Simona îi dădea raportul Miei.

E la restaurant.

?!, a putut doar să scrie ardeleanca.

Mănâncă, Simona era paparazzi. I-a făcut o poză de se vedea tot esențialul, Florin nici nu observase.

Singur?!

Da.

Și ce-a zis?

N-avea inimă Simona să-i zică. De supărare, îi zise lui Florin, "Mă duc și eu până la baie."

"Mai bine nu," Florin mânca cu gura plină. "Cine știe ce-ți mai zice și ție. Hai să ne simțim bine și să plecăm."

Simona îl ascultă, ce avea ea de vorbit cu Viorel?

Surprinzător, veni el la ei, plătise și pleca.

"Am venit să vă salut, să nu ziceți că sunt nesimțit."

Simona îl privi cu silă, Florin nici nu se uită la el, "Pa."

Lunganul o luă ca o invitație să se mai bălăngăne la marginea mesei.

"Nu ziceai că nu te bagi," îi zicea lui Florin. "De ce sunteți supărați pe mine?"

"Nu sunt supărat, sunt dezamăgit," Florin mânca din tiramisu cu aceeași poftă, nu era să-l lase pe amicul lui să-i strice prânzul. "E ok, n-am nimica. Tot ce faci tu e supernormal!"

Încă nu pleca Lunganul. Era ceva la mijloc. Poate îi zicea lui Florin, dacă îi lăsa singuri. Și ce știa el, știa și ea.

Simona se ridică, "Revin."

O luă spre baie, de unde o sună pe Mia.

"Da," vocea din difuzor era mucoasă.

"Auzi, ceva se petrece. Are ceva cu tine."

"Clar," Mia își trase nasul.

"Nu, ceva grav. Însă nu reușește să se exprime fără să se dea cu capul de pereți. L-am lăsat pe Florin să extragă."

"Sincer," Mia se tânguia, "Nici nu mai vreau să știu."

"Va trebui," Simona își luă vocea de duș rece, învățată de la Cleo. "Nu e băiatul din club care nu te mai sună. Locuiți împreună. Îți datorează o explicație."

"Cine știe ce zice..."

"Scot eu de la Florin!"

"Ce am nevoie nu e să-mi zică alții cum pare, ci să îl văd eu ce zice. Însă nu știu dacă am putere de așa ceva, mai ales dacă e pornit pe mine."

Acu plângea de-a binelea Mia, complet copleșită.

"Dar dacă te susținem noi?"

"Adică?" Sniff.

"Am un plan," Simona o asigură. "Însă nu poți fi moale."

"Dar nu știu cum să fiu altfel!" Bocete.

"Fii atentă, el e rău de gură, dar dacă îi ignori răutatea, e dezarmat. Tot ce trebuie să faci e să nu te doboare ce zice."

Niciun răspuns.

"Chiar dacă," insistă Simona, "Te doare. Ignoră-l, și o să-l doară mai tare pe el."

"Păi și... Când vorbim? În aeroport? Pe avion?"

"Mă lași pe mine să mă ocup. Îl aduc la o terasă din curtea complexului unde e nunta. Eu și Florin o să fim acolo, la câțiva metri. Dacă sare calul, ne chemi. Afli ce are, că știu că te roade, vedeți cum faceți cu casa, că și asta te frământă. Măcar afli unde sunteți. Eu ți-l aduc acolo, dar trebuie să fii pregătită, că nu pare că regretă."

"Nu știu dacă-l pot ignora. Și eu nu sunt așa bună la insulte ca el."

"Fii atentă, tu te îmbraci drăguț și rămâi calmă," Simona îi ordonă. "Și să ai ceva pregătit, pe care să i-l poți arunca în față. Nu contează despre ce vorbește, tu să ai o grenadă la tine, ca atunci când nu mai suporți, s-o arunci pe el, la derută. Ceva nemilos și complet adevărat, bine formulat!"

"Că e prost?" Mia o dezamăgi complet.

"Îți scriu eu discurs," decise Simona. "Să-l știi pe de rost până vă vedeți, să i-l arunci în față când nu mai știi ce să zici. Mă asigur eu că merge la orice. Și pleci!"

"Îmi scrii tu discurs?" parcă răsăriseră urme de speranță.

"Îl memorezi, și i-l atunci în față," Simona deja știa și ce să zică, inspirată din ultima ceartă cu Cleo. "Modifici, adaugi, vezi tu. Doar să-l ai învățat, în caz că."

Luă tăcerea Miei ca pe un răspuns pozitiv, urmărindu-l pe Lungan cum pleacă. "Deci sâmbătă la patru, îți trimit locația unde. Vă întâlniți, afli ce ai de aflat, zici ce ai de zis. Treci peste."

Ultima oară când Simona a avut ocazia să-i zică lui Cleo vreo două, a fost la ziua ei, undeva la munte, Florin era și el acolo. Era prima oară când venea el cu gașca lor.

Cleo a fost neimpresionată, dar Simona nu-l adusese să o facă geloasă, se despărțiseră de mult. Când a dat să plece, că Florin insista, i-a zis sărbătoritei, "Noi ne ducem spre București."

Erau undeva la munte, Cleo își adusese logodnicul #2, cauza divorțului de soțul #1. Îi zâmbi Simonei, era într-o rochiță de club aurie și bocanci, "Mergeți, mergeți. Cum să nu faci tu ce vrea Florin?"

"Nu că vrea el, m-am plictisit și eu," Simona fu sinceră.

Cleo nu se supără, "Înțeleg perfect. Trebuie ținuți fericiți! E mai simplu."

Când să se întoarcă Simona să plece, Cleo îi propuse, "Hai facem o vacanță prin toamnă. Undeva exotic."

"Noi două?!"

"Da," Cleo îi făcu cu ochiul, "Îi luăm și pe ăștia doi, dar sigur găsim timp pentru noi."

"Cleo, eu ți-am propus să fim împreună, pe bune, acu' ceva ani. Mă duceam și la ai mei, nu-mi păsa ce crede nimeni. Dacă n-ai vrut..."

Cleo nu regreta, "Eh, și cine ne întreținea? E mai bine așa, ne vedem de interesele noastre, fiecare. Împreună putem fi, unde vrem, când vrem. Ca prințesele!"

Atunci Simonei i se blocase creierul. Nu avea cuvinte să fie rea, deși își dorea. Lui Cleo nu-i păsa deloc, și ea pierduse ani de zile sperând să ajungă la ea.

"Nu vreau așa, și ți-am zis asta. Vreau pe cineva să fim complet împreună, fără ascunzișuri și joculețe," a încercat să-i explice încă o dată. Era o realizare nouă, atunci, că Simona nu crezuse până în momentul acela că asta căuta.

"Ești prea deșteaptă pentru așa ceva," Cleo nici nu clipi. "Știi că nu există, pentru tine. Nu poți, ca și mine."

Simona a plecat, învinsă, n-a mai zis nimic, Cleo deja survola încăperea, gata de o nouă distracție. Venea ea Simona înapoi, mereu venea. Și a și venit, în pauzele de Florin. Îi sunau cuvintele alea în cap.

Din cauza discuției ăleia niciodată Cleo nu-l luase în serios pe Florin, că nu a zis Simona ce trebuia: Ba eu pot, dar nu cu tine.

Măcar Mia să aibă scenariul învățat. Simona știa exact ce să scrie, ajunsă la hotel.

Contul fake de pe Tinder era menținut de Cleo, pentru aventurile ei, Simona avea parola doar ca să-l stalkuiască pe Florin. Schimbă orientarea roșcatei cu poze sexy de pe lesbian pe bi, si începu să caute prin zonă.

Lunganul a fost în primul batch pe locație, așa își dădu seama Simona că și el avea hotel undeva pe lângă al lor.

Ce să scrie? A dat swipe right. Niciun semn de la el, deși erau conectați, deci și el dăduse. Trebuia să înceapă ea.

Simona știa să flirteze online, era în siguranță după un monitor.

Ești în trecere prin Cluj? Parcă recunosc camera de hotel. Wink.

Ieși Florin de la duș, "Ce faci?"

"Pe Tinder," Simona îi răspunse sincer, făcându-l să râdă.

"Pro-tip: scrie pe profil că ești măritată, ți se dublează cererile. Că înțeleg toți despre ce e vorba." Știa de planul ei cu Mia, nu credea că o să meargă bine pentru ea. Era de acord să vorbească între ei, să-și ia olteanul papucii.

Simona îi scoase limba, măcar îi răspunsese Lunganul, nesperat, că trecuse ceva timp.

Știi tu așa bine hotelurile din oraș? Le-ai făcut turul?

Era nesimțit și în scris, Simona decise. Nu credea că vrea să agațe cu adevărat, cu atitudinea aia, ea aproape că a închis laptopul, dar trebuia să continue.

Îmi pare cunoscut, atât. Wink.

Niciun răspuns, iar. Simona cedă, îl întrebă pe Florin, "Cum îl fac pe Lungan să iasă cu mine la întâlnire fără să aflu părerile lui despre orice? Gen, ceva rapid." Îi arătă conversația, "Nu marșează. Și dacă insist eu, mi-e că se prinde că e catfished." Simona nu credea că sar femeile pe el.

Florin avea soluția, "Trimite-i o poză cu țâțe."

"Așa, din senin? Nu dau de bănuit?"

"O iei și tu de pe net, mai de amatori, un sutien mișto. Dacă e direct nude dă de bănuit, doar. Crede-mă, io nu cred că o să pună întrebări."

O poză cu niște sâni strânși într-o dantelă roz mai târziu, și deja Lunganul era activ.

E Dahlia, în centru. Și Simona cu Florin aveau hotel tot în centru. Îți fac un tur să vedem dacă ți-l reamintești?

Nici nu știa ce să răspundă Simona, că ea voia doar să-l aducă în oraș, dar nu fu nevoie, că-i scrise tot el, Nu-ți pot arăta decât recepția, liftul, holul de la etajul trei, și camera 311.

"Prietenul tău acum își dă adresa străinilor pe net," Simona simți că e datoria ei să-l ajute. "E sinucigaș?"

"Ți-am zis, poze cu țâțe."