,,Salut, mă numesc Aluniţa, am 16 ani, am ochii căcănii și sunt mai plată decât Dorna.''

     (A se lua la cunoștință că nu am nimic cu ochii căprui sau Dorna. Mulțumesc)

     Acum aveți modelul clasic al unei prezentări de toată jena.

     + puncte bonus dacă puneți poze cu LoOk-uL protagonistei / casa / mașina / prietenii si toate neamurile / etc.

     Și chestia nasoală e că am văzut așa zisele ,,prezentări'' în tot mai multe cărți, lucru care mă îngrijorează. De ce ?

     Simplu. Pentru că scriitorii începători care citesc aceste cărți preiau prostiile din ele si le perpetuează.

     Scopul scriitorilor este să provoace imaginația celor care le citesc operele, prin descrieri interesante si relevante pentru poveste, să nu dea toate detaliile de la început, să lase loc pentru cititori, să umple ei golurile.

     Dacă tu, ca scriitor vii și îmi dai de la început fiecare informație despre fiecare personaj al cărții tale, dacă nu mă lași să ghicesc cum arată din descrierile pe care le arunci din loc în loc, ce sens mai are?

     Scrisul e despre imaginație, atât a celui care scrie, dar și a celui care citește. Asta face relația dintre cititori si scriitori atât de specială.

     Și acum, că v-am făcut să citiți ceva atât de profund, e timpul să fac o mică sinteză, ca să mă asigur că toate lumea pricepe =)

     ° nu vă luați după trend-uri (că aparent e un trend începutul cu ,,Salut, mă numesc...'')

     ° nu aruncați toate detaliile în fața cititorului din prima, că doar nu vreți să-l bulversați (sau vreți?)

     ° cititorii nu sunt tâmpiți, pot pune singuri cap la cap bucățele ale poveștii, NU LE DAȚI TOTUL PE TAVĂ

Mulțumesc și la revedere.

P. S. Luați de aici cea mai amuzantă prezentare pe care am citit-o în viața mea.