întrebându-l, iar inima i se înduiosă. Nu vreau să hoinăresc pe străzi în seara asta.

- Da, îi spuse și se așeză așa cum era lângă ea, pe pat. Trase pătura peste amândoi, o cuprinse în brațe și îi inhală mirosul. Dormni, Christina, dormi.

Și făcu întocmai, în timp ce el rămase treaz pentru a-i veghea somnul.

***

Câteva ore mai târziu, în jurul orei douăsprezece, trăsura cu blazonul ducelui de Rothgar ajunse în fața casei cu marmură de lângă cea a lui Colt Cardinham. Din compartiment, vocea somnoroasă a ducesei reverberă:

- Am ajuns?

Bryght privi ceasul și oftă mulțumit:

- Da.

- Slavă Domnului!, bombăni Melody. Privi spre cumnata ei, Summer, care insistase să nu fie abandonată la conacul familiei și care acum dormea cu capul pe umărul ei. Poți să o iei tu pe Summer? Biata de ea a avut rău de mișcare toată călătoria. Trebuie să fie îngrozitor de obosită.

Bryght o luă în brațe pe sora lui care se agită prea puțin și urcă scările. Așa cum lăsase vorbă totul era pregătit pentru ei trei. Melody fusese condusă în camera ei când Bryght se înapoie în apartamentul stăpânilor. Deschise ușa din camera ducesei și privi spațiul frumos aranjat cu toate bogățiile din lume care să le evidențieze seminția.

- Locul ăsta e gigantic, murmură Melody. Asta se presupune că e doar camera mea?

- O puteam împărți dacă nu te deranjează, ridică Bryght din umeri și îi cuprinse mijlocul cu palmele.

Melody zâmbi și începu să tragă de haine pentru a le scoate de pe ea. Nu voia nicio baie, nu voia absolut nimic.

- Sunt obosită, strâmbă ea din nas. Am impresia că am călătorit luni întregi. Când ea se luptă cu corsetul, Bryght se apropie reverențios și îi spuse:

- Lasă-mă să joc eu rolul de cameristă, te rog!

- Bryght?, îi șopti ea numele când el începu să îi dea abil hainele jos până la cămășuță. Crezi că va fi totul bine?

Ajungând la ultimul substrat, el îi prinse burtica încă plată și îi șopti:

- Mă voi asigura că va fi. Pentru fata lu' tata.

- Nu știm..., începu ea să spună zâmbind.

- Eu știu!, o contrazise el. O ridică în brațe și o așeză în pat în timp ce își scotea și el hainele cu răbdare. O va chema Evangeline, continuă să îi spună în timp ce ea își așeză o pernă sub cap și îl privi. Vestea ce bună (1).

- Deja te-ai gândit și la nume?, izbucni în râs.

- Știu și cu cine o mărit, îi făcu el cu ochiul, se așzeă la picioarele ei și începu să îi frământe ușor carnea care stătuse prea mult în tocuri cu cataramă.

- Ai mers prea departe, oftă ducesa.

- Chiar deloc!, zise el și continuă să îi maseze tălpile. Prea departe aș fi mers dacă ți-aș fi spus că pe a doua noastră fată o va chema Chastity, pe a treia Maxine...

- În niciun caz Maxine!, se împotrivi Melody și își trase piciorul, oferindu-i-l spre delectare și pe celălalt. Va fi băiețoasă.

- ... pe a patra Pandora, continuă el fără să o bage în seamă, și pe a cincea Seraphine.

- Sună... biblic, se încruntă ea și se lăsă într-o parte când îi simți mâinile urcând în sus pe coapse. Nu era nimic erotic la atingerea lui, doar îi spusese că era obosită. Voia doar să alunge tensiunea din trupul ei, iar pentru asta îi era recunoscătoare.

- Este biblic, îi făcu el cu ochiul. Ce crezi că fac toată ziua cu nasul în cărți? Încerc să găsesc nume potrivite pentru copiii noștri, ridică din umeri și se lăsă în spatele ei, strângând-o în brațe în timp ce așeza pătura peste corpurile lor.

- Cinci copii sunt cam mulți, spuse Melody. Dacă mă gândesc mai bine, cinci fete sunt cam multe până și pentru un duce putred de bogat.

- Nu ți-am spus că am frați?, ridică el din sprâncene uluit. Unul dintre ei va produce un băiat, iar titlul și proprietățile mele, totul, se vor duce la el.

- Dar e de datoria mea să produc un moștenitor, se încruntă Melody.

- Nu, iubire, îi șopti el. Datoria ta e să mă iubești pe mine și pe copiii noștri.. Îi masă spatele ușor, făcând-o să geamă de plăcere. Mă calific pe postul de cameristă?, o întrebă șoptit.

- Nu m-ai convins..., își mușcă buzele amuzată.

- Oh, dar te rog, sunt disperat! Cele cinci fete ale mele nu vor avea ce mânca dacă ducesa nu mă angajează, continuă să joace.

- Ești o figură, Bryght Cardinham, îi spuse Melody și se întinse pe spate. Și ești figura mea. Se ridică și îi sărută buzele.

(1) Evangeline - evangelium (latină) din grecescul „eu" și „angela" (vestea bună); originar, numele este englezesc și s-ar traduce ca „Mesagerul; cel care aduce vești bune".

Acesta este un capitol destul de mare, în mare parte cu și despre sex :) Și pentru că vreau să vă simțiți ciudat când comentați despre sex, îl voi lăsa doar pe el.

Am observat la cititorii mei că în capitolele în care îmi împerechez personajele comentariile sunt așa, mai sporadice. Să înțeleg că nu sunteți tipul vorbăreț?

Bucurați-vă! Mai sunt aproximativ cincizeci de pagini A4 în Word (dimensiune 11) din această lucrare, iar apoi trecem la alta.