Mia nu știa ce avea toată lumea.

Întâi, Simona, pe messenger, nici nu se așezaseră bine în scaunul de avion.

Păi și nu crezi că V ar fi deranjat de D?

Sincer nu

Era greu să recunoască asta față de Simona, că știa că blonda așa vede iubirea: un bărbat care rage de frică să n-o piardă. Însă Mia nu știa instanțe în care să fi manifestat Viorel interes față de ce face ea cu alții.

N-are cum să nu, Simona scria.

Păi nici nu știu dacă suntem împreună, că n-am vorbit încă

Ei, o dată ce ați făcut sex, sunteți împreună!

A trebuit să recunoască Mia.

N-am făcut sex

?!

Însă când insistă Daan, în altă fereastră, So maybe next month we go to Prague?, Mia a trebuit să clarifice lucrurile.

I can't.

Sure.

Nu punea întrebări incomode, așa că trebui să explice ea.

I'm kinda starting something, so I'm not gonna be available anymore

Pauză.

Și atunci o surprinse Daan, Is it with your wierd roommate?

What... wierd... roommate? Florin?

Mia știa că nu vorbeau de Florin, așa că adaugă, Weird how?

Other guy. This one time I stayed over at your place we had this intense interaction lol, emoticoane roșii de furie.

When?!

De aia nu-i plăcea Miei să vorbească cu Daan, ce însemna asta, intense?! Așa erau toate interacțiunile cu Viorel!

Daan is typing, avionul începu să se miște. Urma să rămână fără...

Nu! Nu, nu, nu!

Internet connection lost.

Și atunci a întrebat-o Viorel ce face, și i s-a părut normal să zică, deși s-a ponosit vizibil el. Nici Simona n-ajutase.

"Auzi," Mia nu rezistă, după ce murise discuția, "Tu ai vorbit vreodată cu Daan?"

Viorel nici nu se întoarse, "Nu."

"Niciodată?!" Era grav dacă se ascundea de ea, nu părea să aibă rușine în rest.

"Nu toată lumea ține să vorbească cu Daan," o tăie el.

Mia îl lăsă, se duse la baie de îndată ce putu, îl deranjă de tot. Când se întoarse, nu mai era la locul lui. Nici Florin, se mutaseră amândoi în fundul avionului, așa că Mia se așeză lângă Simona.

"Clar nu e gelos," râse ea ca o pisică galbenă. Mia era noua jucărie în formă de peștișor.

"Chiar nu înțeleg," Mia se pleoști.

"Nici eu, cum adică nu ați făcut sex?! Păi ce-ați făcut toată noaptea?"

Uitase că îi zisese. Mia se strădui să nu se înroșească, "Altele. Dar n-am ajuns până la..."

"Păi la ce v-ați mai apucat?!"

Nimeni nu putea zice că Simona nu era o femeie practică. "Săracu'!" își mușcă ea buza de jos. "L-ai lovit!"

"Dar ce fac ei?!" Se întoarse Mia să-i vadă pe cei doi cum gesticulau unul la altul. Viorel era bleg în scaun, doar întorcea capul când mai dădea câte-o replică. Florin vorbea nederanjat, cel mai probabil îl bătea la cap, se uita în jos.

"Ei știu," Simona ridică din umeri. "Florin cred că a vrut să se mute de lângă mine."

Părea că cere întrebări lămuritoare, însă Mia n-avea timp de așa ceva: "Nu înțeleg gelozia!"

Simona o privi pe sub genele false, "Crezi că dacă avea el pe una, nu te supărai?"

Sincer, depindea. Spre deosebire de Florin, Mia nu credea că Viorel nu face sex deloc. Credea că doar își potrivise programul să evite cât mai mult subiectul, ca la baie. Cel mai probabil avea o schemă care n-avea sens decât pentru el.

Nu o deranja gândul. Dar că s-ar plimba el cu una de mână prin parc, da. Nu-l prea vedea făcând asta, de aia era liniștită.

"Păi dacă avea prietenă, mă supăram. Dar eu nu am prieten!"

Simona nu fu convinsă, "Dacă faci sex și te duci în excursii cu un bărbat, cam ai prieten."

"Și tu crezi asta?"

Simona deveni serioasă, "Eu... cred că nu prea știi, nici dacă vorbești, și dacă nu, că oamenii pot sa mintă. Și nici dacă faci sex sau nu, că alții cine știe ce intenții au. Contează tu ce crezi. Și vrei."

Ajutată, Mia se decise să întoarcă favoarea, "Hai că n-a plecat Florin din cauza ta. Sigur au ei o treabă!"

Simona se foi, "A fugit, că știa că încep!"

"Ce să începi?"

Orice ar fi fost, nu părea ceva rău, că ochii Simonei o ardeau.

"Cu ciudățeniile mele."

Știa Mia cum e să fii aia ciudată, în relații. Cu Viorel, cumva o consola ce anormal era el. Putea să fie ea însuși.

Simona nu mai zise nimic, până nu reveni Florin.

Mia nu se ridică fără să întrebe, "Ce e cu Viorel?"

"E mai mult loc de picioare, acolo," trecu el peste. "Vine el, trebe lăsat."

Mia trebui să se mute înapoi în față, să-i lase. Îi auzea chicotind, "Lasă-mă, femeie!"

Când veni Viorel înapoi, dupa aterizare, era altă persoană. Relaxat, îi dădu rucsacul jos, i-l puse pe trollerul lui. Așteptau să iasă.

"Aveam mai mult loc acolo," a zis el exact cuvintele lui Florin în loc de scuză.

Îi dădu jos rucsacul și fetei de lângă ea, cea cu părul țepos și verde, "Ăsta cred că e al tău."

Era un rucsac plin cu ace de siguranță, cu niste scheleței albi colorați cu pixul.

"Da' poate nu-l vroiam chiar acum," aia a părut deranjată mai mult.

"Îl pun la loc, sus?"

"Dă-l, dacă tot l-ai dat jos."

Era ca și cum vorbea Viorel într-o oglindă, mai rău era că nu se supărase deloc. Păi să facă Mia așa? Nu mai scăpa de gura lui. Însă fix înainte să creadă ea că redefinea Viorel flirtul, i se adresă, "Hai că e liber."

Mergeau ei în șir indian, Mia se gândea dacă să întrebe ceva, lăsând-o baltă, mergea hipnotizată. El trăgea de trollerul lui antic și-și verifica mesajele.

S-au oprit la ușa primei băi, locul de întâlnire cu Florin și Simona, așteptau în liniște.

Mia îl întrebă, "Ești supărat pe mine?" Nu părea, dar nici nu vorbea.

"Nu, nu," a zis el într-un final. Părea sincer. "Sunt doar rupt de scaunele alea."

Se dădu ea mai aproape de el, încercând să glumească, "Ai fost necaracteristic de politicos cu fata aia. M-am temut că ai un atac cerebral sau ceva."

Se îmblânzise, "Acuma cine e geloasă?"

In niciun caz, Mia. Ca să fie ea geloasă pe cineva din cauza lui Viorel, trebuia să fie pe o femeie cu care-și imagina că el ar putea fi fericit, tot restul vieții. Ar fi dat bani să îi vadă pe ăia doi prin casă, suportându-și figurile, zi de zi. N-avea decât să se bage în seamă cu cine voia el.

"M-a surprins că n-ai comentat. Plăcut," preciză ea.

Era sincer mirat, "Păi cui îi pasă ce personalitate fermecătoare are fata din avion pe care, cel mai probabil, n-o s-o mai văd niciodată? Ce contează ce zice? De ce să mă cert?!"

Era drăguț el, în răutatea lui. Mia se apropie.

"Dacă nu știam mai bine aș fi zis că faci intenționat să mă superi. Știi tu," îl tachină ea, că nu părea chiar contra. "Din gelozie."

Nu se supără Viorel, "Chiar nu. Ți-am zis, am fost surprins. Dar mi-am revenit, Florin m-a vindecat," îi făcu cu ochiul. "M-am simțit înșelat, atâta tot."

Chiar nu înțelegea, Mia.

"Stai așa, înșelat? Păi nu știu cum te pot înșela retroactiv? Că și dacă mă duc acum cu unul nu e înșelat, că noi n-am stabilit nimic! Până nu vorbim," se enervă că trebuie să mai explice cuiva, "Nu suntem nimic!"

Atunci își dădu seama cum e să fii Viorel: să zici lucruri sincere care sună rău. Că ea de fapt voia să vorbească o dată și să fie împreună și gata. Să zică și el, Vreau să fiu cu tine. Era tot ce trebuia.

La înălțimea lui Viorel părea că a ajuns doar cuvântul nimic. De când se îndreptă deasupra ei, știa că o să fie foarte rău. Se pregătise de impact.

Tot a pus-o la pământ, n-a trebuit nici să ridice tonul.

"Stai, nu te agita. Înșelat în sensul de păcălit. Că dacă știam și eu că e așa de ușor, mă băgam și eu pe felie mai devreme!"

Mia a vrut să-i dea o palmă, părea că și el o așteaptă, îi muri mâna la jumătatea drumului. Plecă de lângă el, o văzu pe Simona venind.

"Te uiți tu la astea, te rog?" își arătă bagajele, apoi fugi sa plângă în baie.

O auzi pe Simona în spate, la Viorel, "Da' tu chiar nu poți să taci?"