Florin îl privi pe Max, care își pironise ochii îngroziți spre singurul felinar din parcare, sub care Lunganu îi explica Miei, gesticula. Simona venea, singură.

Ce să-i mai zică și ei?

Atunci când el și Viorel au decis că Max nu va vorbi, Lunganu avusese o idee, se pornise înapoi la mașină, cedând în fața încăpățânării de a nu se trece la următorul stadiu al interogatoriului.

"Gata, l-ai înnebunit," Florin îi zise lui Max, care și el era îngrijorat, dar pentru sine. Era speriat, nu numai de bătaie, ci de ce s-ar putea afla -- nu credea că scapă, dacă zice. Nu doar proteja pe cineva.

"Păi dacă nu ne poate ajuta cu problema pentru care l-am adus aicea," Lunganu se auzea cum scobea prin portbagaj, trânti ușa.

Florin vru să se apropie, dar se opri la jumătate, că Viorel venea cu două țevi. De unde le scosese?!

"Poate ne ajută în aialaltă problemă," i se întinse una, "Vezi că e grea." Se referea la fierul ăla forjat?

Atunci văzu Florin că ce ținea Lunganu în mână erau bețele de la trollerul lui, le scosese din el, și din cauza griului urât și a vechimii, dar mai ales a nopții și șuruburilor, păreau metalice.

Florin apucă decis de unul, și se întoarseră amândoi la Max. Bara aia avea greutatea unui fulg, așa că o lăsă în jos cu încetinitorul, o lăsă atârnată. Max se panicase, oricum nu era atent la detalii.

"Ce faceți?!"

Florin habar n-avea, Lunganu intrase în transă:

"Păi noi vrem să aflăm ce s-a întâmplat cu Simona. Nu ne poți ajuta, ok, am înțeles. Ca să ne fii totuși util și să nu zicem c-am pierdut timpul, poate ne ajuți altfel. Nu e legat de Simona, și nici de tine," îl asigură pe Max. "E între mine și Florin!"

Max simțea că nu se terminase.

"Avem noi doi o dispută. Și tu, ca parte obiectivă, o să ne stai arbitru," Lunganu îi explica, placid.

Max, complet nedumerit, se mută cu ochii pe Florin -- ca parte rațională a grupului: o premieră.

"Deci fii atent, că eu și cu Florin o să dăm pe rând în tine cu astea," Lunganu îl focusă înapoi pe pericol. "Și tu la sfârșit ne zici care dă mai tare. Când știi, ne poți opri," suna încurajator. "Vrem să stabilim și noi care e mai bărbat, o dată pentru totdeauna."

Făcu un pas spre Max, care se răsuci iar la Florin, "Ce?! V-am zis că nu știu nimic!"

"Te credem," Florin îi zâmbi sarcastic.

"Chiar nu știu! Mă tot gândeam... că poate a fost o greșeală -- căutau pe altcineva -- sau o glumă... știți voi, de Youtube. Nu mă pot gândi la nimic!"

Evita să propună că inventa Simona, că Florin deja se încordase.

"Încep eu," îl liniști Lunganu. "Îți și zic unde dau -- la ficat -- și te sfătuiesc să te lași moale, că nu vreau să-ți explodeze vreun organ. Îți fac o favoare că încep eu, că apoi urmează Florin! Și el știi unde-o să dea!"

Florin încuviință serios, exact așa ar fi făcut, dacă avea cu ce. Îi băga bețele alea pe gât, în cel mai rău caz, se consolă.

Max își mută privirea de la unul la altul, printre picături de transpirație.

"Ești pregătit?" îl întrebă Lunganu.

"Poate nu i-au făcut nimic!" veni ceva. Fals, însă ceva. Era atât de random încât ieșea în evidență. "Doar au luat-o și i-au dat drumul!"

"Nimic?!" se supără Florin de-a binelea. "De ani de zile nu poate dormi noaptea și tu susții că nu i s-a întâmplat nimic?"

Abia se abținu să nu îi dea peste ochi cu "țeava" și să se dea de gol.

"Nu știu ce vreți să zic!" Max se smiorcăia cu capul plecat. Toate teoriile pe care le propusese, de când fusese amenințat, mergeau pe același fir. Accidental.

Cum violezi pe cineva din greșeală?

Măcar știa o direcție.

"Hai," Florin mirosi vina. "Zi-ne ce-ai vrut să faci, și ce-a ieșit. Fii sincer, știu că vrei."

"Și după, facem concursu'!" Lunganu era pe ideea lui.

"Din ce știu eu," Max vorbi fără să se uite la ei, "Nu i-au făcut nimic. Nu aveau voie!"

Venea adevărul.

"Care ei? Și cine i-a trimis?" Lunganu săpa.

"Tu!" a încercat Florin.

A durat cu o secundă prea mult ca Max să nege, stins, "N-am fost eu!"

"Știm c-ai fost tu," Florin realiză. "Nu știm însă de ce."

"Nu că ar conta," și Lunganu vedea cum se spărgea barajul.

Pentru Florin însă conta, "Doar ca să scapi de nuntă?!"

"Planul era să o ia, să o țină o noapte legată, la sfârșit îi dau drumul. Nevătămată, am insistat," veni o explicație de jos. "Sigur nimeni nu credea povestea că nu s-a întâmplat nimic, orice zicea ea. Nu tata. Ura orice urmă de scandal."

Tăcere, câteva secunde.

"Toate astea pentru că tu n-ai putut vorbi cu tac'tu?!" Florin îl lovi cu bățul de la troller, nu-i mai păsa dacă crede că e înarmat sau nu. Îl omora.

"Trebuie să mă credeți, nu m-am așteptat la ce zice ea! Am zis clar să nu-i facă nimic!" Max insista. "Din ce știu eu, așa a și fost!"

Florin îi mai dădu una peste ochii ăia agitați, îi lăsă o dungă roșie pe față, paralelă cu prima, "Poate asta ai vrut să faci. Însă nu asta a ieșit."

Max se acoperi cât putea, cu mâinile legate.

"Cine-s ăia?" Lunganu se juca cu bățul, că nu mai avea sens șarada.

"Niște oameni de-a lui tata," Max se bucura că are pe cine altcineva da vina. "Mai beam cu ei. Și m-am plâns într-o seară că mă însor, și nu știu cum să scap. Picasem anul la facultate, nu mai vorbea cu mine tata, Simona... nu era interesată să oprească nimic, deși îi era mult mai ușor. Din idee în idee..."

Își mai luă o dungă Max, avea obrazul de parcă se vopsise fan PSV Eindhoven, "Stai, nu mai da!"

Niște faruri care parcau în depărtare îi distraseră însă atenția. Normal că venise Simona.

"Tu," Florin se decise, "O să scrii un mail, cu detalii de cine și cum. O listă. Poate niște scuze. Nu știu exact în ce cuvinte, dar ceva să pari și tu o persoană. Poate angajezi un băiat de la tac'tu de la firmă, de la marketing. Așa o să scapi, zicând exact cine și ce și condoleanțe. Dacă nu vine mailul ăla, află tatăl Simonei. Nu știu dacă a omorât vreodată pe cineva, dar cred că cu tine se riscă să înceapă!"

"Nu vreau să ajung la pușcărie!"

"Te scuzi la Simona direct, acolo, că ea decide! Dacă te ajută," Florin grăbi lucrurile, că se vedea și Vâlvoi in depărtare, ultima pe care ți-o doreai, în orice conflict, "Nu cred că vrea poliție."

"O să afle și Gigi," Max se pierduse de tot. Lui Florin îi trebui o secundă să își dea seama că era vorba de tatăl Simonei. "Și atunci chiar sunt mort."

"Din fericire pentru tine, nu," Florin parcă regreta. "Că va fi primul bănuit, poate al doilea, după mine. Mailul ăla se va asigura că trăiești."

Max auzi tocurile judecății și văzu cine se apropia, vocea lui gâtuită încerca noi scuze, "Nu i-am vrut niciodată răul," plângea de ciudă. Dacă ieșea cum și-ar fi dorit el, s-ar fi considerat în continuare un om bun, deși nu era.  "Dar... ea băuse și... a leșinat, era îmbrăcată de club... Și cred că le-au venit idei!"

O lume de proști, Florin aproape rupse bățul, tot peste ochii lui Max, pornindu-l, "Vă rog, fac ce vreți, dar nu o aduceți aici! Scriu ce vreți voi, jur!"

"Dacă nu, te mai prind eu o dată!" Florin nu se baza doar pe tatăl Simonei. "Și eu și cu tine o să găsim împreună cel mai dureros mod de a-ți îndesa bățu' ăsta în cur!"

Viorel, trezit cu celălalt băț în mână, i-l aruncă în față lui Max, "Ține-l pe-ăsta, să exersezi!"

Se duse apoi să le întâmpine pe fete, trecu pe lângă Simona care venea, ea își ținea ochii pe Florin, venit să o oprească.

"Mă așteptam cel puțin la sânge pe tricou! Ați aflat ceva?" Se uita la bățul din mâna lui.

"Da, el e," Florin nici nu știa cum să-i explice.

Simona își înclină capul să-l vadă pe Max după el, dezamăgită. Apoi, nervoasă, "Doar ca să nu se însoare cu mine?!"

"O să îți dea toate detaliile. Decidem ce facem, apoi. Însă ce pare e că e un loser care a încercat o mișcare de mafiot, și îi avea la dispoziție pe oamenii lui ta-su, care chiar erau mafioți.

Simona se îndreptă, dezgustată, "Vreau să vorbesc și eu cu el."

"N-are sens, că-și plânge singur de milă. Va fi greu de ascultat." Plus că mai aveau pe alții de vânat. Abia începea.

Toată relația lor, Florin se chinuise -- ca fabulist amator -- să o asemene pe Simona cu un animal, mereu lovindu-se de aceeași problemă: unele erau doar drăguțe, altele doar agresive. Nu era niciunul acel mix de amândouă.

Abia când o văzu cum se umple de țepi, realiză care era.

"Crezi că nu rezist?" refuză ea mâna care venea spre ea, îi luă bățul din cealaltă, se porni spre Max. "Nu poate fi mai rău ca atunci când te-am așteptat toată noaptea la aia în fața blocului."