10 iunie 1865, Ashford, Anglia

     Căldura sufocantă care învăluise întreaga Anglie, îi făcea pe locatarii orășelului Ashford să iasă din case și să se așeze la diverse taverne sau cârciumi, dar marea majoritate se aflau la deschiderea croitoriei „Aristocratic cotton". Femeile îmbrăcate în rochii cu corsete strânse pe talie, cu șaluri de cașmir, se împingeau una pe alta, doar ca să fie în față să poată vedea manechinele din vitrină. Era o vâlvă pe care nu o vedeai în fiecare zi pe străzile micului oraș, ceea ce dădea impresia unei zi de sărbătoare.

     Însă pentru familia Sarandon această zi de 10 iunie 1865 era una extrem de importantă, pe care domnul Edgar Sarandon o încercuise în calendar cu creion roșu dis de dimineață, fiind extrem de mândru de realizarea și munca sa. Doamna Alicia Sarandon nici nu își încăpea de fericire pentru această zi minunată și ca să sărbătorească, își pusese pe cap o pălărie nouă împodobită cu pene de păun. Inaugurarea primei lor afaceri însemna enorm și erau siguri că această afacere va fi una care va rezista sute de ani și se va perpetua din tată în fiu. Când ei vor fi prea bătrâni ca să mai conducă afacerea, fiul lor, Victor, va prelua totul, care îi va transmite toată pasiunea fiului sau fiicei lui. 

     Domnul Sarandon stătea acum la tejgheaua croitoriei, notând ceva într-un carnet, în timp ce doamna Sarandon mai aranja ultimele detalii. Totul trebuia să fie perfect atunci când panglica roșie se va tăia și mulțimea de domnișoare și doamne vor năvăli în croitoria lor. Domnul Edgar aplaudase încă de la început ideea doamnei Alicia, atunci când aceasta propuse ca afacerea lor să nu se bazeze doar pe croitorie în sine, ci să aibă în partea din față un boutique cu țesături de mătase, garnisite cu panglici, pălării din stofă, căciulițe de blană și eșarfe din bumbac. Victor, în vârstă de 17 ani, era extrem de plictisit de toată activitatea părinților lui și se juca cu o umbreluță de soare, fâțâindu-se pe scaunul din lemn.

     Doamna Sarandon se uită în jur și zâmbi încântată de faptul că totul arăta perfect. Privirea îi căzu pe fiul ei care nu avea stare și al cărui papion se deranjase. Îl obligase pe Victor ca măcar astăzi să se îmbrace și el elegant, la costum, nu să poarte cămașa lui în carouri și pantalonii din stofă pe care îi sufleca până la genunchi în zilele toride. După ce îi aranjă papionul îl sărută pe frunte și îi spuse să mai aștepte câteva minute, dar băiatul se bosumflă și mai tare, dorindu-și să plece de acolo imediat.

     Clopotul bisericii sună și anunță ora 12 fix, iar domnul și doamna Sarandon ieșiră afară cu zâmbete imense pe chip, în timp ce mulțimea de doamne și domnișoare aplaudă generos. Panglica roșie fusese tăiată, în timp ce petalele de trandafir erau aruncate în aer de către Victor, care mai mult sărea și se distra. Astfel, croitoria familiei Sarandon era oficial deschisă și se putea bucura de toată gloria pentru că o asemenea croitorie nu mai fusese văzută niciodată într-un oraș mic precum Ashford. 

*

     Cu timpul croitoria celor doi soți devenise mândria micului oraș și succesul lor era garantat, însă în viață nu ai parte numai de reușite, ci și de eșecuri. După cei optsprezece ani de stat la tejghea, domnul Edgar Sarandon, în anul 1883, era nevoit să cedeze toată munca lui de o viață unei nenorocite de bănci. Nu reușise să plătească toate datoriile pe care le avea și acum era nevoit să renunțe la ceea ce iubea cel mai mult. Știuse încă de la început că împrumuturile sale la bancă, atunci când trebuise să construiască croitoria și cheltuielile pe care le făcea lună de lună ca să aprovizioneze marfa, depășeau cu mult suma pe care o câștiga din vânzări. Doamna Alicia Sarandon îi tot spusese că poate ar fi mai bine să se restrângă, să elimine boutique-ul și să mai concedieze din croitorese, astfel ar fi putut să pună bani deoparte. Însă domnul Sarandon se încăpățânase ca de fiecare dată și acum era nevoit să se întâlnească cu un funcționar al băncii. 

     Își anunțase și fiul, pe Victor, care acum era plecat prin străinătate împreună cu frumoasa lui soție, Miranda. Victor îl certase pentru nesăbuința de care dăduse dovadă și avea toate motivele să o facă pentru că și el investise mulți bani în această afacere de familie. Victor sperase, așa cum sperase și Edgar Sarandon, că această croitorie va fi a fiului sau fiicei lui, dar din păcate acest lucru va rămâne doar o simplă dorință. 

     Acum, domnul Edgar Sarandon se uita cu ochii în lacrimi la clădirea pe care el cu mâna lui o pusese în picioare pe acest lot de pământ, care dintotdeauna îl văzuse ca fiind al său. Singurul lucru pe care îl regreta era că nu avusese curajul să transfere toată afacerea pe numele fiului său. Poate că Victor, chiar dacă era mai tot timpul plecat, ar fi știut să administreze mult mai bine afacerea familiei decât el, care oricum era în vârstă. Doamna Alicia, își luă soțul de mână și cu durere în suflet, îi spuse că trebuie să meargă acasă. Bărbatul nu se clinti în primele secunde și cu batista albastră, strânsă în mână, se sprijini de doamna Alicia și o porniră amândoi spre casă.

      Știau că nu mai au ce face și că singura lor speranță era Victor. Doar el putea să câștige o sumă consistentă de bani ca să cumpere croitoria, atunci când banca va decide să o vândă. Însă fiul lor nu se arătase prea preocupat de afacere, mai ales că acesta își dorise dintotdeauna să călătorească, nu să stea mereu în același loc și la tejghea, așa cum o făcuse domnul Edgar Sarandon. Îi ajutase cu bani cât putuse, dar prioritățile lui erau altele. Bătrânul domn Sarandon își întoarse capul pentru ultima dată, privind spre acea clădire care acum se făcuse mică. Își uni cele trei degete și spuse Tatăl nostru. Tot ce îi mai rămăsese de făcut era să se roage. Credea în Dumnezeu și se considera un om credincios, chiar dacă mergea la biserică doar de Paște și de Crăciun. Dumnezeu îi va ajuta mereu.

**

Cartea conține greșeli de orice tip, prin urmare, lucrarea nu este editată.

Dacă lucrarea nu are alineate, liniile de dialog corecte sau are semnul acesta "ã" în loc de "ă", chiar nu este vina mea. Wattpad-ul îmi face foarte multe probleme și uneori muncesc triplu.

Vă rog să nu îmi mai atrageți atenția asupra esteticii, deoarece nu pot sta după fiecare corectură să o modific.

Toate drepturile îmi aparțin mie,  Writer_with_thoughts