Simona fugi după Mia în baie. Îi găsi tenișii sub ultima ușă, normal că acolo se băgase.

"Ce faceți, mă, voi doi?"

Bocete dinăuntru, "Lăsați-mă aici! Nu vreau să vă stric nunta, găsesc eu bilet înapoi!"

"Iar a comentat aiurea? Atunci pleacă el, nu tu!"

S-a deschis ușa, Mia se oprise din plâns, stătea rezemată de perete, cu părul electrizat, roșie la față.

"Serios," Simona îi întinse un șervețel demachiant. Mia s-a șters expert, fără oglindă, din două mișcări. Plângea des, se gândi Simona.

Așa s-au dus la apartamentul închiriat în centrul Iașiului: Viorel și Mia tăceau și se uitau pe geam, în jurul Simonei, iar Florin se împrietenea cu taximetristul, de pe scaunul din față.

Când au intrat și au dat de cele două uși din sufragerie care duceau la dormitoare, și-au amintit că n-au stabilit care cum stă în camere. De dimineață era clar pentru Simona că-n cuplu. Fără Charm, lăsat să se ducă acasă cu Nea Nicu, doar lângă Florin mai putea să adoarmă.

Mia intră într-unul dintre dormitoare, decisă.

"E bine că în seara asta e petrecerea burlacilor, și ne separăm. Ș-așa eu și Viorel nu ne mai vorbim."

Simona și Florin s-au întors să vadă ce zice celălalt dramatic. Părea că aflase atunci pe loc că nu-și mai vorbeau, a ridicat sprâncenele, nu zicea nimic.

Tăcerea a fost scurtă.

"Ce vă uitați la mine? N-ați auzit că nu vorbește cu mine?" Către Florin, "Unde-ți sunt fotbaliștii? Hai să vă văd moldovencele!"

Mia trânti ușa între ei.

Florin era dezamăgit, îi bătea obrazul, "Știi că e mimoză..."

Viorel își căuta prin trollerul lui, "Atunci să tacă." Scoase un prosop mov, "Hai că poate în seara asta dau și eu de una care nu-i așa mimoză."

"Nu cu atitudinea aia," a simțit nevoia Simona să îi ia apărarea Miei. Până atunci, părea că se hârjonesc doar.

"Mi-e că-l face una să plângă," Florin încerca să-l scoată, cum făcea de obicei, apoi se adresă lui Viorel, "Sau îți iei vreo palmă." Ei niciodată nu erau de vină, doar dădeau de femei nepotrivite.

Viorel se încuie în baie drept răspuns.

Învățat să ceară voie să iasă în oraș, Florin se întoarse spre Simona, "Deci tu cum zici să facem?" Nu că ar fi contat ce zicea ea, dar să știe dacă se ceartă.

"Du-te," îi zâmbi ea. "Ne descurcăm noi." Îi părea mai bine sa nu iasă. În niciun caz nu ar fi acceptat o băutură de la vreun străin, cum i se lăudase.

Nu prea credea Florin. Veni la ea, o înveli cu persoana lui, îi zise suav, "Nu stăm mult, ăștia se cam trag pe cur și pe Viorel îl culc eu."

Simona îl pupă pe obraz.

Mia n-a ieșit din cameră până n-au plecat. S-a dus și ea să facă duș, a ieșit indecisă.

"Și... ce-ai vrea să facem? Dacă ieșim în oraș îmi împrumuți o rochie de-a ta?"

Of, săraca.

"Sigur! Dar mergem pe undeva aproape și nu bem!"

Mia o studie îndelung, parcă o compătimea cu ochii ăia mari. "Ai vrea altceva?"

"Mă gândeam la o pizza?"

"Da!" Mia se apropie. Era într-o helancă neagră pe sub o rochie mov cu bretele. Se pieptănase și-și împletise părul, se machiase. Văzând cum Simona se uita la ea, zise, "Mă gândeam să mă fac și eu cu mov cum ești tu cu verde."

"Te facem în București, dacă vrei!" Știa ea câteva coafoare.

Mia se bucură cu elan minim, se așeză pe canapea.

Se deschise ușa de la intrare fix când să se așeze și Simona. Florin și Viorel cărau câte o plasă cu doze de Ursus.

Lunganul se irită, dând cu ochii de canapea, "N-ați ieșit încă?"

"Ne gândeam să stăm înăuntru," Simona zise, că Mia nici nu se uita la el.

Florin lăsă plasa jos, "Facem toți patru!"

"Comandăm pizza!" Simona îl susținu. Florin se aruncă lângă Mia pe canapea. Viorel își trase cu încetinitorul un scaun mai aproape de televizorul uitat pe Vocea României.

N-a vorbit nimeni, mult timp. Prinsă între marginea canapelei și zidul care era Florin, Simona mai că nu dormita cu capul pe umărul lui.

"Hai bă să jucăm ceva," Florin o strânse de umeri.

"Nu mă pot muta de-aici," Mia suna ca dintr-o peșteră.

"Ceva să nu ne mișcăm," Florin se gândea. "Adevăr sau provocare!"

"Hai că n-avem trei ani," Lunganul era contra. Simona și-a dat ochii peste cap, și probabil și restul celor de pe canapea s-au încruntat la el, că a revenit, căscând ochii la toți, "Bine mă, încep eu. Florine, adevăr sau provocare?"

"Păi stai mă, cum începi tu dacă mă întrebi pe mine?"

Viorel sorbea din bere, mândru de el.

"Bine mă, adevăr, că stau prea bine," cedă Florin.

Mia interveni, "Eu zic sa jucăm doar Adevăr, să nu ne ridicăm."

"Vâlvoi, femeie pe sufletul meu," Florin o înghionti, mai mult să-l oprească pe Viorel care deschisese gura și sigur zicea o mizerie. "Zi mă, întreabă-mă!" îl făcu s-o închidă la loc.

"N-am ce, că oricum dacă vrei, minți, dacă nu, nu. Jocul ăsta n-are niciun sens pentru mine."

Florin dădu din mână, neimpresionat.

Simona primi mesaj de la Mia, Scuze că vă stricăm petrecerea. Nu știu de ce zice lucrurile astea. Ei, nu știa! Petrecerea Simonei nu era stricată deloc, ea se distra: Florin era lângă ea, se vorbeau adevăruri, erau cu prietenii lui amuzanți și isterici, problemele de relație erau ale altora.

"Eu sunt la rând!" Florin survolă încăperea. "Vâlvoi!"

"Normal că eu!"

"Ce tip de bărbat ai zice că e genul tău? Blond sau brunet?"

Simona se aștepta la o prostie... nu la asta, care făcu liniște în cameră. Viorel bea din bere calm, își mări ochii când se auzi vocea Miei de după Florin, iritată, "Dar chiar nu e important. Ce contează e să fie om okay."

Nu mergea bine seara, toată lumea prezentă știa că Viorel nu e om okay, chiar și el, că tăcea.

Simona se decise să ajute, "Zi tu acum." Mia mai avea de ales între ea și Viorel.

"Simona, care e lucrul care îți place cel mai tare la Florin?"

Asta îi plăcu lui Florin, se agita ca labradorul.

Care era?

"Că are răbdare cu mine." A fost strânsă și mai tare în brațe, drept răsplată.

"N-am prea avut, în ultimul timp," a zis el, cu voce scăzută. Poate că era mai bine.

Simona îi strânse mâna. Atât i-a trebuit lui Florin. Și-a luat telefonul, îi arătă cum îi scrie lui Viorel, trecut Olteanu Amsterdam la contacte, că Florin te băga o dată și gata. A aflat asta țipând la el în anul doi de relație când a văzut poza ei lângă numele Simona Blonda 2. Deasupra, Simona Blonda 1. Dedesubt, Simona Bruneta, Simona Creastă, Simona Fără Păr, și Simona Roșcata. Să nu uităm de Simona X.

Viorel a citit mesajul, a dat nervos cu ochii de Florin. Care cine știe ce față avea, că imediat a cedat Lunganul. Din păcate, cu voce tare.

"Bine mă, duceți-vă și vă culcați, ne descurcăm noi."

Mia sări, "Vreți să vă culcați?"

Simona nu avu sufletul să o lase, "Nu acum, făceam planuri pentru mai încolo."

Se lăsă moale pe Florin, a cărui palmă mare i se lipi de spate.

"Tu ești la rând."

Mai rămăsese doar Viorel, știa și el, se uita la ea, așa că Simona trebui să gândească. Noroc că Lunganului îi era mai frică de ce putea ea să zică decât ei de ce putea răspunde el: "Hai să lăsăm prostia asta de joc."

Florin se încruntă, "După ce ai trișat la început, să scapi?!"

"Regulile sunt pentru alții," nu rezistă Mia. "Zi-i să ne povestească ce-a vorbit cu Daan!"

"N-am vorbit cu Daan în viața mea!" era supărat Viorel.

"Atunci când v-ați întâlnit pe hol?!" îl făcu Mia să bea din berea pe care abia o pusese pe masă.

"Mă jur că nu știu ce-am vorbit," era învins, mai mult vorbea cu Florin, ultimul lui aliat. "Eu chiar nu mă mai joc!"

Tăcerea se întinse prin încăpere, dădu de pereți, se întoarse peste ei. Simona ura să fie martoră la certuri serioase, încă de acasă.

"Dacă mai jucai, și acceptai provocări," îi zise lui Viorel, "Aveam una. Nici nu te ridici din scaun!"

Tentat, îi sclipeau ochii pe ea, apoi pe Florin, trecu repede peste Mia. Simona știa mișcarea, și ea a încercat asta cu Florin.

"Ce provocare?" Era prea curios.

"Dacă îți zic, faci?"

"Nu!"

"Atunci nu-ți zic," Simona nu era supărată.

"Bine, fac." Îl ardea, zâmbi Simona de una singură.

Până și Florin se activase, "Hai Halep, servește-i-o!"

Mia se ridică subit, roșie, "Eu mă duc până la baie!"

Simona nu putu să nu clarifice, mai mult luată prin surprindere, "Dar chiar n-avea legătură cu tine!" Știa și ea să n-o implice pe Mia în provocare.

Regretă imediat, că sări și Lunganul, mai să dărâme lustra.

"Vedeți cum face?! Zici Viorel, și ea aude Mia!"

Mia era neagră deja, "Dar poate faptul că mă duceam la baie n-avea nicio legătură cu tine!"

Telefonul Simonei vibră, mesaj de la Florin.

Ăștia trebe lăsați să se certe.