Simona se distrăgea singură de la gândurile negre, se concentra pe ce ciudați erau și Mia, și Viorel.

Jenați, ambii au intrat în camera de hotel, întunecați, dar Mia s-a dezmeticit, "Ce se petrece?"

Păreau un cuplu de călugări: se voiau, dar era păcat.

Florin a explicat, "Trebuie să prindem pe cineva care i-a făcut rău Simonei."

Mia nu mai puse întrebări, se așeză într-un fotoliu.

Gândul că și ea, și Lunganul -- care a rămas lângă ușă -- știau sau bănuiau despre ce e vorba, altfel ar fi insistat să li se explice, o incomoda pe Simona. Niciodată nu vorbise într-un grup despre Incident.

"Să-i punem niște întrebări," clarifică ea. "Nimic mai mult." Știa ce are de făcut. Se ridică, deja Mia emana milă de nepus în cuvinte. "O să vorbesc eu cu el," îi surprinse pe toți. "Singură."

"Și ce, mărturisește că-l rogi tu frumos?" Florin își pierdu din răbdare.

"Da. Cred că, singur în fața mea, va recunoaște," Simona se ridică. "Mă duc să mă schimb."

Florin s-a pus între ea și ușa dormitorului, "Stai, nu. Nu te duci singură!"

"Normal că vii cu mine, dar vorbesc eu!"

"Și ce zici?" parcă voia să facă totul mult mai greu. "Tu nu ești ca mine, cu limbariță."

"Găsesc eu," Simona nu suna așa convinsă. "În cel mai rău caz, mai stăm câteva zile pe aici, aflăm unde stă, mai încercăm." Se mai pregătea și ea. "Dar nu-l băgăm pe tata. Aflăm noi."

"Îl urmăresc eu de la nuntă!" Lunganul era în continuare mult prea implicat.

"Nu," Mia îi zise Simonei, de parcă ea propusese. "Am o idee." Cu toată atenția camerei pe ea, se fâstâci, "Știți că lucrez la o platformă de advertising. Avem acoperire și pe România, pe câteva siteuri mari de știri. Dacă a dat click pe ceva, e la noi în sistem. Și o să avem destul de multe în baza noastră de date. De la ce caută pe net până la locație... Sală, job, WCul de acasă."

Florin interveni, fericit că se întrezărea o soluție. "Aflăm mai multe, știm cum să-l luăm!"

Lunganul, "Aflăm unde stă! Îl așteptăm--"

"Problema e," Mia îl întrerupse fără sa se uite la el, "Că n-am laptopul de muncă. Nu pot intra pe producție."

"Eu pot," sări Florin în picioare. "Nu suntem mari în România, însă facem joculețe de mobil de tot felul, mii. Dacă are unul, îl găsesc eu. Poate are un username de-l tot refolosește. Nu ținem așa multe, dar poate locația..."

Maxxy2002, așa îi scria pe vremuri Simonei. Îi știa și contul de email. Din păcate, Florin nu îl găsi, deși cică puteai găsi orice cu expresii regulate.

"Vâlvoi," închise el laptopul. "N-ai vreo colegă să suni, să se uite ea?"

"Nu prea am. Ar fi... un coleg, dar nu știu dacă să-i cer asta." Nimeni nu reacționase, Mia a continuat singură, timid, "Nu e tocmai legal."

Pentru că se uita la el, Simona îl văzu pe Florin dând din cap la ecran, absent, preocupat de problema lor, Max. "Poate ne ajută, totuși." Așa de mult voia să rezolve, că ea simți din nou că trage toată fericirea cuplului lor în jos, doar că e hipersensibilă.

Mia încă ezita, "Nu știu cum să-i cer." Simona se prinse fix în secunda dinainte să zică cine era, "E Daan."

Se făcu tăcere. Florin se întoarse spre Lungan, forțând-o și pe Simona să se mute cu ochii pe fotoliul în care se făcuse el în sfârșit comod, cu picioarele întinse. Pe care și le-a tras să se îndrepte în scaun, luând poziție de atac, dar nu zicea nimic.

Minunea a durat o secundă, două secunde, trei secunde, dar normal că s-a încheiat, "Și ce, ți-e că nu face, pentru tine?"

Florin, Mia, și -- deși se ținea tare -- Simona și-au dat ochii peste cap, în cor.

"Exact de asta mi-e frică," Mia nici măcar nu se mai certa, îi explica de parcă erau la școală, ceea ce îl făcu să se lase pe spate. "Că o s-o facă."

"Atunci problemă rezolvată!" vocea nervoasă sugera contrariul, "Tu--"

Florin îl opri, "Auzi, ai putea să nu-ți îndeși frustrările peste problema Simonei? Vă certați voi altă dată."

Asta îl calmă pe Lungan, se blegi în fotoliu ca un tăiețel ud.

"Lasă oamenii, că-s voluntari," Simona simți că soțul ei nu era politicos cu oaspeții. Plus că o ajutau să se gândească la altceva decât la ce avea de făcut. Era o singură soluție, și o tot amâna, de silă.

Mia interveni, "Ar mai fi fosta firmă. Înainte, lucram cu Raisa în... porn." Asta îi întoarse pe toți la ea, trei guri deschise. "Știți voi, porn ads, singles near you, oferte de videochat, era o platformă pentru genul ăsta de reclame. Acolo regulile sunt mai relaxate, și informația mai vastă. O pot ruga să se uite. Nu ținem nume, dar tot așa, îl găsim noi după email, username preferat, variații automate."

Doar când Florin s-a întors la ea, urmând privirea îngrijorată a Miei, a realizat Simona cine era Raisa. Confirmă rapid, "Da, da, o poți suna."

Mia își luă telefonul, îl duse la ureche, se auzea cum sună, în liniștea din cameră. S-a auzit și salutul:

"Și zi, fată, te-ai mai gândit? Te măriți cu Daan?"

"N-am cum să mă mărit cu Daan!" a țipat ardeleanca în telefon, isterică, îi ajunsese cu povestea. "Pentru că nu-mi place de el!"

A închis.

Cel mai dezamăgit fu Florin, "Vâlvoi, o treabă aveai..."

Mia era roșie la față, "O sun eu înapoi în zece minute. O să înțeleagă."

Măcar tăcea Lunganul, își studia vârful adidașilor.

Simona nu mai putea amâna, "Nu e nevoie. Oricum facem asta că Florin nu e de acord cu planul meu. Tot eu va trebui să vorbesc. Hai înapoi la nuntă."

"Simona," Florin acum o dojenea de parcă era copil.

"Mă descurc," ei nu îi era așa frică. "Și dacă nu zice nimic, ai mână liberă."

Asta îl urni, "Bine, dar sunt pe aproape și ții telefonul pornit, să aud și eu daca e ceva. Poate îl și înregistrăm!"

"Nu mă duc la poliție," Simona preciză. "Nu contează ce recunoaște. Vreau doar să știu."

"Voi stați aici," Florin zise, "În caz de ceva, ne auzim pe telefon."

"Da, aduc mașina," Lunganul a sărit în picioare.

"Și eu văd cu Raisa," se ridică și Mia.

Florin îi opri, "Nu, stați aici, nu faceți nimic. Sunăm noi."

S-au pus amândoi înapoi jos, clar nemulțumiți. Nici unul nu recunoștea că nu vrea să rămână cu celălalt.

Drumul înapoi spre nuntă a fost parcurs în liniște, pe jos. Simona își luase blugi strâmți pe ea, cu adidași. Era seara târziu, mai erau oameni schimbați, unii chiar mai comozi. Florin era în tricoul lui cu o zgârieturi desenate pe el, de parcă îl atacase un animal sălbatic. Au intrat, de mână.

"Stai aici," îl lăsă pe Florin la masa lor.  Nu se uită înapoi, decisă, deși el a încercat să-i mai rețină mâna. Dacă ceda, cine știa când mai prindea ocazia: Max era singur la fumat.

În sensul de fără familie, că era înconjurat de oameni cu care ciocnea pahare. Îi zâmbi când o văzu apropiindu-se, aducându-i aminte Simonei că zâmbea și ea, defensiv, așa cum făcea de fiecare dată când era obligată să interacționeze cu cineva.

"Mă auzi?" îi zise lui Florin. Avea telefonul în buzunar, și avea o cască Bluetooth in ureche, pe sub părul coafat special pe-o parte, să acopere, lăsase microfonul de la telefon. Noroc că era în pauză de mâncat friptura, și afară la fumat era liniște.

"Da, e bine, ține minte, cuvântul de siguranță e 'Sfeclă'."

Făcea mișto, era îngrijorat.

Se puse alături de grupul de bărbați beți, animați la față, deschiși la orice tip de discuție, deși majoritatea se cunoscuseră în seara aia, și își aprinse o țigară slim, apoi se prefăcu că observă, "Încă fumezi?" Nu-și aducea aminte precis, dar se cam luau de toate drogurile, în cercurile lor.

Max râse, înmuiat de băutură, "Nevastă-mea l-a dus pe ăla mic. Am zis să profit!"

Ciocniră cu toții, fericiți, Simona nu avea pahar să participe. Se decise, "Am putea să vorbim undeva?"

"Nu te duce departe," auzi în ureche.

Max a încuviințat, o urmă mai departe de grup. Simona îi studie fața transpirată, și ochii fricoși, și se hotărî să fie directă.

"Dacă știi ceva -- orice -- despre ce mi s-a întâmplat atunci," evită cuvântul Incident. "Te rog să-mi zici." Își ținuse vocea calmă, dar simțea că nu va dura mult, mai ales când el se sperie.

"Ce să știu eu?! Ești serioasă?!"

Nu își putea ține ochii într-ai ei, asta în ciuda faptului că și Simonei îi era greu.

"Știu că știi ceva," vocea nu o mai ajuta, se modula pițigăiat, a plâns. "Te asigur că nu zic nimănui de unde știu. Vreau doar să aflu cine e responsabil." Și de ce.

Max nega fără vlagă, "Nu știu nimic!"

"Orice-ar fi!" îl imploră. "Și dac-ai fost implicat--"

Max se uită pe furiș pe ușă, de unde manelele escalau în volum, semn că urma un nou val de dansat.

"Te-ai gândit cine mai avea motiv să pice nunta noastră? Gen, iubita ta Cleo?"

Nu mai erau cuvinte.

Simona atunci văzu clar în ochii ăia tulburi: Max era implicat. Cleo era multe lucruri, dar nu o psihopată.

"Hai înapoi la hotel."

Uitase de Florin.