Simona se foia pe familiara banchetă din spate, de data asta dusă spre Craiova. Florin lângă ea, Charm în brațe. Se putea obișnui, erau amândoi așa de cuminți. În față, lângă Nea Nicu, Mia făcea conversație.

"Tot nu și-a deschis telefonul," s-a întors la ei, brusc.

Nu-l lăsa pe bietul Lungan în pace. Urma să fugă ăla mâncând pământul.

Așa era și Florin -- ca Mia, nu ca Viorel, din păcate. El vorbea de restul vieților lor împreună, ziua unu. A fost ceva nemaiauzit pentru Simona, mai ales că, în rest, nu părea așa de prost.

Nu-și dorea ea nimic mai puțin, atunci, decât să petreacă eternitatea cu cineva. Și iat-o acum, cu riscul asumat, convinsă că asta era ce-i lipsea. Nu știa care dintre Simone avea dreptate, însă știa sigur care e mai fericită.

Își puse mâna peste a lui Florin. El se întoarse la ea, preocupat de ale lui, ca de-obicei.

"O să înnebunească Lunganu când ne vede!"

Simona nu era așa convinsă că era un lucru bun, dar îi plăcea să-l audă cum gândește, cum încerca să-i unească pe toți într-o mare inimioară, să vadă și ei cum e.

Îi zâmbi, și el îi zâmbi înapoi, ca atunci când îi ducea tot Nea Nicu, cu cinci ani în urmă, s-o cunoască Florin pe mama Simonei și-atât, că tatăl era în mod convenabil plecat într-o delegație.

Atunci, o surprinse ce adânc în stomac o lovise doar arătându-și dinții. Nu se știau altcumva decât fizic și deci mâinile lui erau mai plimbăcioase, iar Simona, precaută să nu pară nebună din prima, îl lăsa. Poate și asta a dăunat progresului ei, se gândea câteodată, că trebuia să fi fost mai sinceră de la început, doar Florin ar fi înțeles, după cum a descoperit mai târziu.

Îi și plăcea de el într-un mod complet nou, și era mai tânără, mai curioasă. Nu putea rămâne seif toată viața, a decis.

Nimic nu se compara cu Florin la începutul relației lor, când părea că o să se urce pe ea, oriunde se aflau, indiferent cine era de față. Atunci în ziua aia, era Nea Nicu, forțat să ridice singur geamul despărțitor, ca atunci când o ducea cu Cleo acasă din club și le lăsa nestingherite, să nu le mai audă ce prostii vorbeau.

Nu credea Simona că scapă de pe bancheta mașinii familiei cu hainele întregi pe ea, din ghearele lui Florin. Ce-i drept, nici nu purta multe: avea o rochie scurtă și accesibilă cu bretele subțiri pe care mai că i le-a rupt trăgându-le jos de pe umeri, cu palme calde care se grăbeau pe ea.

"Vâlvoi, cum îți e, în față?" Florin îi întrerupse șirul gândurilor. Simona era mai confortabilă cu această variantă a lui: etern preocupat să vadă zâmbete.

"Mult mai bine," Mia avea stresuri mai mari, atentă înapoi în față. Florin o lăsă în pace.

Părea mai egoist, la început, ușor de schimbat cu altul în genul lui, doar că mai din lumea ei, dar întâi trebuia să identificat acel gen. Trebuia ținut lângă ea doar cât să se studieze această nouă specie de bărbat care trezise în Simona senzații noi. N-a mai scăpat de el, în special pentru că era greu să-l imite cineva. Și cu cât stăteau mai mult împreună, cu atât mai afla lucruri noi, și devenea din ce în ce mai greu.

Așa au apărut Florin Facts. O listă cu tot ce făcea el în mod unic, alcătuită de Simona la nervi, într-o despărțire de-a lor. Ajutată de colega ei de grupă Anita, care deja se săturase să audă de moldoveanul ăla.

Când a cunoscut-o pe mama Simonei, Florin a fost impresionat. Nu de mașină, nu de vilă, nu de doamna profesoară de română, care arăta cu maxim zece ani mai în vârstă decât Simona și prefera conversațiile care începeau cu asta și se terminau cu cât citește ea.

Toate acestea au trecut pe lângă Florin, pentru că el a dat cu ochii de câinele familiei, Moise, rottweilerul cumpărat de tatăl ei încă de dinainte de Charm.

Moise avea pe-atunci paisprezece ani, și grăsime acumulată în jurul burții, nu se juca des cineva cu el, noroc că îi plăcea să doarmă și să mănânce mai mult decât îi plăcea să alerge, și deci nu era nefericit. I-a făcut lui Florin o primire ca de star: a gâfâit în jurul lui, a încercat să-l doboare, s-a bucurat așa tare că nu a reușit încât i-a bălit pe adidași.

Încântarea lui Moise a fost egală cu cea a lui Florin.

Uită-te la el ce gras e!

Cine e un grăsan?!

Tu ești un grăsan!

Mama Simonei, în ușa casei, aștepta să fie salutată. A durat ceva. Simona o ignora intenționat.

Într-un final, Florin își dezlipi fața de limba câinelui.

"Vai dar ce animal frumos!"

Cel mai amuzant lucru fu cum mama Simonei a intrat în competiție cu câinele pentru atenția lui Florin.

"Simona, de ce ții invitatul în curte? Haideți, intrați, sau vă duceți direct la tine, sus?"

Văzând că Florin a avut tupeul să se întoarcă spre ea gen Tu decizi, de față cu mama ei, Simona se poticni pentru prima oară în viață.

"M-Mă gândeam că poate luăm cina împreună," evită să rămână cu Florin.

De la Incident, Simona practic se călugărise. Aproape că o trimiteau părinții la agățat, să nu le rămână fată bătrână. Renunțaseră ambii la ideile de măritiș de conveniență, povestea ei se întinsese prin cercurile lor suficient de mult încât să nu mai insiste nimeni.

"Sigur, ești invitatul nostru!" mama ei se miră doar pe interior.

"Aia e, mâncăm înainte," Florin a glumit. "Eu sunt Florin, eu și cu Simona facem trei luni împreună, mâine."

Adică șase zile: cinci în cămin și ziua curentă, că lunile dintre, vorbiseră doar online. Totuși, Simona nu l-a contrazis.

Florin Fact #1: Florin va declara complet dezinvolt că el a venit să facă sex cu tine, de față cu mama ta.

Strâns legat, venea și Florin Fact #2: Florin va declara complet dezinvolt că el a venit să facă sex cu tine, de față cu tatăl tău, dar aia era altă poveste.

Nu și-a dat seama mult timp ce era cu el. Credea că zice lucruri, ca restul lumii, fără să le creadă neapărat, doar că sună bine. Sau ca bărbații, să ajungă cu ea în pat. Doar că acolo nu prea avea ea multe de oferit, și Florin tot insista, și după atâția ani.

Încurajată de amintiri frumoase, Simona își reluă căutatul de hoteluri. Ceva romantic, dar nu prea. Nu se putea decide nici măcar unde să se oprească, în ce oraș, pe drumul lor din noaptea nunții. Se tot agățau de ăialalți doi, să mai piardă timp.

Parcă îi părea rău Simonei că plecaseră, acum s-ar fi întins într-un pat. Și pe primul hotel destinat nopții nunții îl alesese foarte greu. Până și la culoarea așternuturilor din poze făcea nazuri, deși cel mai probabil primea complet altele.

Apoi, ajunsă în cameră, i se făcea frig, cald, stai să vadă ce era pe geam, poate se vede prin draperii. Filtra nemilos pensiuni, hoteluri, resorturi, pe tot felul de motive. Și motivul principal tot nu-l putea rezolva.

Simona închise telefonul, nu mai avea chef. Iar îl dezamăgea pe Florin, ceea ce nu era ușor, și totuși se întâmpla mai des decât și-ar fi dorit, mai ales în ultimul timp.

"Vâlvoi, cum îl strigăm? Lunganu sau Viorel?"

"Nu mă pot întoarce să vorbim," se extrase Mia expert. "Mi se face rău."

"Hai nu te emoționa că va fi bine!"

"Cum se trage geamul ăla în sus?" Mia îl întrebă pe Nea Nicu, care râse și apăsă butonul uzat. Despărțitorul nu făcu niciun zgomot, o lăsă pe Simona singură cu Florin.

Care clătina din cap, "Asta nu rezistă cu Viorel," își puse mâna pe piciorul Simonei, și îi trebui toată stăpânirea de sine ei, să nu-i împingă mâna jos. Nu încerca nimic, era un gest de afecțiune de-al lui, îi mângâia catifeaua verde de pe pantaloni, absent, până la urmă senzația de surpriză se topise într-o căldură care nu era neplăcută. O trase lipită de el, ducându-și cealaltă mână după umerii ei.

"S-a panicat, e mai anormală acum," Simona știa cum se simțea asta. Râse defensiv, că Florin se sucise spre ea, lăsat fără alte puncte de interes uman.

Și c-o teorie roz.

"Toți suntem anormali. Nu e nimeni un pătrat perfect delimitat, gata de potrivit lângă un alt pătrat," desena el în aer, "Mai o gaură, mai o cocoașă. Ai surplus de ceva, minus de altceva. Totu' e să se găsească cine cu cine se potrivește."

Văzând că Simona râdea, Florin explică inutil, "Ca la puzzle!"

Ca ei doi, unde îi lipsea ei, venea el, unde îi lipsea lui... Ce-i dădea ea?

Era esențial să fie un schimb pe undeva, Simona încerca să facă o tranzacție corectă.

"Nu știu dacă știi," se auzi vorbind. "Dar eu sunt foarte fericită, cu tine."