"Noaptea" nunții noii familii Pușcașu a fost întreruptă doar de miorlăiala ușor de ignorat a Miei. Florin n-ar fi lăsat-o să fiarbă singură pe ardeleancă, însă nici chiar el nu ceda la un singur SMS, mai ales când alternativa era Simona pusă pe șotii.

Vâlvoi va trebui să aștepte, a comunicat tricoul dat jos într-o secundă de pe jucăriile lui preferate, abia ținute în loc de sutienul de dantelă albă. Când Simona se comitea, o făcea până la capăt. Avea dreptate Florin, nu urma să mai scape de ea, o simțea undeva înăuntru, și se transmitea între ei la fiecare atingere.

Mulțumită, Simona și-ar fi aprins o țigaretă slim, însă se lăsase de mult. Tot de la Incident.

Devenea tot mai îndepărtat motivul comportamentelor ei iraționale, rămânând doar confortul pe care și-l amintea că i-l aduseseră cândva. Acum, mai mult o încurcau.

"Stai," Florin își șifonă tricoul înapoi pe el, văzând-o că vrea să coboare geamul separator, să se reunească cu restul, să suporte niște glume proaste. "Întâi deschidem alea laterale!"

Truc de cămin, că mereu se făceau poante că miroase a sex în cameră, lucru de care Simona se îndoia, că nu prea se făcea sex acolo, și oricum mirosul general era greu de depășit. Îl lăsă, și el o lăsa pe ea când avea fixuri.

Cum e, femeie măritată? Ai învățat să faci ciorbă yet?

Cleo, evident.

Simona glumi și ea, E târziu să regreți talentele mele culinare.

Nu alea le regret

Era ciudat să-i scrie Cleo, și Simona să nu simtă măcar o înțepătură. Pentru ce ar fi putut fi. Chiar și după ce l-a întâlnit pe Florin, sentimentul persistase mult: Simona era o creatură a obișnuinței, și singura ei constantă era fata cu părul în culori demente, complet pornită sa strice tot ce stătea în calea ei.

Nu uiți prima dragoste atât de ușor. Mai ales când acea primă dragoste se numește Cleo și o cunoști de când aveai paișpe ani.

În viața Simonei de până atunci, nu exista vreo persoană la care să se gândească mai mult de câteva secunde consecutive. Și a apărut fata unei cunoștințe -- divorțată, prietenă veche a familiei, din cauza căreia părinții Simonei nu s-au certat doar o dată -- cu freza ei punk care de fapt era emo, cu o atitudine complet cinică.

Prima dată când i-a intrat Cleo în cameră a fost la o serată de babalâci pe care Simona o evita în camera ei complet roz, exact cum și-o dorise, din vila nouă în care se mutaseră de când mergea bine cu coafoarele.

"Wow, parcă a vomitat Barbie aici!"

Văzând ochii măriți ai Simonei, adăugă, "M-au trimis să te aduc jos."

"Nu mi-e foame."

"Nu funcționează așa, că nici mie nu mi-e."

Simona îi zâmbi fetei cu creastă, "Te pun ei la masă, așa?!"

"Adică?"

Adică dacă-și făcea Simona părul țepi, era dezmoștenită și înlocuită cu altă blondă, care știa să se prezinte și să se comporte.

Forțate să petreacă timp împreună în vacanțe în care adulții le târau, s-au apropiat destul de repede, și în doi ani, Cleo se apropia de majoratul pentru care se umpluse de tatuaje, preventiv, își lăsase părul lung, și umbla prin toate cluburile din București.

Începuse să o ia și pe Simona cu ea, mai ales de când aceasta se răzvrătise mai fățiș împotriva alor ei, începând sa pună cercei pe ea, oripilându-și mama. Ăla din nas a fost subiect de dramă, luni de zile.

Cu câteva zile înainte de majoratul "epic" ce-l plănuia Cleo -- un weekend în Grecia de treizeci de persoane, jumătate din ele cunoscute în ultimele trei luni -- fetele își alegeau rochițe pe net, câte trei fiecare, că doar erau trei nopți.

"Uite asta verde, pentru tine!" Simona arătă un tub de supraelastic care îi venea modelului de un metru optzeci ca un sutien fără bretele lungit până sub fund.

Cleo atunci avea un roșu turbat in cap, ras pe o parte, "Mă duc ca Poison Ivy."

"Zici tu, dar Poison Ivy e foarte hot," Simona regreta nițel că modelul avea părul negru.

"Nu e genul meu, mie nu-mi plac vampele."

Faptul că Cleo prefera forma feminină celei masculine atunci când era vorba de adus oameni în patul ei nu era un secret pentru nimeni. Mama ei o ignora, fericită ca are bărbat de o întreține fără să o bată la cap. Nu mai era coafeza de ani de zile, însă banii veneau în valuri. Nu exista tată, si nimeni nu-i simțea lipsa. Părinții Simonei o tolerau ca fiind varianta "așa nu" a fiicei lor, deci prin comparație, Simona câștigase ceva respect în fața lor.

Se băgă singură în capcana de muște Venus, "Ai un gen?" Avea șaișpe ani, nu reușea să se entuziazmeze la vederea altor persoane suficient de mult încât să știe ce vrea. Îi era bine singură, nu se grăbea. Mama ei se grăbise să se mărite, și nu i-a folosit la nimic.

"Aparent, am," Cleo era dezamăgită de ea însuși. "Mereu câte-o bleagă care nu știe ce vrea, și îi trece faza bi, și eu rămân aia care a corupt-o."

A râs Simona, "Pe cine corupi, vrea să fie coruptă." Se întoarse la monitor, "Ce-i drept, le și găsești. N-avea 45 ani, ultima?"

"Auleu, la minte avea doișpe, că pierduse ceva timp prin dulap. Și voia de toate, dar eu... le trăisem deja. Știi tu, la doișpe ani." Cleo oftă dramatic, "Nu cred că am răbdarea necesară sa tin proaste de mână. Dar din păcate, alea-mi plac în pat."

Simona râse, ea n-avea probleme de genul. Era ținută sub cheie și nu iesea cu oameni care puteau terfeli imaginea familiei Ionescu prin a face sex cu ea. Astea două erau legate, și se sublinia la fiecare cina. Nu-i prea păsa, ca ea avea ce face: statea cu Cleo si povesteau de toate. Nu neapărat despre ele personal, cât păreri despre muzică, si despre ce făceau alții, și făceau planuri.

Studiind fotomodelul din nou, Simona simți din nou dezamăgirea că nu era Cleo, sigur rochia aia ar fi mers mai bine cu părul ei. În spatele ei, se apropia șireata, și ei ii plăcea ideea, "Să zicem că întind materialul ăla pe mine... Noroc cu culoarea."

"Îți zic, culoarea face totul."

În Grecia, s-a și văzut cum.

Un SMS o aduse pe Simona înapoi în patul din apartamentul ei nupțial aka pe bancheta din spate a mașinii familiei ei.

Mă bucur pentru tine. Don't be a stranger!

Simona o asigură pe prietena ei cea mai bună, Nu scapi de mine, relax.

Serios, mă bucur că ai găsit pe cineva să te iubească cum vrei tu.

Știa Cleo că nu era ea material de mai mult decât aventuri de-o noapte. Nu mințise niciodată, de aia Simona nu putea fi supărată pe ea, deși a sperat cam mulți ani că o schimbă.

Și eu.

Florin îl dezvălui pe Nea Nicu, care le rezumă, "S-a învârtit în jurul blocului până a chemat-o sus."

Aha, se dusese Mia. Foarte bine, Simona simți o mândrie aproape maternă.

"Sper că n-o dă afară din casă," Florin glumi sombru. "Să ne ducem și noi? Îs curios dacă Viorel și mă-sa au aceeași față."

"Zicea ea dacă avea nevoie de întăriri," Simonei îi era rușine să se ducă neinvitată.

"Auleu," Florin își dublă ochii în telefon. "Cică Mia s-a spart și le-a zis părinților Lunganului de poker!"

"Păi și nu știau? Câți ani are?"

"Noi stăteam cu el în casă și până n-ai venit tu, n-am aflat!"

"Și ce vrea, ea?"

"Nu știu, că a scris demult și eu nu am văzut decât acum."

Simona îi scrise Miei, Stai calmă și nu-ți săpa groapa și mai adânc.

Mia îi răspunse instant, Prea târziu.

Pauză, că Simona nu știa ce să-i zică. Tot Mia a scris, Coborâm. Zi-i și tu lui Florin să nu pună întrebări.

"Cică să nu te bagi," mesajul fu transmis fidel. "Vin."

"E grav," decretă Florin, serios. Evident, făcea opusul, "Îi scriu lu' ăsta, să văd ce zice."

Simona îi luă telefonul din mână, "Oprește-te. Nu ai ce să le faci. Ori vor, ori nu vor."

"Vor, mă," Florin își focusă atenția pe ieșirea din bloc. "Hai că-i văd."

"Florin, vorbesc serios. Dacă celălalt nu vrea, degeaba vrei tu. Dacă doar așa or să facă, chiar n-are rost."

"Se ceartă în fața blocului," dezamăgirea din vocea lui Florin o amuză.

Cuplurile certărețe îi erau familiare Simonei, deja nici nu mai clipea, "Dacă nu e menit să fie, mai bine se despart acum decât mai târziu."

"Aia nu înțelegeți voi," Florin clătină din cap, "Toți."

"Adică?"

"Nu știu de ce vă simțiți voi toți așa norocoși, de credeți că vă vine cineva pe tavă și singura problemă e dacă vrei cu muștar sau cu alune."

"Câteodată e doar atât, să alegi," Simona își lăsă capul pe el, neînțelegând foarte bine.

"E un singur lucru menit să fie," Florin îi luă mâna, "Ăla spre care mergi, ăla la care muncești."