La patru ani, Christina fugise prin vis. Lumea din jurul ei se estompase, devenise cenușie, sunetele se pierduseră în depărtare, iar mișcările încetiniseră. Totuși, ea continuase să meargă, să coboare fiecare treaptă a casei din valea luminoasă. Realizase că trebuia să fie un vis când trecuse pe lângă chelăreasă și aceasta nu o văzuse.

- Doi șilingi pentru o furculiță?, vorbea aceasta în timp ce făcea inventarul cheltuielilor din acea săptămână. Dar din ce e făcută furculița aia?

Pașii o purtau însă mereu afară, mereu departe de oameni. Și afară natura vuia. Vuise și în acea seară, bineînțeles, noaptea în care, la patru ani, Christina văzuse cum vizitiul călcase cu trăsura un pui de cățeluș. Puiul se născuse de câteva luni, dar tata spusese că îl putea păstra. Nefericitul energic fusese în locul greșit într-un moment în care lămpile se stinseseră. Puiul fusese despicat de roata trăsurii, iar schelălăitul grav se auzise mult în noapte. Atunci, Christina se smulsese din coșmar, fugise în camera părinților ei și se cuibărise în brațele tatei.

Numai că ororile nu se terminaseră aici. Niciodată nu se terminau. Seară de seară se desprindea inconștientă din patul ei și era martora ororilor de pe drum. Un servitor își pierduse mâna, o servitoare căzuse de pe scară și își sucise gâtul, privind veșnic în ochii copilei, un băiat din sat făcuse o fată să țipe. De fiecare dată însă, după ce tata și-a dat seama ce se petrecea, rămânea cu ea, o ajuta să doarmă. Și, ca prin magie, nu mai visa, ci reușea să doarmă.

După moartea părinților ei, până ce Roger îi condusese la casa bătrânului Stone, Christina suferise de insomnii profunde pe care, într-un final, Tata Stone le alungase cu aceeași mângâiere magică. Atingerea lui Christian nu reușea să o aline precum Tata Stone și, de când murise el, se zbătea necontrolat cu fantomele de pe străzi.

Acum, de exemplu, după ce ieșise din casa din Mayfair, ascultând sunetele unei nopți neobosite, așteptă în tăcere. O doamnă cu părul ca focul, soțul și copilul acesteia se plimbau de cealaltă parte a străzii. Putea spune că erau o familie după afecțiunea femeii. Dacă și-ar fi întors capul și ar fi văzut-o în cămașa de noapte scandalos de transparentă pe care i-o cususe croitoreasa, oricât de nerespectabil ar fi părut domnul blon, cu siguranță ar fi leșinat. Totuși, nimeni nu o putea vedea niciodată, deși ea putea vedea totul fără să simtă frigul și durerea. Ploua ușor, dar ea nu simțea stropii. Călcă pe pietrele din Londra. Alți doi gentelmeni stăteau de vorbă într-un colț, în timp ce o doamnă discuta grăbită cu lacheul ei. Aceasta era o zonă blândă a orașului. Mayfair. Numai norocoșii luau cu asalt această zonă a Londrei. Iar ea nu se născuse printre norocoși.

Zgomotul venit dinspre construcția care era casa lui Colt Cardinham o făcu să se încrunte. Urmându-l atentă, realiză că era un bărbat, același bărbat, de fapt, care o răpise. Brutus. Făcu ochii mari și dădu să țipe. Își aminti repede că nu ar fi fost auzită, că era în van. Privind spre geamul locuineți, Brutus ridică o bilă - un fel de bilă învelită într-o cârpă umedă -, frecă un chibrit și o aprinse.

Ce se întâmpla aici?

Abia când roti bila o dată, de două ori, de trei ori și când o aruncă pe geamul dormitorului care îi fusese dat Christina își dădu seama că acest bărbat voia, de fapt, să o ucidă.

Privirea lui Brutus o sfredeli în timp ce ea rămase nemișcată, incapabilă să scoată un sunet, deși simțea pericolul din toate părțile. Se holba la ea atât de bine, încât uită că era invizibilă pentru ceilalți. Dar nu. Brutus nu se uita la ea. Se uita prin ea. Se uita la altcineva. Voia să scape.

- Christina!

Glasul acela...

Își închise ochii încercând să respire. Era doar un coșmar, un vis urât, o nălucă. Avea să treacă, avea să dispară, precum cățelul lovit de trăsură sau fata din sat.

- Pe toți dracii, Christina!

Dar năluca ei nu înjura niciodată astfel. Se încruntă și, cu o forță necunoscută, fu smulsă din visul ei, în momentul în care ușa se sparse, iar mâna gigantică a lui Colt Cardinham se așeză pe brațul ei. Îi zărea privirea crudă, acum îngrijorată. Îi vedea buzele subțiri palide. Ce căuta acest bărbat din nou în camera ei? Ce făcea Colt aici?

O pală de căldură o făcu să își rotească privirea. Măsuța ei de toaletă luase foc, iar declanșatorul era cu adevărat bila pe care Brutus o aruncase prin fereastră. Zări gaura, cioburile, totul. Fusese real.

Nu avu timp să întrebe ce se petrecuse, pentru că lordul o smulse din patul ei. În urma lor, îl auzi pe Orwin stigând după apă. Trebuia să stingă focul până nu se extindea. Trebuia măcar să încerce.

- Christina..., auzi glasul fratelui ei. Ce se întâmplă aici?

Buzele lui Colt se mișcau repede, dar în aceste mișcări distinse lejer cuvintele „atacată", „polițist" și „foc". Își reveni din somn când fu așezată în aceiași cameră albastră ale cărei ferestre dădeau spre stradă.

- E bine acum, îl auzi șoptind. Ești bine...

- Nu înțeleg ce s-a întâmplat, se încruntă ea. Ăla era... foc?

- Am auzit geamul spărgându-se și m-am grăbit spre camera ta. Pe fruntea lui Colt se formase o peliculă de transpirație pe care o îndepărtă rapid. Putea nimeri patul și atunci... Își strânse maxilarul, evidențiind forma pătrățoasă a feței. Nu ai pățit nimic... Nu ai pățit absolut nimic. Mâna lui îi atinse chipul, iar degetul mare îi mângâie buzezele pline. Și nu vei păți nimic. Îți jur asta!

În următoarea secundă, buzele lui Colt Cardinham se lipiră de ale ei, cerând mai mult. Cerând acel sărut pe care împreună îl râvneau. Cu trupul încă tremurând, smulsă din așternuturile calde, Christina se ridică pentru a-i întâmpina gura. Oftă, își deschise buzele și își avântă limba printre buzele lui, cerând o atingere. Colt gemu, îi cuprinse fața cu palmele și o aduse mai aproape, mișcându-și înnebunit buzele peste ale ei. Era o împreunare violentă a gurilor, unde nimic nu putea fi considerat inocent, ci mai degrabă o foame de nestăvilit.

- Christina..., îi șopti el numele când își desprinse buzele de ale ei.

Ea protestă și îl trase mai aproape, doritoare să descopere finalitatea senzațiilor care creșteau în pântecul ei, se strângeau, implorau dureros o eliberare. Voia asta. Voia sărutul acestui bărbat crud, acestui bărbat nemilos. Voia atingerea lui. Spre deliciul ei, gura lui reveni pe maxilar, presărând sărutări moi, apoi mai jos, pe gât, aproape de vena pulsândă. Îl auzi șoptindu-i din nou numele, atât de aproape de ureche, încât sânii ei părură a se ridica dornici. Sfârcurile îi erau deja întărite când el își coborî mâna pe umărul ei, dezvăluind umărul și scoțând sânii mici la iveală.

- Oh, Doamne!, gemu când îi simți limba odihnindu-se pe un sân, apoi pe sfârc, rotindu-se pe acesta, înnebunind-o. Buzele lui supseră ușor, o făcură să își strângă picioarele, îngrozită de ce i se întâmpla. Colt! Doamne... Trebuie să fie mai mult, gemu.

Ca și cum voia să îi demonstreze că așa era, Colt se opri, își ridică privirea și îi sfredeli ochii. În clipa aceea, mâna lui îi prinse glezna și urcă ușor pe picior, în sus, până ce ajunse la triunghiul dintre picioarele ei. Ea oftă când mâna lui o cuprinse și, spre groaza ei, se împinse în acea palmă, agățată de gâtul lui.

- Este mai mult, îi șopti tandru la ureche, în timp ce mâna lui o mângâie ușor. Este mult mai mult, îi spuse în clipa în care un deget o desfăcu ușor, jucându-se cu necunoscutul de acolo.

Apăsa, retrăgea mâna, o inunda cu o plăcere care se împrăștia din acest izvor până în picioare, până în degetele de la picioare, apoi mai sus, în sânii care se lipeau nerușinați de pieptul lui.

- Este atât de mult, încât mă tem că nu poți primi...

Și, pentru a-i demonstra asta, același deget care mai înainte o mângâia, se afundă în trupul ei. Christina își mări ochii, șocată de această nouă descoperire. Șocul fu înlocuit de surda durere a degetului care atingea nepermis castitatea ei, lărgind membrana până la refuz.

- Dar tu poți primi mai mult, nu-i așa?

Și ce crezuse că era nepermis de mult lărgit fu doborât de un nou record, când degetului i se mai adăugă unul. Gemu în clipa în care degetul mare continuă să îi mângâie bulbul dintre picioare. Senzația era de-a dreptul divină.

- Să sper că poți primi și mai mult? Un al treilea deget o atinse ușor, dar ea icni, moment în care acesta nu înaintă. Ne mulțumim, atunci, cu ce avem, nu-i așa? Iar acele degete se mângâiară de interiorul ei, făcând-o să se înalțe din ce în ce mai sus, conștientă de faptul că se agățase de el și că îl strângea. Atinge stelele pentru mine, o îndemnă acesta în clipa în care se avântă spre buzele ei și o sărută înfometat, mișcându-și degetele repede și sigur.

Când apăru prima pulsație, se agăță și mai tare de el, la a doua își dădu capul pe spate și gemu, iar când alte pulsații urmară, Christina nu făcu decât să se înconvoaie în jurul degetelor lui și să îi strige numele. Clipe lungi îi putea simți degetele încă în ea. Când acestea se desprinseră umede din interiorul ei, iar el se depărtă puțin, scoțând la iveală lichidul, Christina roșii puternic.

O lovitură puternică în ușă o făcu să tresară și să își strângă și mai tare picioarele.

- Vin!, strigă acesta. Fără menajamente, își duse degetele la buze și le supse ușor, făcând-o să înghită în sec. Chipul îi ardea acum și mai puternic. Nu credeam că vrăjitoarele au așa un gust dulce. Să fie magie? Să stai aici!, îi spuse în timp ce se ridica și închidea ușa în urma lui.

Auzi cheia rotindu-se în broască. Nici după ce se întâmplase între ei, Colt Cardinham nu putea avea încredere. Oftă și se ridică în fund. Senzația străină dintre picioare o făcu să privească în jos. Ce îi făcuse? Ce fusese acea înălțare? Și ce făcuse apoi... Cum îi gustase secrețiile... Își mușcă buzele, recunoscând că gestul acela fusese de un erotism profund. Se ridică în picioare, cu genunchii încă tremurându-i. Nu simțise asta când o atinsese Brutus, deși calea fusese aceiași.

Ajunsă la geam realiză că în fața casei poposise o trăsură cu emblema poliției. Îl putea vedea pe Colt vorbind cu un bărbat, pe Orwin în spatele lui. Ochii îi poposiră pe bărbatul blond care traversa în pripă strada. Bărbatul din visul ei, cel cu soția roșcată și fiul... Peste drum, femeia și copilul priveau încruntați. Nu erau vise. Era adevărul din întuneric. Era realitatea.

Se desprinse de geam și privi sfidătoare patul. Nu avea să se așeze din nou acolo. Nu putea. Păși țanțoșă spre una dintre uși și descoperi garderobiul lui Colt. Oftă. Era bine aici. Oricum nu avea să vină sprea curând aici. Nu avea ce căuta aici. Nu el. Poate Orwin. Se așeză pe jos, între cămăși, veste, pantaloni și accesorii masculine.

Chiar era o vrăjitoare.

Și de câte ori Colt o atingea simțea că lua foc. În seara asta însă arsese. Nu din cauza proiectilului lui Brutus, nu, ci mai degrabă din cauza promisiunii din ochii lui Cardinham. Promisiunea că dincolo de ce se întâmplase cu corpul ei era mai mult.

Își frecă pieptul, simțind împunsătura chiar acolo. Voia mai mult. Voia totul.

Nu îi luă însă mult să adoarmă din nou printre lucrurile lui, simțindu-l atât de aproape ca și cum ar fi fost lângă ea. De aceea, Christina adormi fără vise, doar cu amintirea buzelor dure cerându-i sufletul în schimbul unei eternități cufundate în senzațiile de foc.

***

Colt știa cum să se comporte cu femeile. Pe unele dintre ele, când avea nevoi, le atingea exact așa cum îi plăcea, oferindu-le plăcere. Toate acele femei însă nu posedau un himen. Erau curtezane, văduve și, uneori, în disperare, prostituate. Nu se mai culcase de foarte mult timp cu o prostituată, dar, când urcă scările spre dormitorul lui, realiză că era tentat să o facă din nou. Mormăi nemulțumit de aceste gânduri; nimic nu ar fi putut să înlocuiască gustul Christinei. Ce fusese în mintea lui când făcuse acel gest desfrânat în fața unei inocente?

Imediat ce intră în dormitor, realiză că patul era gol. Și inima îi bubui în piept, iar el se simți invadat de groază. Nu trebui să o caute prea mult însă, pentru că ea, Christina Stone, se afla chiar acolo, cuibărită precum un terrier în dulapul lui. Își încrucișă brațele la piept și privi cățelușa, cu fundul evidențiat de cămașa de noapte, respirând ușor cu ceea ce părea a fi vesta lui din brocart, cusută cu fir de aur. Avea gusturi fine, într-adevăr.

Privind-o într-o postură atât de vulnerabilă, cu adevărat cea în care și-o dorea, realiză că nu terminase. Trupul îi era rigid, în ciuda faptului că realizase pericolul iminent la care o supusese când o expusese prin toate acele locuri din Londra. Cineva încercase să o ardă de vie în casa lui. Acel cineva avea să plătească.

Între timp, el unul avea să aibă grijă de această făptură cu dinții. Se aplecă și o luă în brațele sale. Detectându-i corpul, mâinile ei abandonară vesta și se prinseră de el. Reacționa incredibil la atingerile lui. Era minunată. Și de neatins. Christina, deși o fiică din Dials, era inocentă, iar el nu era un nenorocit să îi răpească inocența și să o abandoneze. Nu era o femeie experimentată; citise șocul ograsmului pe fața ei. Nu știa cum să se protejeze de sarcini, nu știa cum să își protejeze inima de inamici. Ar fi distrus-o dacă s-ar fi culcat cu ea și nu ar fi făcut ce trebuia ulterior. Și, în ciuda tuturor, nu își dorea să o distrugă.

O așeză pe pat și o privi, realizând că zâmbea.

-Faci tu ce faci și tot în patul meu ajungi.

Se așeză lângă ea și îi trase corpul mai aproape, inhalând mirosul ei de femeie. Îi mângâie spatele, șoldul, fundul, iar ea gemu.

-Christina..., îi șopti numele. Dacă ai ști măcar că nici erou nu pot fi numit...

Dar ea nu avea cum să știe, iar el nu avea să îi spună cum o greșeală îi salvase pe front, o greșeală care l-ar fi costat viața dacă nu ar fi fost una care să aducă victoria. Colt Cardinham ar fi fost un dezertor dacă soarta nu ar fi decis ca tocmai acea mișcare să fie numită victorie.

***

Și cum fumul produs de foc se înalță mândru spre cer și cheamă prădători, Colt Cardinham nu s-ar fi putut trezi mai prost decât în acea dimineață când Christian îl smulse din pat, înjurându-l.

Ploua din nou, iar cerul cenușiu arunca o lumină slabă în cameră, suficient însă să observe privirea buimacă a Christinei alături de obrajii roșietici și buzele pline. Și sub amenințarea unui pumn de-al fratelui rătăcitor Colt nu putea să nu se gândească la cât de mult și-ar fi dorit să o sărute în acea dimineață, pe ea și pe feminitatea ei. Nici măcar nu apucase să se uite la ea, să observe cumva dacă era la fel de rozalie precum buzele ei. Iisuse!

Strânse din dinți și pară încercarea lui Christian de a-l lovi.

- Calmează-te!, urlă la el.

Chipul lui Christian era roșu, furios, amenințător. Iar el era excitat, proaspăt sculat din somn și cu trupul frumoasei vrăjitoare lângă el.

- Christina, nu..., începu să spună Christian, dar se opri când zări privirea surorii lui. Ce caută ea în patul tău? Ce căutați voi în același pat?

- Și eu care credeam că întrebările astea sunt sinonime, bombăni Colt.

- Christian, rosti femeia pe o voce suficient de răgușită să îl facă să se zbată înnebunit în pantaloni. Dacă avea să mai vorbească mult, avea să o ia chiar acolo într-o ceremonie a patului în care fratele ei era martorul. Nu s-a întâmplat nimic, îi zise.

- Christina, când un bărbat stă lângă tine arătând așa...

Nervos, Colt îi prinse mâna, i-o suci la spate și îl lipi de perte, șoptindu-i în ureche:

- Ascultă, frate mai mare enervant ce ești, sora ta are dreptate. Între noi nu s-a întâmplat nimic care să o dezonoreze. Când Chrisitian dădu să protesteze, îl strânse mai tare. Acum, te rog să binevoiești să ieși naiba din camera mea. Tu nu ești binevenit aici. Nu vei fi niciodată binevenit aici. Și, crede-mă, sunt ultimul bărbat care ar profita de Christina.

- Pentru tine, ea este domnișoara Stone!

Orwin, valetul, întrerupse un schimb și mai violent de replici când, în prag, anunță:

- Excelența Sa, ducele de Shrewsbury, și lordul Wine vor să vă vadă, milord. Își drese glasul, privind scena dinaintea ochilor săi. I-am invitat să rămână la micul dejun.

- Ai făcut bine, Orwin, zise Colt și îi dădu drumul lui Christian. În cazul acesta, ar fi nepoliticos să îmi las oaspeții să aștepte. Îl prinse pe Christian de mână și aproape că îl aruncă afară din încăpere. Să îi oferim domnișoarei intimitate, îi zise. Micul dejun în treizeci de minute, domnișoară Stone, îi spuse pe cel mai reverențios ton al său.

Christina își mușcă buzele și îi strigă numele:

- Colt...

- Treizeci de minute, repetă acesta. Adevărul era că singurul lucru care îl speria de moarte era posibilitatea ca ea să îi pună întrebări cu privire la ce se petrecuse în urmă cu o seară și la s-ar fi putut aștepta. Se temea că avea să îi demonstreze. Niciun minut mai târziu! Ieșind pe hol, i se adresă lui Orwin. Roag-o pe Beth să pregătească o baie pentru domnișoara Stone. Cred că are nevoie de una după evenimentele de noaptea trecută.

Și în timp ce Christian și Orwin luau în calcul atacul asupra ei, Colt știa că ea trebuia să spele urmele orgasmului zguduitor pe care îl avusese în brațele sale, nicidecum trauma de a fi fost arsă de vie în patul din casa lui.

Totuși, de dragul păcii alese să nu spună asta cu voce tare. Nu voia să se ia la bătaie cu Christian înainte de micul dejun. Simțea că îl lăsau puterile numai când se gândea la glasul ei, la ochii ei, la pielea ei șii la limba roșie care putea înnebuni orice bărbat. Iar el se considerase întotdeauna un bărbat extrem de slab.