'' M-am trezit din cauza razelor soarelui, care îmi dansau pe față''.

     '' Razele soarelui mi-au mângâiat chipul, trezindu-mă"

     "Razele soarelui intră prin perdea și mă trezesc"

      Ați văzut începuturi cum sunt cele de mai sus de o grămadă de ori, pun pariu. Practic, e aceeași propoziție, reformulată.

     Adică, pe bune, toată lumea știe că dimineața îți intră soarele în cameră, dacă n-ai perdelele sau jaluzelele trase. I mean, de ce simt scriitorii ăștia nevoie să ne spună în mod expres ce se întâmplă, chiar dacă e ceva ce am experimentat cu toții măcar o dată în viață?

      Ok, protagonista se trezește din cauza soarelui. Și ce? Nobody gives a fuck. După, urmează o descriere a rutinei de dimineață. Ugh, plictisitor. Dacă voiam reclamă la șampon Cien, intram în Lidl. 

      În cadrul rutinei mai sus menționate, putem da peste fraze precum:

      ,,M-am îmbrăcat cu...'' [inserează poze cu haine]

      ,,Am deschis fereastra și am inspirat aerul curat"- ok, uau, unde locuiești, în minunații Alpi Elvețieni? Pentru că nu prea știu ce să zic de aErUl CuRaT de care vorbești.

      Ultima frază e preferata mea, chiar dacă e atât de cringe, încât mi se face rău fizic când o citesc.

      ,,Am intrat în duș și am lăsat picurii de apă să îmi dezmierde pielea cea fină''.

      Ah, ce frumos...ce poetic. Cineva să aducă sticla de clor.

      În concluzie și punând punctul pe "i", de ce mereu, dar mereu dăm peste începuturi în care protagonista se trezește din cauza soarelui?

      Mai există o excepție, totuși, aceea fiind LEGENDARUL CEAS DEŞTEPTĂTOR.

*muzică dramatică în fundal*

     Cred, dacă stau mai bine să mă gândesc (o activitate pe care o fac în mod constant, spre deosebire de mulți de pe această aplicație), că începutul cu ceasul deşteptător e MULT mai des întâlnit decât cel cu soarele.

      Mi se pare un mod atât de neinspirat și banal de a începe o poveste. E de-a dreptul jenant, sincer. Ca scriitor, ai literalmente o infinitate de posibilități și tu alegi să scrii ceva de genul:

     Aluniţa dormea liniștită, până când alarma o smulse din lumea viselor, iar ea realiză că trebuie să meargă la liceu, bla, bla ,bla...

      PLICTISITOR.

***

Cam atât pentru acest capitol. Următorul va fi partea a doua din ,,descrieri de pomină". Îmi place să găsesc descrieri aiurea și să vi le arăt și vouă și cred că mini-seria asta va fi foarte amuzantă.