Simona regreta că venise după Florin. El și Viorel erau beți, deci nu se putea certa. Mai o trăsese și pe ardeleancă după ea.

Nici nu știa cui să i se plângă, se tot uita la telefon. Aproape că-i trimisese mesaj mamei lui, Nu știu ce să mă mai fac cu Florin. Să-l omoare ea!

Așa ar fi făcut, cu câțiva ani în urmă. Însă nu a rezolvat niciodată nimic, că Florin tot ce voia el făcea, și mama lui tot cu el ținea.

Vizavi, Mia și cu olteanul aveau o dispută care nu putea fi rezolvată decât prin dat de coate, unul altuia.

Pe deasupra, nici nu rămăsese singur bine, și Florin deja cunoscuse o Mirabela cu care avea treabă. Avea numere noi prin agendă. Cel mai grav era că Simonei nu-i păsa cum i-ar fi păsat, altădată. Avea probleme mai mari.

Peste masă, i se lumină ecranul de la telefon Lunganului, care răspunse după secunde în care s-a uitat nedumerit la el.

"Da," se ridică el în picioare, să iasă să vorbească în liniște, era harmalaie. Însă Mia trebuia să se dea la o parte, iar ea, ca și restul de la masă, îi asculta fără rușine conversația.

"Nu am mai fost în Iași, nu știu ce club e ăla."

"Cât de aproape?"

Se uită la telefon, "A, știu, am trecut pe lângă el."

Ceva i se zicea lui, că a făcut semn din cap Miei să se dea la o parte, și ea nu era Florin, care l-ar fi ținut acolo, de fun. Se ridică și-l lăsă să iasă să vorbească singur la telefon. Ea s-a pleoștit la loc în bancă.

"Vâlvoi! Ce mai faci tu?" Florin era pus să o împace.

"Mă gândesc unde dracu' mă mut eu în Amsterdam."

"Hai bre că nu e de mutat. Ne întoarcem la normal. Vă lăsați în pace, dacă nu vreți să vă cuplați, și gata."

Nimic nu pricepea. Simona se simți datoare să intervină, "Te ajut eu cu bani dacă e."

"Am bani strânși. E doar foarte greu să te muți singur."

"Hai că vine și Simona, după nuntă, se mai calmează lucrurile, vă reluați orarul ăla prețios de la baie. Ăla pe care i l-a detaliat lui Daan," Florin o încurajă.

Asta o făcu să zâmbească pe Mia, "Săracul Daan! Aia era? Mi-a zis că nu poate să descrie în cuvinte. Păi la început, când mi-a explicat mie regulile, am crezut că în orice moment poate urma: și dacă nu faci asta, te pocnesc!" Îl imita cu ciudă pe Lungan, "Nu vreau, dar așa trebuie!"

Viorel revenise, stătea în picioare să i se facă loc la masă din nou.

"Iară sunteți la povestea cum ți l-am speriat pe Daan?" suna mândru, o împinse pe Mia mai încolo doar prin cum s-a fixat pe ea până s-a mutat.

"Deci, mai stăm sau ne ducem?" Viorel survolă masa, neobișnuit de activ.

"Te ținem din ceva?" Mia se auzi, nici nu încerca să nu pară supărată.

"Păi dacă voi dormiți pe voi, eu am treabă."

Florin nu era supărat, "Io-s gata." Se ridică, "Mâine--azi--avem drum la Botoșani. La noapte spre București, e ceva. Dacă ai nevoie de mine, suni, și nu te duce aiurea că îți iei bătaie, stai să te poți întoarce, fugind. Nu vorbi neîntrebat și încearcă să nu faci poante."

"Ai agățat pe Tinder sau ce?" Simona îl întrebă, mai mult să-și dea seama care era rolul lui Florin în toată treaba.

"Io n-am nevoie de Tinder ca alții! Eu-s mai mult pe oportunitate: cine e în raza mea."

Aia chiar o lovi pe ardeleancă, că pusese bot, avea ochii măriți de groază. Gen, Faceți-l dracului să tacă! Nu era nimeni mai în proximitatea lui ca ea, stătea cu ea în casă. Își bătea joc.

"Nici eu nu am nevoie de Tinder, că oricând îl pot suna pe Daan!" țipă ea nervoasă la el.

Se făcu liniște, Simona își duse mâna la gură. Nu știa cum să-i oprească, Viorel s-a dat în spate, pălmuit. S-a îndreptat.

"Trebe doar să pedaleze o mie de kilometri. Dar e ok, că sigur face asta pentru tine!"

Mia îi arătă direct degetul mijlociu, ceea ce îl puse pe liber, așa că Viorel se duse spre bar, "Hai că plătesc eu aici. Tu du fetele acasă," îi zise lui Florin.

N-a mai vorbit ardeleanca până la apartament. Unde s-a încuiat în camera ei.

"Mare prost," clătină Florin din cap. Se uită la canapea. "Vine beat și nicio pătură nu și-o scos. Treaba lui!"

"Ai făcut duș?" se întoarse la ea.

Evident că nu. Era destul de dificil, și când era calmă.

"Vrei amândoi?" o îmbie.

"Mi-e că ești beat și cazi pe mine. E destul de mică baia."

Florin aprobă și-și luă un prosop, "Nu stau mult."

Rămasă singură, Simona așteptă sub un minut până își luă și ea un prosop, și îl urmă. Bătu la ușă, i se răspunse, "Hai!"

"Dacă era Mia?" a râs ea, dând de Florin în chiloți, spălându-se pe dinți.

"Mai vedea și ea un bărbat," Florin o trase lângă el. O dezbrăcă de bluza largă și de sutien, ușor.

"Ia uite, e aproape gata!"

Dragonul de pe Simona acoperea un tatuaj mai vechi, niște frunze de iederă care urcau pe ea. Și le făcuse la șaișpe ani, nu ieșiseră foarte bine. Ăsta cu Dragonul era o lucrare în desfășurare, mai ales că Simona era sensibilă la durere. Dar măcar ieșea mai bine.

In clasa a zecea, Simona a primit un răspuns definitiv: Cercei, da, dar tatuaje doar după optșpe.

Evident, a scos limita zilnică de la cardul ei de alocație de la părinți, și s-a dus să-și facă tatuaj.

Lângă ea, Cleo, veterană deja, majoră de două luni, adultul prezent.

"Eu îmi fac niște steluțe," Cleo a zâmbit la ea. Atunci avea părul roșu și lung, se îmbrăca mulat, fuma slims ca un turc.

N-a știut Simona ce tatuaj să-și facă, mai exact. A ales o iederă. Artistul a fost surprins că nu vorbește de unul mic, pe încheietură.

"Pe toată partea dreaptă, și un pic să intre pe coapsă, așa," îi arătă Simona.

N-au ieșit frunzele cum trebuie. Părinții au aflat după câteva luni, și au fost oripilați. Mai ales mama Simonei, Nu știu de ce a trebuit să te mutilezi singură.

Florin nu a fost impresionat, a și observat doar în a treia lor seară, destul de târziu, ținând cont că ei făcuseră sex din prima. El era cu atinsul, și din cauza condițiilor din cămin, nu au avut cum să se vadă prea mult. Accepta totul el, orice nouă informație legată de ea, că așa e ea.

Simona își dădu jos pantalonii, într-o singură mișcare cu chiloții, apoi se băgă sub duș. Florin se dezbrăcă și o urmă, înghesuind-o în cabina aia.

Era ciudat să fie împreună din nou, ultimele dăți când se văzuseră, mai mult se certaseră, și Simona se închidea ca scoica, era greu să se mai apropie, mai ales dacă știa că el are avion a doua zi. Nici nu mai știa cum arată, fusese mereu un bărbat solid, acum parcă era și mai mare.

O văzu ezitantă, mereu o vedea, se întinse după gelul de duș. Era obișnuit cu femei care săreau pe el, și observa răceală din partea uneia destul de repede. Simona îi zâmbi, să-l încurajeze, și el alese cel mai roz gel de duș de pe raft, semn că voia să o ajute pe ea.

"Ne reînvățăm unul cu altul," îi zise. Mereu îi zicea ce plănuia să facă, ca la dentist.

"Da," Simona închise ochii, îl luă în brațe, să-l tragă și pe el sub apă. Era caldă, și se simțea bine pe piele, să simtă și el.

Florin o simți mai relaxată, așa că o îmbrățișă și el. Îi fusese dor și ei să-i simtă părul ăla de pe burtă gâdilând-o pe piept.

Ultima oară când făcuseră sex a fost fix înainte să plece el în Amsterdam. Fusese totul plănuit: locul, ora, că se va întâmpla. Simona se pregătea, de săptămâni. Era prea tristă că pleca, și nu prea se putea gândi cu entuziasm.

Ajunsă în camera de hotel, că el nu mai locuia în București, iar la ea nu se putea, Simona ura casa aia, mai că nu a început să plângă.

Tot așa au făcut duș împreună, s-a mai relaxat. S-au pus în pat, și-au făcut planuri optimiste în care credeau.

"Doar câteva luni," îi zicea el. "Și apoi nu mai depindem de nimeni. Vii și tu!"

Se ridicase în capul oaselor, sprijinit de pernă.

"Urcă-te pe mine," o trase de mâini. Simona s-a lăsat, ridicându-se în genunchi deasupra lui.

"Hai să conduci tu," s-a ridicat la ea.

Și pentru că seara curentă risca să meargă pe același drum, Simona fu nevoită să-i reamintească lui Florin, ale cărui mâini mai mult o pipăiau decât o spălau, insistând pe sânii ei măriți. Niciun bărbat nu o văzuse dezbrăcată pe noua Simona, modificată artificial.

"Am zis că nu facem sex până la nuntă."

"Cine face sex?" râse Florin. Dar înțelese, că se grăbea.