Mi se pare potrivit să începem distracția cu ceea ce eu consider, de departe, cel mai răspândit clișeu de pe Wattpad: tocilară x badbou... Scuze, „badboy".

     But wait! There's MORE. Picture this:

     Tocilara se împiedică de bad boy-ul liceului, iar el spune ceva de genul:
,,Vezi pe unde mergi!'" (replică pătrunzătoare, cu o mare încărcătură emoțională, dovadă a talentului autorului – un fin observator al comportamentului uman)

     Mi-am petrecut ani din viață meditând într-un templu tibetan, antrenându-mă împreună cu călugări ninja, în încercarea de a-mi da seama de ce e atât de folosită scena aceasta. Am ajuns la următoarea concluzie: 

     (tobele, vă rog!)

.

.

.

     Nu există motiv, în afară de lipsa de originalitate a autorului.

     Gata, am rezolvat dilema. Putem pleca acasă, oameni buni!

    Glumesc. Sunteți blocați aici cu mine. 

     Dacă totuși vrei sa scrii o scenă de genul, fii original! Cu tine vorbesc, scriitorule cu gusturi discutabile în materie de scene de calitate! Adaugă ceva unic unui scenariu de altfel arhi-răsuflat. Cum altfel vrei ca cititorii să își amintească de povestea ta și să o recomande și altora? (dacă povestea merită, bineînțeles...) Și chiar, de ce trebuie mereu să se împiedice unul de altul? Altfel nu poate Badboy-ul (sau badbou-ul , în majoritatea cazurilor) să o observe pe eroina noastră, mai mult sau mai puțin timidă de fel?

      Fiți fără grijă! A.D. e aici să vă arate cum se face. 

Exhibit A:

     Alunița mergea pe holul liceului, cu cărțile în brațe. Undeva în capătul coridorului, Ţărănuș, badboy-ul liceului stătea sprijinit de dulap și încerca să reziste tentației uriașe de a se scărpina la fund. Aluniţa era deja în dreptul lui, însă nu era atentă la drum, citind afișele de pe pereți. (notă: ăsta e un exemplu perfect de „show, don't tell". Nu vă spun că Alunița e o mare cititoare. Vă arăt. Genius, am I right? Now, back to the story)

     Ţărănuș, un mare rebel, fuma o țigară, deja pe terminate. Plin de nonșalanță, aruncă mucul pe jos, făcând total abstracție de coșul de gunoi aflat la nici un metru depărtare.
     Observând gestul, Alunița ridică țigara și o plasă în tomberon, acolo unde îi era locul, apoi își continuă drumul.

      Ţărănuș îi analiză mișcările, fascinat de simțul ei civic.
,,Niciodată în viața mea nu am văzut o fată atât de preocupată de binele mediului înconjurător. Trebuie neapărat să vorbesc cu ea."

memorabil, nu-i așa?