Mia îl auzi pe Florin, "Gata, știu ce facem!" Când toți ochii au fost pe el, a continuat, "Mergem la casino! Ne învață Lunganu meserie!"

"Taci mă, că nu te bagi așa la poker. La casino e ruletă, alea-alea," Viorel explica și cu mâinile. "Nu-i același lucru! Și la jocuri private, tre' să cunoști--"

"Uite," Florin căuta pe telefon, "Turneu de amatori, hotel Luxury Diamond, lounge, parter, diseară. E ieftină intrarea, face cinste Simona cu patru," tasta de zor, "Dar ea ia câștigurile! Și pe-ale tale!" îl anunță pe Viorel.

"Ăla nu e casino!"

"Mergem și la casino," Florin trecu peste. "Uite, Simono, au la noi la hotel."

"Ne luăm rochițe sclipicioase... Simona completă, către Mia. Tot încerca să aibă cu cine.

"Or să fie destule în rochițe sclipicioase," Viorel o tăie. "Ne îmbrăcăm normal, încercăm să nu atragem atenția! Le dăm banii, plecăm!"

"Sau câștigăm glorios! Ca-n filmu' tău, mă!" Și Florin aparent era la curent cu preferințele lui Viorel.

"Nu câștigăm bani," a zis acesta, nu total împotrivă. Era ironic, în felul lui mulțumit de sine, nu zâmbea dar părea aproape, gura îi desena un V subțire, asimetric, ca semnul de la Nike. "E prea la noroc. Măcar să ne distrăm!"

"Auzi la el," Florin o cuprinse pe Simona, care era cu ochii în telefon. "Deja nu-i mai pasă de bani!"

"Nu-s ai mei!"

"Ce-ai făcut, Vâlvoi? L-ai stricat!" Florin se întoarse la ținta lui preferată fără să aștepte răspuns, "Deci gata, sunteți pereche?" îl tot înțepa pe Viorel.

Care își dădu ochii peste cap, "Normal că nu scap. Mă jur că pui întrebări pe care nu le pune nici ea!"

"De când am plecat din Amsterdam," Mia a zis, să-l susțină. "Am început cu o săptămână de ceartă."

"Nu se pune," râse și Viorel, eliberat. "Începem de azi!"

Ea insistă, tot în râs, deși vorbea oarecum serios, "Trebuie să includem și certurile, nu doar când ne e bine. Suntem, și la rău!"

Viorel nu protestă verbal, clătină doar din cap, nederanjat.

Până când Simona îl întrebă, din senin, "Dar de ce insiști că erați despărțiți?"

"Da' chiar, de ce?!" Mia simți pericolul semnalat.

"Ziceam și eu..." Viorel se apără, însă nu a ceartă, ci a trecut peste.

"Stai, stai, stai, stai," Mia se gândea cu voce tare. "S-a întâmplat ceva cât ai umblat de nebun prin nu unul, ci două orașe?!"

Pe Viorel conceptul îl distră, însă, "Singura cu care mi-a mers a fost aia din Iași." Își scoase telefonul, "Ți-o și arăt, să vezi! Și nici nu ne-am mai întâlnit!"

"Nimica n-ai învățat din faza cu America," Florin încerca să-l oprească, dar nu reușea.

"Nu mă, lasă să vedeți cu ochii voștri!"

"N-ai cu ce poze să vii!" Florin era expert, "Să iasă bine."

"Lasă-l să fie sincer, n-are nimic de ascuns!" Simona îl ținti cu coada ochiului. "Nu trebuie mereu să inventezi ceva."

Mia oscila între cele două păreri, dar ceva pe ecranul telefonului îl făcu pe Viorel să renunțe, "Bine, lasă."

"Păi arată-mi, dac-ai început!" Mia era prea curioasă. Și un pic speriată, că se purta ciudat.

"Nu mai seamănă!" Viorel dădu din mână.

"Ce?!"

"Cred că avea altă poză. Când m-am uitat, zilele trecute, avea fluturi -- cred  -- pe profil, ziceai că erai tu," a explicat el, dădea slide acolo, nu găsea ceva. "Ah, da, uite, rochia asta cu fluturi!"

Mia studie cât putu de calm telefonul întins spre ea, unde dintr-o poză frumoasă îi zâmbea o femeie care avea în comun cu ea maxim că erau ambele brunete, deși nici acolo nu aveau aceeași culoare de păr, că Miei nu-i strălucea așa părul în poze, și nici nu-și făcea freze sofisticate cu bucle. Asemănarea cu Fata cu Fluturi era în același timp un compliment pentru ea -- Mia nu s-ar fi comparat și să-i dea egalitate -- și o insultă pentru ambele, că nu prea părea el atent la alte diferențe, pe care ea simțea că ar trebui să le facă.

Își dădu seama că va trebui să întrebe, "Dar ce treabă are -- că are fluturi pe rochie -- cu mine?!"

"Nu știu acuma să zic, avea sens atuncea," Viorel se uita și el la telefon, învins de misterele propriei minți. Dădu din mână, "Eu mă și fixez, câteodată," de parcă asta explica tot.

"Și te-ai fixat pe Vâlvoi și o arzi ca poetul taximetrist, Te văd în toate femeile!" Florin era cu tehnica lui bătucită: părea că e o insultă la adresa lui Viorel, dar de fapt ajuta. Ceea ce o făcu și pe Mia să se gândească -- că și Simona își pierduse interesul, deci nici ei nu i se părea grav.

Viorel o văzu pe gânduri, îi crescură ochii de încântare, "Ia uite, gelozie. Și e doar pe mesaje," îi preciză lui Florin.

"Și ce-ați vorbit voi, prin mesaje?" Mia îl întrebă, mai mult de curiozitate.

"Nu-s așa bun în scris," Viorel citea acolo. "E mai mult cum să ne vedem."

"E ok, Vâlvoi," Florin iar îl miștocărea cu scopul de-al face să iasă bine, "Nu cred că aia știa că se dă la ea."

"Ce mă? Dacă miza e mică, și e turneu? Joc excelent!" Viorel nu percuta deloc, parcă-și critica propria performanță, cu scopul de a o îmbunătăți. "Încerci strategii, până-ți merge una!"

"Și la Vâlvoi de ce ți-o trebuit atâta?"

"Păi după petrecerea de casă nouă, când m-am dat la ea și nu era interesată, am lăsat-o baltă!"

Mia nu avu cuvinte, pentru că ea până atunci nu crezuse că și el încercase ceva la ea, nu doar ea la el. La exact aceeași petrecere.

În ciuda sfaturilor Raisei, fericită de bairamul de la periferia Amsterdamului.

"Wow, chiar știe multă lume, colegul tău!"

Ea și cu Florin se tot găseau când dansau, el deja o întrebase pe Mia dacă amică ei e cu cineva acolo. Nu în general, ci doar la petrecere îl interesa.

Ce-i drept, nemai-ieșită din casă de câteva săptămâni, că nu prea avea cu cine de când începuse să pară fată cuminte, Raisa își luase o rochie sclipicioasă pe ea, ieșea în evidență în decorul casual de colegi de muncă și amici găsiți online ai lui Florin.

Gândindu-se în urmă, și văzând-o pe Simona cum lucea fosforescent, hainele ei țipătoare contrastând cu terasa micuță la care se aciuaseră, pe Mia o izbi ce mult semăna Raisa cu ea, mai ales în seara aia, roșu violent înlocuind blond violent. După cum a remarcat și Viorel atunci când i-a deschis ușa, declanșând ani de tăcere ostilă, Chiar nu era necesar să te gătești așa, nu e Revelion. Suntem între câțiva amici.

Totuși, Raisa o încurajase atunci, "E cam țărănete, dar nu e urât," îl evalua clinic pe Viorel, care bea singur pe canapea. "Dar abia așteaptă atenție!"

Așa că Mia s-a dus la el. Nevrând să pară ciudată încă din primele zile cu noii colegi, stilul ei vestimentar de atunci era mai domol, încă nu începuse să se stabilizeze. Tot acoperită din cap până în picioare, dar avea haine mai de stradă: pantaloni chiar, de tip harem.

S-a așezat pe canapea, la o persoană distanță de el. În câteva minute, au rămas singuri, cu locul gol între ei. Nu zicea nimic, Mia era să se ridice.

"Eram sigur că dispare moldoveanu' și ne lasă cu amicii lui melteni."

"O fi găsit pe vreuna," Mia se gândea la cum se gudura pe lângă Raisa. "Deși din câte știu eu, are prietenă în București."

"M-a mai întrebat una dacă are, am zis că nu," Viorel îi făcu cu ochiul, complice. "Oricum eu n-am văzut pe nimeni, doar îl aud prin pereți cum urlă-n telefon."

"Știu sigur că are prietenă," Mia îl judeca fără să se ascundă pe noul ei coleg, un fel de Adonis cu un pic de accent moldovenesc, care intra într-o încăpere și lumea trebuia să facă pauză, să vadă ce are de zis, că mereu părea interesant. Mai deținea și umor, kryptonita femeilor. În general, Miei nu-i plăcea competiția, și prefera bărbații fideli, mai ales că ea era, din necesitate. Și în relațiile ei open, preferatele ei până atunci, ea era doar cu tipul respectiv și nu o interesa ce face el, deloc. Nu-i plăcea minciuna, sexul cu altele nu era problemă.

"Da, așa dezamăgită a fost și ea," Viorel constată pe un ton egal, își mută ochii în față.

Tăcerea se întinse.

Până la urmă, mâna Miei fu prinsă de una inelată, și forța cu care fu trasă o urni pe aceasta până pe balcon, că Raisei îi sclipeau ochii, "N-o să crezi ce s-a-ntâmplat! Ghici de unde vin?! Din cameră de geci!"

"Din dormitorul meu?!"

"Cred că eu și cu colegul tău de apartament vom avea treabă mai des," Raisa se vedea că e mulțumită de ce bine funcționase rochița ei de ocazii speciale.

"Vezi că nu cred că e gata cu prietena lui!"

"Ei, nu. E gata! E nebună! Cum ți-a mers cu mutu'?"

"Cred că nu mă place," Mia era aproape fericită: o problemă în minus! Mai puține de făcut!

Totuși, pe la sfârșitul serii, tot ea a mai încercat, beată fiind. Din păcate, și el, ceea ce a dus la un rant despre viață pe decursul căruia Mia s-a temut de multiple ori că o să fie întrerupt -- brusc -- doar atunci când el se va decide să se ducă în camera lui, să se sinucidă o dată.