Nu, nu, nu! Nu te preface că nu știi despre cine vorbesc! Mă refer la fata aceea care ar putea fi model, e perfectă, arată ca o zeiță, etc.

     Acuma, eu, nefiind Miss Universe, nu mă regăsesc în acest personaj. Pentru mine nu-i ,,relatable". 

     Oameni buni și extraordinari ce sunteți, vă rog să nu mai scrieți despre personaje care sunt perfecțiunea întruchipată, că doar nu-s roboți. (Ca să fim sinceri, și roboții se mai defectează).

     Creați un personaj cu defecte. Nu trebuie să fie chel, orb de un ochi si un cleptoman înrăit (deși aș citi o poveste cu un protagonist de genul) Puteți să îi dați atât defecte morale, cât și fizice.

     FACETI-L UMAN.

     În loc de:

     ,,Aluniţa se uită în oglindă. Părul ei lung și mătăsos i se unduia până la talia de viespe. Ochii ei migdalați erau evidențiați de machiajul pe care si-l aplicase ca o profesionistă.
Zâmbi ,arătându-și dinții incredibil de drepți și de un alb orbitor.
– Cât de minunată sunt, oftă ea, abia reușind să facă față propriei perfecțiuni."*

     Încearcă asta:

     ,,Aluniţa se uită în oglindă. Părul ei lung, puțin încâlcit i se unduia până la talie. Ochii ei migdalați erau evidențiați de machiajul  cam neîngrijit. Zâmbi. Niciodată nu reușise să își aplice eyeliner-ul corect la ambii ochi. Dinții ei albi străluceau în lumina zilei, dezvăluind colțul ciobit discret al unui canin."*

     Sincer, cred că pe toți ne scot din sărite personajele care sunt perfecte, fac mereu ceea ce trebuie și „a greși" nu apare în vocabularul lor.
În schimb, ne atașăm ușor de un personaj cu defecte, care mai greșește din când în când. Poate chiar o dă în bară catastrofic, pentru că nimeni nu e perfect.

---

** Ambele exemple au fost exagerate pentru efect. Voi să nu scrieți ceva așa de cringe, ok?