Am REVENIT cu forțe PROASPETE și sunt gata să postez CONSTANT, pe baza unui PROGRAM ADEVĂRAT... Asta sunt eu, mințindu-vă frumos, în caz că nu v-ați prins. Bine, hai să nu-i zicem "minciună", ci "manifesting", că sună mai okay...

      Introducerea fiind finalizată, hai să ne ocupăm de ceva serios. Ia să vedem... azi am zis să scriu despre cărți cu "Academia de (inserează ceva badass)"

     Cam atât a durat și 'seriozitatea', se pare.

      Ce-am avut și ce-am pierdut, am I right?

      Din cercetările mele extensive și exhaustive (hopa, se aruncă vorbe grele!), reiese că există mai multe tipuri de cărți cu Academii.

      Exhibit A: Academia Militară

      Exhibit B: Academia Vampirilor

      Exhibit C: Fanfiction cu "My hero academia" (algoritmul nu face distincția dintre asta și lucrările AUTOHTONE și AUTENTICE pe care le căutam)

      Aici ajungem la limită, guys. Mai aveți timp să plecați și să vă petreceți ziua într-un mod productiv, ca cetățeni funcționali ai societății... Nu? Bine, atunci hai să începem.

ACADEMIA MILITARĂ:

      Cum v-am obișnuit, iată breakdown-ul plot-ului:

      Protagonista noastră, Aluniţa (v-a fost dor, așa-i?) ajunge la o renumită Academie Militară. De ce? Pentru că:

a. vrea să calce pe urmele tatălui ei, cel mai năstrușnic și bazat polițist din istoria poliției – simplu și la obiect

b. e o delicventă, o bad girl în căutarea bat-boyului ei – în cazul ăsta, plecarea de acasă se face cu crize și insulte la adresa familionului care și-a permis cu nesimțire să ia atitudine legat de comportamentul de mahalagioaică al Aluniței ("Ah vă urăsc, la naiba cu voi!" a fost o replică ce m-a atins, drept să vă spun. Mare, mare forță de sugestie. „Pai draga mea să.ti reamintim comportamentul tau si caracterul?" vine răspunsul din partea părinților și, sinceră să fiu, chiar au pus punctul pe i.)

c. cineva i-a înscenat ceva (GASP); personal, pe asta nu am văzut-o prea des, dar cred că e cazul să-i dăm Wattpad-ului ce-i al Wattpad-ului și să menționăm tot ce e de menționat.

     Oricare ar fi scenariul, trebuie să știți că viața la Academie e grea. E dură. Nu-i pentru cei slabi de înger. Eu cred că NICIUNUL dintre voi n-ar rezista o zi. Ce o zi? Cinci minute, frate. Păi cum, când te lovește instructorul cu replica asta fix din prima zi:

     Gata, eu zic să vă luați păturica, ursulețul de pluș și să plecați acasă. Locul ăsta nu-i de voi, softies. Dar știți cine poate supraviețui aici? Cine are ce-i trebuie ca să treacă peste... *checks list* Peste alergări fără rost în jurul unui teren, flotări și... ăăă, îndrăgostirea de instructorul ei sever, musculos, extrem de înalt și cu câțiva ani mai mare?

     Atât?

    S-ar părea că asta e rețeta succesului. Acuma, credeți că nu știu ce o să spuneți? Că mi-e ciudă pentru că majoritatea cărților de genul au mii de lecturi, iar ale mele nu. Și, guys, cred că trebuie să mărturisesc ceva... Citind mai multe lucrări din acestea, cred că am înțeles de ce. Cum să nu aibă mii de lecturi și voturi, când incipitul uneia dintre cărțile cu Academia Militară sună cam așa:

     Când am citit prima oară aceste rânduri, am simțit că-mi dau lacrimile și mi-am pus imediat pe foc toate carnețelele cu notițe și dosarele cu first drafts. S-a ajuns pe culmile scrisului creativ, o simplă muritoare ca mine nu are cum să depășească viziunea de mai sus. E cazul să-mi iau și eu păturica și ursul de pluș și să tot plec în ceva gaură de lume, căci simt că nu mi-aș mai putea arăta fața în lume. 

     Ca să ne întoarcem la ce ne interesează, iat-o pe Alunița. Cu părul în vânt și valizele după ea, pășește cu capul sus pe porțile Academiei. Poartă un tricou pe care scrie „Swag", blugi skinny și o bască neagră, cu ochelari de soare din ăia de Terminator. Mestecă gumă. Cu zgomot. Când ajunge în curte, vede câțiva studenți la academie alergând în jurul unui teren. Par să facă asta de zile întregi, fără oprire. În celălalt colț al terenului, niște băieți fac de zor flotări. Le-au crescut bărbile, tricourile le sunt zdrențuide de vreme. Nici ei nu par să fi avut parte de o pauză recent. Alte activități sportive nu par să se desfășoare la Academie (să fie oare lipsa de imaginație a autorilor? Nu putem fi siguri.)

    Ignorându-i, Alunița merge direct spre tipul care arată cel mai crud, sever și... milităros dintre toți. Silueta ei de 1,60 pălește în comparație cu a lui (tipul are 2 metri jumate și continuă să crească)

    — Deci, unde o să stau? se răstește ea. 

     — Liniște, mucoaso. Bagă 100 de ture de teren, mârâie instructorul. Deja se apropie de trei metri în înălțime.

     Spre uimirea tuturor, Alunița își aruncă bagajele și începe un sprint bombastic. Aleargă atât de repede, încât forța de frecare a adidașilor ei pe asfalt creează un câmp de forță încărcat de energie nucleară.

    Academia explodează. 

***

    Când am zis că nu trece anul fără capitol nou aici, ați crezut că mint, așa-i? Ați crezut greșit. Băgați 100 de ture de teren. 

     Pe bune acum, am capitolul ăsta în ciornă de LUNI bune. LUNI. Cred că problema e că anul ăsta e unul cam ciudățel pentru mine, inspirația e aproape sub nivelul mării în majoritatea timpului, iar școala îmi ocupă timpul în care *chiar* am inspirație. Nu vor rămâne lucrurile așa, rest assured, lucrez la ceva destul de important (zic eu) și îmi fac veacul mai mult pe instagram și threads mai nou, încercând să promovez contul ăsta și antologia aia nebunatică în care am debutat în 2021 (deși nu-mi place să-mi fac reclamă, help😭) So yeah, clar mă găsiți acolo, sunt @ b3njii.writes pe ambele platforme. Anyways, ziceți-mi ce mai faceți voi, la ce lucrați, cum vă simțiți, la ce altă carte de pe cont v-ar plăcea un update:)

     Also, dacă vă place, capitolul următor va fi despre academiile cu vampiri, așa că aștept link-uri către astfel de cărți în inbox. I take research very seriously. 

***DISCLAIMER*** exemplele folosite în acest capitol sunt doar for fun, nu am absolut nimic cu persoanele de la care provin