Florin nu reușise să-l încurce pe Lungan, dar îi și trecuse ce avea cu el până la sfârșitul serii, că-l chinuise bine, ura olteanul să tacă. Îl prinse pe prispă, evadat la aer rece.

"Ce cuminte-ai fost!" îl făcu atent, că era pe telefon.

"Ai văzut cum i-am folosit mândria împotriva lui?" Lunganu era relaxat, știa și el că fute în seara aia. "Toată seara am pândit să văd ce pot folosi!"

"Bravo, bre," Florin a zis, mai mult ironic, însă vocea lui trăda niscaiva mândrie. "Păcat că nu faci asta mai des, că erai prietenul meu cel mai bun!"

Viorel ridică din umeri, neimpresionat, "Nici nu-mi propusesem să fiu!" Dădu să intre înăuntru, se auzi o cană căzând. Florin vedea cu ochii minții și care: una de era mai mare ca restul, ieșită un pic, de care se temea ca de drobul de sare. Dar totuși era cam departe de el. Doar fața îngrozită a Lunganului îl făcu să realizeze că ăla o dăduse jos, neatent pe unde mergea, plin de înfumurare. Se holba la cioburi, pierdut, apoi se uită în jur. Nu putea zice că nu a fost el, că Florin era în ușă.

"Hai bre," Florin nu credea că e așa mare chestie, "Ce faci fața asta? E doar o cană!"

"Maică-sa le face, mă!" se supăra tot mai tare Lunganu, "N-ai fost atent la prezentarea casei?!" Mătură cu ochii pe jos, disperat după o soluție, mintea lui facea puzzle 3D din bucățile alea mai mari. Era mai greu să ajungi să faci sex dacă în camera alăturată plângea soacră-ta.

Intră mama Miei, atrasă de zgomot, se uită la picioarele lor: plină podeaua de narcise pictate pe bucăți de lut. Își ridică ochii pe ei, întreba din ei ce s-a întâmplat.

Florin nu ezită, "V-am spart o cană!"

Lunganul părea că dă să se apere, Florin vorbi peste el, "Îs mai mare și mai neatent," dădu drumul la robinetul de miere. "Si lu' Simona i-or plăcut așa de mult că mă uitam să văd de unde le-ați cumpărat și mi-a căzut din mână!"

Lunganu, complet serios, "Io ți-am zis să fii atent!"

Îl ignoră Florin, era prea prost.

"Da' nu v-a zis Micu că le fac eu?!" Mama Miei ieși ca nevăstuica în sus la el, flatată. Luă mătura din colț, "Dar fac o grămadă, că avem lut la râu! Puteți lua câte vreți! Își alege ea de care-i place, fata. Nici nu m-am gândit că ea, așa modernă, se uită la cănile mele!"

"I-a fost rușine să întrebe," Florin se menținu serios, mama Miei sorbindu-i cuvintele. "Vă dăm bani pe ele, nu așa, cadou!"

"Doamne ferește!" Femeia își aduna munca pe făraș. "Mai am un sertar întreg! Făceam și la comandă, că pot desena ce vreți voi pe ele!"

"Da, la comandă luăm!" Florin văzu soluția. Oricum, dacă le făcea special pentru el și Simona, era mai ușor să-i dea bani.

"Să ziceți ce vreți, am făcut una cu turnu' ef-el!" femeia întoarse o cană cu o șurubelniță pe ea.

"Animăluțe, mai mult!" Florin deja parcă le vedea. "O broscuță, o oiță, un delfinaș, o căpriță..." Ce-i mai plăcea Simonei? "Un căluț! Ursuleț!"

"Aaaa, da, da, știu să fac," mama Miei niciodată n-a semănat mai mult cu Mia. "Dar doar fețele, că nu știu să fac corpul!"

"E perfect!" Florin nici nu mințea, că sigur s-ar fi bucurat Simona. Dacă-i mai povestea și cum le-a obținut, o și distra.

Femeia se strecură pe ușă, continuând să vorbească singură, cumva tot cu ei, deși plecase din încăpere, "Să văd ce culori mai am, și ce lut. Dar o trimit pe Mia la râu dacă nu, că e aproape."

Florin se întoarse la Viorel, să-i zică vreo două, dar se trezi cu o palmă lungă pe umăr, "Bă, îți rămân dator toată viața!" Nu puteai să-i mai zici ceva Lunganului, că s-a strecurat pe hol înapoi, fără să aștepte răspuns, ocolind peretele ăla blestemat.

În dormitorul asignat lor, Florin fu îmbrățișat în ușă de Simona, lipită de el de sus până jos. Seara nu putea decât să devină mai bună.

"Vezi că trebuie să cumpărăm niște căni," o blocă.

"Câte?" a râs Simona. "Alea de pe peretele din holul ăla strâmt? Chiar mă întrebam cum de n-ai spart una, încă."

Îl strânse în brațe, îi căuta urechea, i-a găsit-o, în sfârșit. Urmau șoapte de amor, Florin își înfășură brațele în jurul ei.

Vocea ei era ghidușă, "Am găsit unde să-l ducem pe Ghiță!"

Corecție: seara mergea unde voia ea.

"Și?" Florin câștiga timp.

"Tot ce trebuie să facem e să-l eliberăm și să-l ducem!"

Florin simți nevoia să precizeze, "Nu știu ce te-a învățat taică-tu, dar nu-i poți fura omului porcul din curte!"

"Dar o să moară! Și o să-l mănânce!" Lacrimi amenințau fondul de ten autobronzant, "Mi-ai promis!"

"Păi și ce vrei să fac eu?!" nu-i venea să creadă lui Florin ce aude.

"Să mă ajuți. O să fie o dubiță aici la unu noaptea! Trebuie doar să-l urcăm în ea. Știe Cleo o fermă, a mai salvat două vaci în iarnă! Și Yasmine, un măgăruș! Nu e departe! Îi despăgubim, normal."

Pomenirea a două nume în care nu avea deloc încredere îl sperie pe Florin. Argumentul lui, că oricum Iacobanii își vor cumpăra alt porc, muri nespus, că doar îi complica viața.

"Hai că vedem la noapte cum facem," o amână. "Abia s-a lăsat seara."

"Dar promiți!"

"Daaa," Florin știa că nu mai scapă.

Mulțumită, Simona se dezlipi, "Hai să testăm patul ăsta! Că mi-a povestit femeia aia de el, o oră!"

Așa a ajuns Florin prin grajdul oamenilor, în creier de noapte. Că își luase răsplata înainte. Mare prost, regreta deja.

"Auzi, dar plecăm și noi, eu nu pot să fiu aici când descoperă omul ce-am făcut," se duce la ușa cotețului lui Ghiță, care dormea.

"Îi dăm mesaj Miei, și doar plătim paguba!" Simona încă credea că va mai vorbi ardeleanca cu ea vreodată.

Florin fu ușurat să observe, "Are lacăt." Îi făcu cu ochiul, "Le e frică, deși toată lumea e cinstită aici."

"E doar de formă," Simona sclipi la el. "Nici nu mai se știe unde e cheia. Trebuie să intri acolo la perete și să bagi mâna să desfaci șurubul de la zăvor." Alta care reținuse doar ce-o interesa din turul curții.

Două luminițe verzi îi făcură semn să deschidă ușa. Florin răsuflă adânc.

Când să intre în fostul staul de vite, momentan loc de adunat îngrășământ animal care ieșea de la Ghiță din odaie, să ajungă printr-o gaură printre scânduri la șurubul-cheie, Florin avu o idee salvatoare, "Stai, eu intru?!"

Simona se uită la el, apoi la botinele ei albe, la blugii ei mulați negri, la bluza cu dungi, de hoț din Sims, doar că mai scumpă decât ce fura.

"Miroase, acolo!" se scandaliză ea.

"Simona," se așeză Florin pe butucul de tăiat lemne, "Adică tu vrei să-l salvezi pe Ghiță, dar doar dacă intră altu' în căcat?"

"Păi de aia te-am adus, să mă ajuți!" Simona nu înțelegea.

"Ah, nu, io nu țin așa mult la porc," decise Florin. "Dacă vrei să nu ajungă sarmale, tu intri să-i deschizi ușa!"

Simona își mută ochii pe ușa cotețului, se întoarse disperată, "Te rog, Florine, mi-ai promis!"

"Și te ajut!" Florin nu ezită. "Îl duc la mașină, dacă deschizi ușa." Îi făcu cu ochiul, "Hai că ne apucă Crăciunul!"

Simona se încruntă la el. Își suflecă mânecile. Se duse decisă la ușă, ezită, cu spatele la el. Spre mirarea lui, continuă.

"Aaaa," se auzea scârbită, "E mult mai adânc decât pare!"

A intrat totuși, și Florin urmărea cum se mișcă lacătul pe ușă, până căzu cu zăvor cu tot. El a sperat că nu reușește, până-n ultima clipă.

Simona ieși victorioasă, cu botinele praf, "Na!" Era fericită, ca atunci când le arăta ea haterilor. "Hai că ne așteaptă mașina!"

Florin se ridică, nu mai avea scăpare.

"Încuie ușa la loc, că vorbesc eu cu omu', dimineață," se gândea el la o soluție.

"Dai înapoi?"

"Îți jur că plecăm cu porcul, dar lasă-mă să rezolv eu!"

Simona îi zâmbi, "Bine, da' tu-l închizi!"

Noroc că el purta bocanci, că încălțămintea ei era de aruncat. Cand să iasă, o opri, se auzise ușa de la casă. Umbra Miei și cea a lui Viorel trecură prin cadrul ușii, pe fundalul nopții, in lumina laternelor de telefon.

Lunganu tot mizerabil era, "Nu înțeleg de ce trebuie să te duci tu după lut cu noaptea-n cap!"

"Mama se trezește la cinci, mâine, mai bine acum," vocea Miei trăda exasperare. "Tipic Simona! Avea de ales între mii de floricele și a vrut animăluțe!"