Era foarte important pentru Florin să nu îi joace jocul Simonei. Nu era supărat pe ea, era supărat pe el însuși. Că s-a gândit el măcar o secundă să facă casă cu figuranta aia care se hlizea la el, de parcă era acu' trei ani și se căutau unul pe altul cu taxiurile prin București.

Atuncea Florin stătea cu salariu mare în cămin, acu' avea un weekend de overtime de băgat și știa că dacă rămâne singur cu ea, aka se retrag în camera lui, el nu mai doarme deloc, doar se ceartă, să-i arate ea lui ce pierde. Și părea genul de ceartă care nu se termina cu sex: se termina cu ea întorcându-se acasă, convinsă că a făcut alegerea bună. Până și Florin credea că așa era.

Cu ce putea veni el, că avea dreptate fata. Păi ar fi mers la el sa vină ea să-i povestească că e adevărat că l-a înșelat, dar era acu trei ani, când erau alte vremuri? Care vremuri?? Țipase ea în videocall. Alea bune?!

Nu prea avea scuze Florin, că era în revenge mode, și nici el nu-și mai amintea cum se simțise, ca să-i descrie ei, nici nu mai știa pe ce erau certați, atunci.

Imediat după Raisa, a șters totul din cap până în punctul în care le-a prezentat ardeleanca olandezul ei "serios" — care a venit atuncea la ei și de atunci nu, și deși Florin a întrebat de multiple ori crezând că a zis el ceva, a fost asigurat că nu a fost el de vină — și a trebuit să vină și prietena cea mai bună la cină. Altfel, Raisa nu călca pragul dacă era și Florin acolo.

La doi ani după zece minute pe întuneric în patul plin de geci al Miei, ambii s-au comportat ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic între ei, ceea ce era o senzație nouă pentru el, să nu i se scoată ochii. Din păcate pentru el, a descoperit că țipetele în telefon, ale Raisei, sau ale Simonei, nu erau sursa disconfortului lui. Măcar Viorel o ducea mai prost, la cina aia.

Sau fantoma lui Viorel, care nu doar că era forțat să fie politicos, era forțat să fie politicos în engleză cu olandezul Miei, și era mult prea mândru să nu fie. Cumva seara tot era suficient de plictisitoare încât Florin să-și dorească să fi fost și Simona acolo, ca să nu râdă singur, așa că îi făcea live text pe sub masă, distrând-o.

Oare ajunge până în camera lui sau plânge aici, de față cu toată lumea?

După seara aia, ajutat de Raisa, care și ea prefera să îngroape amintirea lor turbată, Florin a fost fost măcar liniștit pe un front: părea că toată lumea uitase și Simona n-o să afle niciodată.

Dar ea nu venise la Amsterdam să ceară explicații, venise să dea. Și Florin nu le voia. De explicații erau ambii sătui. El voia liniște, deja începea să nu mai pară așa rea singuratatea dacă alternativa era să trebuiască să o convingă periodic pe Simona că se înșală taică-su.

În plus, martori la discuție erau și primii doi oameni cărora le-a zis că el se gândește serios la Simona. Le-ar fi zis părinților, dar era greu la telefon, și pe undeva ei știau, că nu stătea el atâta, altfel. Le-ar fi spus prietenilor buni de acasă, sau de la București, mai apropiați decât Viorel, dar parcă nu știa cum să înceapă pe Messenger. Le va spune el când are ce, adică atunci când deja decizia era luată. Și atunci probabil vor ști deja, de pe profilele Simonei.

Discuția în care Florin le-a spus colegilor de apartament că se gândește să se însoare a decurs așa:

„Simona bate apropouri de la o vreme. Că inel, că tot se duce la petreceri de burlăcițe..."

Mia: „Păi și ar fi așa rău? Că vă e bine."

Florin: „Da, dar știi cum e..."

Viorel: „Toată lumea se căsătorește până la urmă, e mersul lumii."

Florin: „Mă mai gândesc. E timp."

Asta a fost ceea ce s-a zis. Cum ar veni, discuția externă. Discuția internă a fost alta:

„Mă însor cu Simona."

Mia: „Doamne-ajută!"

Viorel: „E cea mai mare tâmpenie pe care ai putea s-o faci!" / "Treaba ta."

Cu Lunganu, nu știai dacă ține cu tine sau e împotriva ta, că se comporta la fel.

Cel mai supărător la faza cu Raisa era că Simona nici crize publice nu mai făcuse. Doar s-a certat cu el pe privat până l-a blocat, si deși Florin credea că îi va fi mai ușor că nu mai era toată planeta implicată în certurile lor, de fapt a fost mult mai dificil, că nu prea avea argumente. Și nici nu se mai chinuia să inventeze, ca înainte.

Așa că cea mai bună apărare era mereu atacul.

„Și ce cauți aici?" o întrebă pe Simona, care se îndreptă defensiv, unghiile ei lungi se jucau nervos cu o șuviță, în loc de cuvinte. Florin evită să se uite la ea, știa că îl slăbește. Avea părul mai lung, tot blond, cum îi stătea cel mai bine.

„Se mută cu tine," Lunganu era supărat. Degeaba era el tăciune carbonizat, că nu era nimeni de vină că era el bleg, că de când intrase Simona in casă, Mia încerca să-i atragă atenția și se ducea după el, mai stăteau și unu' lângă altu' în mod necaracteristic, șlapi identici. Și prosoapele i le cumpăra ea. Dar nici nu a apucat să se bage Florin, că Simona își luase deja poziția de atac, poziție pe care el o știa bine.

Întâi punea ochii de pisică pe tine, mirată că vorbești cu ea, apoi și-i subția a silă, aștepta să fii atent, că nu urma să repete, și îți vorbea pe un ton egal, fără să miște botul.

„Ce, e rău să vină lumea în vizită și apoi să se decidă că le place la voi și că ei de fapt locuiesc acolo? Stai liniștit, așa cred și eu. Alea sunt doar ce am nevoie în seara asta. Restul bagajelor sunt la hotel."

Era vacă Simona, se distra mereu Florin când nu erau îndreptate coarnele spre el. In insulta ei către oltean, reușise cumva să includă pe toată lumea prezentă, și pe Mia, de care lui Florin îi era cel mai frică. Pentru că știa sigur că o să facă o scenă.

Era pur și simplu imposibil de oprit, în situații stresante. Trebuia doar să accepți că se va întâmpla, va fi random, nu va rezolva nimic, doar va ridica niște semne noi de întrebare, și că o să își ceară scuze încontinuu după, ceea ce era de departe cel mai enervant lucru dintre toate. Era toată fiartă în suc propriu.

Florin nu-și prea cerea scuze, că la ce bun? Conta ce ai făcut, nu ce ai vrut să faci. Ajuta că Simona nu prea le aștepta, ci direct țărână în cap și pupat inelul, ești în perioada de probă.

Că dacă era un pic mai blândă, poate se îmblânzea și el, i-a zis o dată lui Viorel, martor la cum dădea el mail la Facebook sa dea jos Florin Facts — toate adevărate și pe care doar Simona le știa — postat nici măcar de ea atunci, ca răzbunare, ci de nu știu ce copchilă cu țepi cu care ieșea ea prin cluburi și cu care nu mai vorbea.

Surprinzător, Viorel, probabil și pentru că fusese pus să dea și el report, să fie mai mulți, și care încă citea de pe listă și se amuza, și pentru că lipsea Mia din conversație și deci nu era cine să-l enerveze cu norișori roz sau pe cine să contracareze el expert, a reușit să nu fie chiar de căcat. N-are de ce.

Normal că olteanul era de acord că banii erau tot ce conta. Însă în timp, Florin a început să se gândească mai serios la ce zisese Lunganu, trist și deprimat, că Mia ieșise în oraș cu ăla al ei de care era evident că urma să se despartă: erau de un an și nu se vedeau decât la lună, să se plimbe pe stradă.

Problema Lunganului era că i se părea că totul devenea mai interesant atunci când nu era el de față. El credea că sigur Mia se distrează în timp ce el o așteaptă, deși văzuse cu ochii lui că aia și olandezul abia vorbeau, iar el nici nu încerca să iasă din casă măcar. Simțeai cum face bani din camera lui, într-un foșnet continuu. Așa cum pisica torcea, olteanul foșnea. Florin știu că făcu suficienți să mai vadă și altceva de când și-a tras freză nouă. Din păcate, era și când găsise Mia un olandez suficient de țăran pentru ea.

Așa era, se gândise Florin atunci, păi el cu ce venea la Simona? Hai sa ne luăm acest apartament în rate unde o să economisim pentru excursii și apoi pentru copii?

Era suficient pentru orice fată știa el, în afară de ea.