Trebuia să se ajungă și aici. Era inevitabil. Adică, f.f.-urile creepypasta sunt mult prea cringe și repetitive pentru a nu sfârși disecate în această minunată carte.

Pfuui, de unde să încep? Poveștile astea au un plot atât de jenant, încât mi-e rușine mie. Ce mă surprinde e că autorii par să n-aibă nicio treabă. Probabil sunt altă specie.

Ok, deci, firul epic:
O tipă se întâlnește cu un personaj creepypasta, care o invită la conacul lui Slenderman(a.k.a o cocioabă la naiba-n praznic, în pădure)
Tipa acceptă (așa cum ar face, sunt convinsă, orice persoană sănătoasă la cap)
Devine criminală, plăcându-i să ucidă și are un și un stil distinctiv pe deasupra.(wow, ce relatable, mă regăsesc în acest personaj)
Ea și Jeff (în majoritatea cazurilor e Jeff) se îndrăgostesc și nu mai pot trăi unul fără celălalt, bla, bla, bla.

Analiza:
În primul rând, cât de dus cu pluta să fii ca să te duci cu un necunoscut într-o cabană izolată, plină de alți necunoscuți? Nu prea are simț de conservare protagonista...

În al doilea rând, cum de se transformă în maxim două capitole dintr-o fată normală(mai mult sau mai puțin) într-o nebună sadică?

În concluzie, având în vedere arcul parcurs de protagonistă, care trece, de-a lungul momentelor subiectului, de la statutul de fată proastă de dă în gropi, la cel de criminală versată, putem spune că povestea, punctată de dialog de cacao și scene peste măsură de cringe, urmează un fir narativ absolut aberant, câștigându-și astfel titlul de "Abominaţie a Wattpad-ului".

Thanks for coming to my TED Talk.