Geneza 42:11 "Noi toți suntem fiii aceluiaşi om; suntem oameni de treabă, robii tăi nu sunt iscoade."
 

  
     Suntem frații lui Iosif. Suntem oameni de treabă, şi totuşi vorbim urât. Mai o glumă, mai un banc, că versete din Biblie nu prea ştim...
    
    Suntem oameni de treabă.
Totuşi nu iubim şi nu putem spune vreo vorbă prietenească. Noi ne iubim pe noi. Nu-i suportăm pe cei care visează mai mult şi mai frumos ca noi.
   
     Noi suntem oameni de treabă.
Ştim să ucidem dacă trebuie, şi să "muşamalizăm" totul. Ştim să ne prefacem, să ne mângâiem tatăl, care ne crede minciunile atât de uşor.
   
    Noi suntem oameni de treabă. Săpăm gropi gratis pentru frații noştri care ne iubesc. Îi vindem dacă trebuie pe ceva ieftin.
   
    Noi, oamenii de treabă, nu-i suportăm pe cei care preferă închisoarea, în loc să păcătuiască. Noi trăim clipa. La maxim. Nu ne interesează prețul.
    
    Noi, oamenii de treabă, avem anturajul nostru şi nu am vrea să ni-l strice vreun "sfânt". Noi nu vrem să fim cercetați de fratele nostru, ci doar aplaudați.
    
    Noi, oamenii de treabă, ne încheiem serile cu prietenii la un film, nu pe genunchi ca şi ăsta din groapă. Cu revistele de modă în mână, nu cu Biblia.
    
   Noi, oamenii de treabă, avem modele. Dar nu pe tatăl nostru sau păstorul din adunare. Nu! Noi avem modelele noastre. Ne îmbrăcăm ca ei şi vrem să nu fim judecați pentru asta!
     
     Noi, oamenii de treabă, habar n-avem că ne stau în față vremuri grele de foamete, deşi acuma, pe marginea gropii fratelui nostru, mâncăm bine.
     
    Noi, oamenii de treabă, nu ştim că într-o zi, fratele nostru din groapă ne va scăpa viața. Şi ne-o va schimba şi prin exemplul lui.
     
      Şi atunci vor păli modelele noastre, iar model ne va fi fratele pe care l-am vândut. Ne va pieri pofta de mâncare şi ne va apuca plânsul. Plânsul acela al oamenilor de treabă care încep sa cunoască iubirea, deşi ar fi meritat ura.

     Care primesc mâncare, în loc de nuiele.

     Care sunt întampinați cu vorbe prietenoase. Şi cu brațele deschise...

     Noi, nu vom mai fi în curând oameni de treabă...

    Noi vom fi oameni ai lui Dumnezeu!

                                        Cristian Boariu