Mia a făcut tot posibilul să o oprească pe Simona.

"A zis Viorel ca vin ei," fu ultima încercare. "Că să stăm aici."

"Păi dacă așa a zis Lunganul, așa facem," Simona își luă geaca pe ea. Se admira în oglindă. Nici la bătaie, noaptea în mijlocul pustiului, nu se ducea nearanjată. Era îmbrăcată casual adică blugi strâmți și maiou decoltat. Acum se dădea cu ruj. Mia își porni camera de selfie să se vadă și ea.

Era nedormită, noroc cu ochelarii că o mascau de tot, părul îi urca într-un mușuroi care atârna pe lângă urechi. Simona se ducea să-și înfrunte cel mai rău coșmar, și tot își asortase ghetuțele cu șapca din care îi ieșea codița împletită.

Mia se urni și ea la oglindă, își întinse rochia mototolită, "Ai un plan?"

"Da, mă duc acolo și văd dacă neagă, de față cu mine. Evitam, dar văd că va trebui."

Da, așa era. Câteodată trebuia să înfrunți realitatea: nu avea cine să te apere sau să lupte pentru tine. Așa că puneai machiaj pe tine, și ieșeai din cochilie, că altă opțiune nu aveai.

"Vii cu mine, sau nu," Simona ridică din umeri. "Nu e ceva la care mă poți ajuta. E ok dacă vrei pauză de la Lungan."

"Nu, nu, vin!" Mia o asigură. "Era mai mult că poate încurc!" Cine știe ce scenă mai făcea, mai ales reunită cu el.

O rodea cât de nesimțit fusese.

Simona văzu ceva, că reflecția ei o privi pe Mia cu milă, "Ești ok?"

"Îmi pare rău că sunt așa dramatică," acesteia îi era rușine. Nu suferise niciodată după un bărbat, și Simona escaladase munți mai înalți. "Și că nu pot face și eu ca el, să nu-mi pese! Să ajut pe altcineva în loc să-mi plâng de milă! Că nu mă bagă în seamă unu'!" Era tot mai supărată pe ea însăși.

"Să știi că e un motiv pentru care dramele amoroase," Simona îi zâmbi înțelegător, "Dor așa tare, chiar și alea minore, de care alții râd. Că răul, în loc să vină din afară, vine din interior. Dintr-un loc care nu te așteptai -- lumea ta. Și dacă e recent, nu ți se pare că-ți mai revii. Că ce te faci? Unde te duci? Nici puținul pe care credeai că îl ai, greu muncit, nu-l mai ai." Se întristase de-a binelea, "Dar știi care e chestia? Că trece timpul, și deși ții minte cum te-ai simțit, nu mai știi exact cât de rău."

Mia nu era consolată, "Și până atunci?"

"Aștepți să vezi, și încerci să nu-ți pierzi mințile, sau--" telefonul Simonei îi atrase șapca în jos, "A venit taxiul."

"Sau?!" Mia își aranjă părul în jurul feței albicioase, îmbujorată de curiozitate în două pete.

"Sau acționezi," Simona deschise ușa.

"Cum!?"

"Înseamnă că nu știi ce vrei, și aștepți să se decidă celălalt. Nu e greșit, neapărat. E o strategie la fel de bună ca oricare alta. Totul e să funcționeze, pentru tine."

Coborau pe scări, Simona tropăind în cadență, decisă.

Ce voia Mia de la Viorel? În momentul ăla, trebuia făcută o recapitulare.

Ea: umilită de față cu prietenii și familia, campioană patru nopți și patru zile la plâns, tratată ca ultima proastă în loc să i se prezinte scuze, apoi ignorată și jignită, alternativ.

El: face sex cu ea, fuge, devine altă persoană care umblă aiurea, inclusiv cu altele, veșnic supărat că nu poate face mai mult rău, mai multor persoane. Și atât, că pentru el se terminase.

"Știi ce vreau?" Mia știa, în sfârșit. "Să simtă ce simt și eu!"

Nu credea că e posibil: ea căzuse prea de sus.

Rămași sub luna acoperită de un cenușiu mai întunecat decât restul cerului, Mia a avut încredere să fie curajoasă cu el. Era și pregătită de ocazie: avea un singur strat de haine. O rochie, o singură bucată de material pe care o dădu repede jos, fâlfâind peste cealaltă mișcare din noapte, râul.

Viorel răbda tăcut, o primi în brațe, o pipăi să vadă ce mai avea pe ea, scăpă de lenjerie...

De ce se convinsese ea că erau mai mult decât colegi de apartament care se potrivesc în pat?! Doar ca să realizeze că de fapt aveau personalități opuse, și pe deasupra, el o ura!

Până și lui i-a fost lene să-i explice ce proastă a fost.

"Răzbunare?" Simona râse de pe bancheta din spate a taxiului, era drum lung, deci Mia stătea în față, lângă un nene care le ignora, plictisit că merge noaptea în afara orașului și se întoarce pe gol. Ca și în București, niciodată nu erai un client suficient de bun ca să meriți să ajungi unde voiai să ajungi.

Până și Simona observă, dar nu se manifestă, îi scrisese mesaj Miei la urcare, Se vede că taximetriștii au luat doar note proaste la școală și acum au și ei ocazia să lase pe alții corijenți.

Mia o privi în oglinda retrovizoare, atentă la hartă, încă vorbind. "Din experiență, e mai bine să faci asta atunci când ești convinsă că nu vă mai împăcați. Altfel, o să te rețină, speranța aia. Îți lași loc de întors. Nu vei fi eficientă nici în răzbunare, și faci și împăcarea mai dificilă."

Telefonul Miei se lumină cu poza lui Daan, So did you find out if your bf is cheating?

It's not his email. I was helping someone. Barely.

Ea nu ar fi adus niciodată vorba despre Viorel cu Daan, dar dacă începuse el, poate mergea o întrebare.

How did you know it was my roommate? When I said I was seeing someone, you knew it was him.

Well I knew he had a thing for you. When I first met him on the hallway, I didn't know you very well, I thought he was your husband

Husband?

Open marriage, nbd

Mia ezită, așa că tot Daan scrise, He talked as if he was, but I didn't see it, then. I realised it only when you told me about your grandmother. You know, at that restaurant in Berlin?

?

It was the only time you ever mentioned having another roommate, so I knew it was him. I can't remember the name, just the sad way you said it: Erel would get what I mean, he'd laugh.

Și au fost gata.

Still not sure how alcoholism and child abuse are funny lol

I'm sorry, Mia scrise.

I was never promised anything so I'm not really hurt

I'm glad, I never meant to

Is something wrong?

Yeah. I need to go.

Cum îl făcea pe Viorel să se simtă cum se simțea ea? Omul de Tinichea era amuzant de nesimțit doar atunci când nu voiai să-l rănești.

Din fericire, exista o expertă în asta.

"Tu ce ai face? Ca să te răzbuni?"

Simona o privi, distrată, "Vezi că o să pierzi dreptul de a te mai plânge. Cel care rănește primul, poate susține mereu că a fost o greșeală, o întâmplare. Când lovești înapoi, știi ce faci. Și cum doare."

"Și nu e mai corect așa?" setea de dreptate a Miei fu trezită.

"Nu știu dacă vreodată mai mulți oameni suferind e mai ok decât mai puțini. Dar pierzi dreptul să te mai consideri victimă. Ești cel puțin la fel de vinovată. Ideal, dacă ai lucrat bine..." ochii Simonei îi întâlniră pe-ai Miei în oglinda retrovizoare, "Dai mai tare."

"N-am cum."

"Ei, n-ai!"

Mia se întoarse la bancheta unde trona zeița meschinăriilor, fericită să împartă înțelepciune, "Tot ce trebuie să faci e să stai pe telefon și, la un moment dat, să te retragi să vorbești în engleză sau ceva."

Îi făcu cu ochiul Miei, "Apoi, vezi unde te duce seara. Trebuie să fii dinamică. Unde e mai slab, bagi o săgeată!"

"Nimic nu-l atinge!"

"Și în același timp, totul. Îi știi slăbiciunile, cât de greu poate fi să i le exploatezi? De aia zic," Simona dădu din cap, "Trebuie să fii nemiloasă, altfel e degeaba. Trebuie să știi sigur că nu te mai întorci, doar așa ai tupeul să faci ceva cu adevărat grav. Nimicitor. E important să știi dacă mai vrei să te împaci, că aia e altă rută, la fel de dificilă," se întoarse la telefon, semn că se apropia o curbă pe hartă. Ieșiseră din oraș de câteva minute.

"De aia am tăcut despre Cleo, că o făcusem într-un astfel de moment, și nu ca Florin -- care se juca de-a despărțirea și m-a lovit mai tare decât intenționa. Dacă îi ziceam atunci, nu știu dacă rezistam, ca și cuplu, eram prea răniți, amândoi. Și am fi zis lucruri pe care le-am fi regretat, sigur. Oricum, s-au zis multe," Simona clătină din cap să alunge amintirile. "Dacă ții suficient de mult la cineva, ai fost atent și știi unde doare." Lovești cu ecouri care pot dura ani.

Mia atunci auzi o întrebare foarte bună, "Deci? Răzbunare sau împăcare? Indiferent de ce vrea el, ce vrei tu?"

Taxiul le lăsă la marginea unei parcări întunecate, doar farurile luminau, și doar drumul înapoi spre oraș. O singură altă mașină se vedea, în colțul îndepărtat.

Mia urmă bocănitul ritmic al Simonei, de tocuri pe asfalt încins.

Din noapte, silueta deșirată a lui Viorel alerga spre ele, surescitat.

"Ți-am zis că n-aveți ce căuta aicea!" vorbea cu Mia, cu Simona nu-și permitea -- nici nu-l auzise, oricum, a trecut pe lângă el.

Cerea răzbunare. Următorul lucru pe care îl zicea, își jură Mia, determina dacă și primea.