O să încep acest capitol spunând că nu sunt o mare fană a genului romance. Cu toate astea, nu am nimic cu persoanele care îl apreciază. Poate o să vi se pară ciudat că am simțit nevoia să spun asta, dar s-a întâmplat să văd oameni care se cred mai buni decât alții, doar pentru că le place sau nu le place un anumit lucru. Eu nu tolerez astfel de bullshit în cartea mea, deci, dacă vă prind că vă dați superiori prin comentarii, e vai de voi.

Glumesc.

Sau nu?

***

În fine, acum că am clarificat niște chestii, hai să trecem la capitol, că ar fi cazul.

Azi aș vrea să vorbim despre cărțile care îi au în lumina reflectoarelor pe legendarii, minunații, fantasticii...

EL și EA!

Aplauze, vă rog!
.
.
.
.
.

Gata, v-ați calmat?

Bun.

Chestia cu el și ea e că, de obicei, sunt trași la imprimantă, de atât de multe ori, încât își pierd și puțina personalitate pe care o mai aveau, săracii, ajungând, mai mult sau mai puțin, la nivelul unor preșuri binecuvântate cu darul vorbirii.

Există două situații posibile, sau cel puțin așa reiese din umilele mele studii privind subiectul:

CAZUL 1: Cărțile proaste

Aici, așa cum e de așteptat, nu avem gramatică, punctuație și nici măcar linie de dialog. Povestea e departe de a fi coerentă, iar personajele sunt atât de puțin dezvoltate, încât mă doare.

EL se rezumă la un pachet de mușchi ambulant, care, cu ajutorul unor vrăjeli străvezii, o cucerește pe fată.

EA, pe de altă parte, ori e o tută cumințică și sfioasă, care habar nu are pe ce planetă trăiește, ori e o fată rea și rebelă, din păcate tot atât de tută ca alter ego-ul amintit mai sus.

Între cei doi se naște o jalnică poveste de dragoste, chiar dacă nu au nicio scânteie, sau măcar vreun interes comun.

CAZUL 2: Cărțile mediocre spre bune

Ieșind din zona lipsită de originalitate și stil a Wattpad-ului, dăm și de cărți decente. Ne bucurăm ochii cu o lucrare frumos formatată (Alelulia, linii de dialog și semne de punctuație!) și avem impresia că viața nu e chiar atât de oribilă precum credeam.
Gata cu greșelile gramaticale și personajele subdezvoltate! Ah, totul pare să se alinieze perfect pentru ca noi să ne bucurăm de o poveste interesantă...

Stai! Oh, nu! Ce-i asta?!

Ați ghicit! E lipsa de logică a relației protagoniștilor!

Cum adică? vă întrebați. Credeam că povestea asta are sens! Nu pare să fie scrisă de un analfabet.

Ei bine, dragi cititori, îmi pare rău să vă informez că și în poveștile mediocre către bune se găsesc clișee. De exemplu:

EL, în acest caz, este tot un fel de badboy, doar că puțin mai elevat. De obicei impulsiv și imatur, nu pare genul de persoană de care ai vrea să te îndrăgostești.

EA este, din nou, o fată obișnuită, dar totuși excepțional de frumoasă, simpatică și sensibilă, cu personalitatea unui șlap.

El, ditamai player-ul, se pomenește îndrăgostit de ea. Pentru că e DiFeRiTă.
Ea crede că poate să îl schimbe... prin puterea dRaGoStEi.

Nu contează că el o înșală, îi vorbește urât și o rănește constant! Nu contează că fata ar putea să-și găsească în orice clipă pe cineva mai bun! Dacă autorul a decis că cei doi vor ajunge împreună, atunci așa va fi!

Acum, nu zic că nu-i posibil ca badboy-ul să se îndrăgostească de fata bună. Nu zic că el nu se poate schimba într-o persoană decentă. Însă există o limită, iar o dată ce a trecut de ea, nu ar mai trebui să primească un final fericit, după părerea mea. Unde-i karma când ai nevoie de ea?!

Mi-ar plăcea să văd o poveste în care fata își dă seama că se află într-o relație toxică și face tot ce îi stă în putere ca să scape și să trăiască o viață mai bună. Cred că ar fi interesant să îi urmărim progresul. Sau invers! El să caute pe altcineva cu care să fie fericit. Posibilitățile sunt infinite.