Simona primi mesaj de la Florin. Parcă nu-i venea să creadă.

Mai incredibil era ce scria în el.

Eu o sa fiu la starea civilă la zece. Dacă mai vrei să te măriți cu mine, ești invitata mea.

Păi nu mai ești supărat pe mine?

Avem toată viața în față să ne certăm.

Era incredibil Florin, punct.

"Nunta e din nou pe agendă," Simona a trezit-o pe Mia, care a căscat ochii, nedumerită.

"Ce?! Cât e ceasul?"

"Îmi trebuie rochie, coaforul oricum nu l-am anulat. Îți facem și ție părul mov."

"Vine și Viorel? O să zică că pentru el," Mia se tânguia.

"Și ce e mai rău: să te faci că vrei tu și el să creadă că pentru el sau să nu te faci, deși vrei, din cauza lui, numai că el nu află niciodată?"

"Normal că să nu știe niciodată!"

Era uimitor cum gândea, parcă era Viorel pe roz. Simona nu avea timp de asta.

"Fii atentă, te fac eu de nuntă, zici că am decis eu." Măcar aveau cu ce lucra, avea părul frumos.

Sigur avea Florin un plan, nu tocmai plăcut pentru Simona, dar ei îi plăcea să se joace, mai ales cu el. Cât timp vorbea cu ea, exista o șansă.

Îi dădu mesaj lui Cleo, Vezi că trec pe la tine, înainte.

Oricând, Radu e plecat, sunt liberă.

Mereu Cleo vorbea ca și cum soțul curent era un job. Nu îl vedea ca nimic mai mult, și-și juca perfect rolul de nevastă, până se plictisea -- sau el de ea. Cu un exit package generos, divorța și lăsa nefericitul în pace, după ce întreaga căsnicie lucra să-l facă să-si dorească doar să scape de ea. În viața particulară, Cleo prefera sexul opus lor și identic ei, pentru că, zicea ea, nicio altă formă de corp n-avea sens pentru ea, în pat. Se pregătea să schimbe al treilea angajator.

De când o văzu pe Mia, la intrarea din vila din Bucureștii Noi, a râs la Simona, "Să nu-mi spui că-l lași pe Florin pentru una!"

"În ziua nunții!"

Era brunetă acum, într-un trening cu paiete. Șapcă și ochelari de soare, deși era șapte dimineața. Tot plină de cercei. Pe gât îi urcau steluțele pe care și le făcuse cu Simona.

"Ea e Mia, cea mai bună prietenă a lui Florin!"

S-a înroșit ardeleanca, nu se aștepta să fie ea. Cleo îi zâmbi.

"Ăla nu credeam că vorbește cu femei decât să... Serios, asta fac și eu, de aia o văd și la alții," se apără de săgețile din ochii Simonei.

"Hai să vedem dacă mai știu să fac păr!" Buclele lucioase ale lui Cleo deja urlau că da. Așa se cunoscuseră, era fiica unei coafeze divorțate care a lucrat o vreme pentru tatăl Simonei, până acesta a trecut să o întrețină direct, fără să se mai prefacă.

S-a minunat profesional la părul ardelencei, i-a făcut cu mov o dungă, că Mia deja se ferea, "Nu prea mult!"

I-a făcut un coc Simonei, știa ce să facă, vorbeau de nunți de când se știau. La machiaj, Simona era expertă, au înviat-o și pe ardeleancă.

"Rochie, vă alegeți de aici, toate sunt noi!"

Cleo deschise dulapul ei, mereu își livra haine din care-și alegea, făcea retur la ce nu ținea, era un sport. Trebuia să găsească ceva.

"Ai ceva alb?"

Cleo a scos o rochie de club, fără mâneci, cu paiete sus și tutu de voal jos, lungime medie. Era mai bine decât să umble prin mall, dimineața.

Îi venea, ele făceau schimb de haine frecvent. Ajuta că tot ce venea scurt pe Cleo era mediu pe Simona. Pantofi avea și ea.

În cinci minute, ardeleanca, doar din valiza ei, reuși să fie gata de o nuntă pe bune. Rochie roz, saten pe mărimea ei, zici că era născută să fie domnișoară de onoare.

"Am mai venit în România pentru nunți," se scuză ea.

Simona se uită la telefon, unde Florin întrebase îngrijorător, Cat de important e pentru tine cum sunt îmbrăcat?

Și pentru că ea nu răspunsese, fiind ocupată, tot el a scris, Nvm, sunt în AFI cu Viorel. Găsesc eu ceva.

Simona pregătea deja mesajul pe care urma să-l trimită ambilor părinți, separat, la ieșirea de la starea civilă.

M-am măritat, îmi pare rău că nu te-am putut invita. O să trec pe-acasa să-mi mai iau din lucruri azi, dacă vrei să vorbim. Plec de tot, mâine.

Oare să scrie că cu Florin?

Cleo le inspecta ultimele detalii, le făcea poze din toate unghiurile, să le arate.

"Piciorul un pic in față," îi zicea Miei. "Mâna pe șold, așa, stai drept. Și nu te uiți fix până zice că a făcut poză. Ci acolo te uitai tu, fix când a făcut poza. Fii atentă la fotograf, la ceva de pe el."

"Nu avem fotograf!"

Simona făcea poze excelente, mai ales cu ea însăși în prim-plan, ar fi fost fotograful ideal pentru nunta ei. Era surprinsă de cât de puțin îi păsa. Avea mii de poze și majoritatea nu vor mai fi vizualizate niciodată, de nimeni. Ținea ea minte nunta, și fără poze.

"E bine că nu e decoltată," Cleo o atinse pe umăr, trezind-o, trăgea să rupă eticheta. Erau amândouă în oglindă, de aceeași înălțime, Simona ajutată de cei zece centimetri de toc. "Se vedea bestia de pe tine."

Rochia acoperea complet partea de sus a Simonei, doar mâinile erau vizibile. Ea și Cleo ar fi avut același bronz, dacă nu rata Simona ultima ieșire la solar.

"E gata?" a întrebat Cleo.

"Aproape, mai am de lucru la solzi."

"Ai acoperit Poison Ivy de tot?"

Nu era supărată, deși a lăsat până la ultima frunză atunci când Simona și-a făcut tatuaj, ca să râdă de ea.

"De unde ți-o fi venit ideea?" și-a dat ea părul lung -- atunci roșu ca focul -- în spatele umerilor. Întotdeauna i-a plăcut Simonei tatuajul ăla. Nu era perfect, dar era ceva ce-și alesese ea.

Îi zâmbi lui Cleo din fața ei, brunetă și mestecând gumă cu gura deschisă.

"L-am reparat, dar mai are din frunze.  Stă cumva dragonul printre ele."

"N-ai renunțat de tot," îi făcu Cleo cu ochiul.

"Păi e o parte din mine."

Cleo o lăsă neinterogata mai departe, deși Mia nu era foarte investită în subiect, își tot atingea părul cu mâna.

"E emoționată că se vede cu unu'", Simona schimbă subiectul, dar Cleo n-o lăsa.

"Și te-ai decis, te măriți cu Florin din Botoșani? Ești convinsă?"

Simona știa că voia să audă că da. Să poată să o susțină, își făcea griji.

"Ce să zic? Cred că avem o șansă, dacă reușesc să nu o stric."

"Depinde cum strici," Cleo aprobă din cap. "Că dacă strici fiind tu însuți, n-ai stricat nimic."

Se întoarse la Mia, "Și zi tu de-al tău. Sincer, n-am mai auzit de bărbați de secole. Nici știri nu mai citesc. Ce mai fac ei? Tot psihopați?"

Mia dădea din cap, ferm convinsă, "Ăsta al meu, da."

Măcar își dădea și ea seama, nu era exact căprioara care părea.

"Păi n-am alt sfat decât să joci același joc," Cleo îi aranja tivul. "Știi de ce le merge? Mereu găsesc victime. Jocul lor nu e amuzant atunci când dau de alții ca ei. Le tre' oameni buni, care pun suflet."

Filosofia de viață a lui Cleo, moștenită de la mama ei. Că dacă era cineva care nu punea suflet, era Cleo. Totul era foarte ușor, cu ea, nu puteai să o rănești, se lăuda cu asta. Și deși Simona n-o crezuse inițial, era complet adevărat.

"Eu îi înțeleg pe-ăștia, serios," Cleo continua la Mia. "Să vezi la mine cum e, dau papucii uneia și-mi sare toată lumea în cap. Iar, Cleo? Dar mă știu toate! Că nu mă ascund, și comunitatea e mică! Și vine câte una cu ochii mari să mă salveze. Și... află prea târziu că eu nu vreau să fiu salvată. Să vezi acolo dramă! Păi aflam eu că-s narcisistă dacă nu-mi plângeau cinci naive-n pat?!"

"Aia e o sâmbătă pe care n-o mai recuperez!" se întoarse la Simona.

Simona clătină din cap. Mia avea aceeași față ca atunci când îi vorbea Viorel: speriată de bombe, dar cumva cu admirație. Îi plăcea ardelencei să știe exact ce gândesc alții, altfel o lua razna în scenarii. Era genul de-o mințeai o dată, și nu mai te credea niciodată.

"Aia nu înțelegeți voi," oftă Mia. "Eu nu cred că trebuie să fii la fel ca celălalt, să te înțelegi. Eu cred că poți înțelege și fără să fiți exact la fel. Îți poate plăcea cineva complet opus, atâta timp cât înțelegi de unde vine. Doar că unora le e așa rușine de cum sunt ei, că nu cred asta, și se joacă joculețe! Își bat joc!"

Clar ce mergea s-o consoleze pe Simona nu mergea la Mia. Cleo ridică din umeri, "Eu am încercat."