Era prima oară când Mia s-a întrebat serios dacă Viorel are totuși pe cineva, chiar dacă nu știa ea. Până atunci nu credea că s-ar ascunde sau că ar reuși să o facă, ținând cont că era Florin în apartament mai tot timpul, curios plus băgăcios. Nu pleca nopțile, nu veneau femei la el. Poate când nu era ea?

Scenariile pe care le făcea Mia atunci când suferea de lipsă de informații erau de-a dreptul acrobatice.

De exemplu, poate el și Florin râdeau de ea că e cam nebună, și nu o includeau în poveștile lor.

Sau poate Viorel avusese prietenă tot timpul ăsta, și acu afla și ea, că unii se mai ascund ca sa pară ei cool. Sau o țin pe una până găsesc una mai bună. Mia nu credea că ea ar fi acea "mai buna" pentru nimeni, așa că gândul o dezumflase de tot.

Sau poate omul chiar o găsit vreo olandeză și lui ii plăcea stilul "o întâlnire la trei săptămâni", cum ajunsese Mia să se plimbe cu Daan, făcând poze și mâncând printr-un local exotic ce-o făcea mereu să-și dorească sarmale. Poate niște slană.

"Mi-e atât de foame!" se lansă ea, și așa știu că nu era de bine, că ei i se făcea foame subită doar de la stres, când o rodea stomacul.

"Poate comandăm ceva," Florin nu refuza mâncare niciodată.

"Bă, mi-am dat seama de ceva," i-a întrerupt Viorel, agitat.

Mia se temea de ce urma să zică, deși părea că vorbea cu Florin. Cumva povestea cu Daan nu picase bine. Mai mult ea s-a ponosit, că pe Viorel părea că îl deranjează doar faptul doar că exul ei era un olandez care fusese cu o româncă, nu că fusese cu ea personal.

"Hai lasă-ne și arată-ne camera aia!" încercă ea să îl oprească.

Viorel începuse să se ridice de pe scaun, se lăsă la loc jos, necaracteristic de confuz, se uita în jur, poate altcineva intervenea să îl susțină.

O făcu să marșeze, "Nu mai evita subiectul."

"Fie," se ridică el. "Dar o să fiți subimpresionați."

O luă înainte pe holul lung care se termina în ușa Miei, și deschise ușa de lângă a ei, ultima pe stânga, vizavi de baia lor.

Bârlogul lui era ca el: sec și întunecat. Draperii de culoarea cerului noaptea stăteau cu săptămânile trase peste geam. Cearșafuri negre, dar măcar patul era făcut. Absolut niciun obiect pe nicio suprafață, doar un scaun de haine purtate și un dulap pe întreg peretele. Pe care îl deschise, și întreg compartimentul principal -- cele două uși mari înconjurate de sertare și rafturi -- era gol.

Chiar se întrebase Mia de multe ori de ce are nevoie de un dulap așa mare omul care purta doar tricouri negre și blugi. Nu părea că deține așa multe haine.

Placajul din spate se putea da jos, și Viorel îl împinse să le arate o ușă.

Dată de perete, dezgropă un birou cu un laptop, înconjurat de cutii de carton sigilate. Nu încăpuse nimic altceva, scaunul de birou era minuscul.

"Și ce faci tu în cavoul ăsta?" Florin nu prea lua liftul, i se albea fața dacă îl încuiai undeva.

"Mă antrenez, am nevoie de liniște," Viorel era mult prea mândru. "Hai să vă pun un filmuleț."

S-au întors în sufragerie, le-a adus beri, chipsuri, au stabilit că fumează și acolo, că ce mai conta?

Când să se așeze ei la TV, canapeaua devenise imposibilă pentru orice așezare, că Simona și Florin nu voiau să stea unul lângă celălalt, iar Mia nu voia să stea între ei. I-a făcut, că s-a pus pe-o margine de cotieră, rezemată de zid. Să zică ei cu voce tare că nu pot sta unul lângă celălalt.

Erau prea determinați să fie ok așa că s-au așezat la capete opuse. Viorel, lângă TV, le prezenta ce punea el de pe telefonul lui. LVWAPT se numea videoclipul.

"Uite ce-am făcut eu în America," dădu play și se dădu la o parte, ca magicianul când își arată asistenta tăiată în două.

Era un turneu ceva, doi americani superentuziasmați comentau.

Hi and welcome to the annual Las Vegas Amateur Poker Tournament, where over one thousand hopefuls bid their way to professional status!

"Ăsta e doar al meu, că aveai opțiune să-ți dea doar părțile cu tine, făcuseră un fel de rezumat. Cam o jumate de oră." Scria jos, lângă un mic drapel tricolor: Viorel Rădoi. "Eram numa' doi din România -- era intrarea trei mii. Am zis că merită."

"Păcănele?!" Simona îi tăie din entuziasm.

"Poker," Viorel clarifică, nederanjat. "Și doar prima rundă a fost online. În Vegas a fost turneul propriu-zis."

Jucătorii stăteau cate opt-zece la mese în ceea ce părea un bunker cu camere, sigilat de lume. Când au arătat de sus masa lui, că era nu știu ce mână cu patru ași la care Viorel nu participa, dar ieșea în evidență pe fundal, cum a aruncat el grăbit 7,8 de culori diferite. Era tot îmbrăcat în negru, plus șapcă și ochelari de soare, stătea în scaun de parcă conducea o mașină într-un videoclip rap.

Când au ajuns la a treia zi, în sfârșit l-au arătat și pe el jucând o tură, în rest erau shoturi generale de sus și oameni necunoscuți, toți îngrămădiți. Sub el scria, VIOREL "LUNGANU" RĂDOI.

"Era o căsuță acolo, puteai să îți bagi porecla, am descoperit pe formularul online prin ziua doi," explică Viorel cu dinții lucindu-i în bec. "Toți jucătorii mari au, și eu n-aveam decât asta pe care mi-a dat-o Florin."

A câștigat mâna, de aia se băgase și de aia îl arătau, mai mult la bluff, dar îi intrase o pereche mare pe final. Cuplată cu jocul lui tupeist de până atunci, părea mult mai mare. Asta ziceau comentatorii, Mia nu avea cum să îi contrazică. Adversarul folded, și camera s-a mutat.

"În ziua a cincea, deja care mai eram terminam în bani, așa că ne făcea un fel de backstory când ne mai arăta," nara el peste, ca la documentar. "Filmulețul asta e mai mult de marketing, pentru anii următori, e un turneu mai nou înființat."

Era filmat acolo la intrare, prin spatele lui treceau dealerii in uniforme alb-negru, care nu trecură neobservați. Adică, neobservate:

"Fii atent," zise Florin tuturor, "Astea-s femeile din pozele lui! Și-o făcut poze cu dealerițe și ne-a mințit că erau cuceririle lui!"

Mia îi zâmbi înapoi, că pentru ea era remarca.

"Păi cine avea timp de femei?!" Viorel era prea beat să își apere interesele meschine. "Am mai umblat io, după, când am făcut turul, dar n-am stat să fac poze că eram ocupat."

Impresionat, Florin tăcu, sub râsul Simonei. Mia se încruntă fără voia ei și observă periferic, prea târziu, că Viorel făcea găuri prin ea cu ochii. Se focusă mai tare pe TV, moale pe marginea canapelei, atentă să nu cadă pe Simona.

Era un cadru în care dădea Viorel mâna cu un nene mic și îmbrăcat în camuflaj.

"Ăsta era Ene, celălalt român. El era mai profesionist, venise să facă bani, avea șaizeci de ani și nu era la primul turneu afară. A ieșit înaintea mea, dar am vorbit un pic pe acolo. Am numărul lui!"

Vaioral Loonganoo Radoy is number seventy-two on the chip earners list, the only Romanian left in the tournament, and one of the forty-five international players. He says seeing Deniel Negreanoo play made him understand the game better.

Îi băgaseră microfonul în față, se întinsese o mână să ajungă sus la el.

He always had a joke ready, povestea Viorel cu accentul lui de California despre Daniel Negreanu, accent învățat din seriale TV, zici că era artist hip-hop.

I liked how... he played, he made it look fun. Easy -- he had all these odds to consider. He rarely went in based on the cards he was dealt, he was always thinking how much he could get from that hand, at that table, from the other people still in the game. Maximizing his circumstances... It was very Romanian, a scos el dinții de lup afară. Even though he was playing for Canada.

You don't talk as much as Deniel, though.

I'm not as funny, Viorel avea o mina serioasa de agent secret, cu ochelari de soare inauntru. Reporterul a trebuit sa se adune repede.

You got your money back, what will you do after this tour is over?

Visit a few places here, then head home.

To Romania?

To... The Netherlands.

Ieșise pe locul 57, l-au filmat cum ieșea la lumină ca o cârtiță. Ziua a patra, deja mult mai puține mese la care se juca.

"Am cumpărat niște aifoane pentru un amic, am făcut și de acolo bani."

"Bine, mă!" Florin era mândru, încă de când văzuse LUNGANU scris pe ecran se înmuiase. "Și ai făcut tu atâția bani și o bere nu ne-ai dat?"

"Vă tot dau, de când ne-am mutat," Viorel nu se lăsă mai prejos. "Hai să vă zic ce revelație am avut!"

De data asta, Miei nu îi mai era frică. Lui Florin însă, da.

"Hai să lăsăm iarba că o să regreți."