După vacanța frumoasă de vară, copiii, adolescenții și tinerii încep din nou școala! Dintre toți, cred că doar cei din clasa întâi se bucură cu adevărat de acest nou început...
Trezirea mai devreme dimineața, ghiozdanul greu (pentru cei silitori care își duc tot ce au nevoie la școală), orele de 50 de minute, toate acestea sunt lucruri care te fac câteodată să te întrebi: Oare chiar e voia Tatălui să fiu aici, sau doar părinții mei vor asta...?

       Vă aduc aminte de o fetiță despre care s-au scris doar 3 versete în Biblie, dar care a trăit o viață exemplară în casa lui Naaman. A fost aproape de Dumnezeu, deși era departe de casă. Fără Școală Duminicală, fără Templu, L-a purtat pe Dumnezeu în inimă. A înțeles ceea ce mulți dintre noi nu înțelegem azi, și anume că adevăratul caracter al unui om se vede în ceea ce face când nu îl vede nimeni!

        Mi-aș dori sa avem cât mai mulți copii astăzi în felul acesta. Să fie ca Iosif, care a înțeles că principiile lui Dumnezeu din Canaan sunt aceleași și în Egipt! Să fie ca Moise, departe de casă, dar aproape de rug!

        Apoi, această fetiță a fost liberă spiritual, deși era roabă din punct de vedere fizic! Își slujea stăpâna în mod fizic, dar în mod spiritual, Îl slujea pe Dumnezeul ei. Era transparentă în tot ceea ce făcea și spunea. Nu glumea, nu folosea ironii ieftine, nu mințea...

        M-am întrebat mereu, ce fel de caracter și comportament a avut fetița aceasta, dacă Naaman a mers la împărat, bazat pe cuvintele ei...

        Trăim o vreme in care, așa cum spunea femeia care a mers la Elisei, copiii noștri sunt amenințați să fie luați robi... Anturajul negativ e atât de puternic, timpul petrecut la școală e atât de mare, comparativ cu timpul petrecut acasă în părtășie cu părinții și cu Tatăl...
Păcatele "mici", glumele colegilor, vocabularul lor vulgar, micile "ieșiri" în oraș, fără știrea părinților, toate acestea sunt lucruri prin care cel rău vrea să-i ia robi...

Doamne, păzește-i, te rugăm...!

         Am mai observat că această fată a avut motive să-i dorească stăpânului agravarea bolii, și totuși ea i-a dat soluția vindecării! Putea să se folosească de versete din Lege ("dinte pentru dinte și ochi pentru ochi") și astfel să tacă, în defavoarea stăpânului. Putea să zică: "Uite, cum Domnul îmi face dreptate, pentru că stăpânul m-a luat de lângă părinții mei...!

         Oare, chiar înțelegem câte motive avea această fată ca să dorească răzbunarea pentru plecarea forțată de lângă părinții ei? Îmi imaginez cum în loc să reacționeze, ea oftează... Da, mă gândesc că ofta când îl vedea pe Naaman plin de bube... Ofta când își vedea stăpâna dărâmată din cauza bolii soțului ei... Tu ai fi oftat, sau te-ai fi bucurat? (Nu știu dacă putem să ne imaginăm, în adâncime, valoarea acestui caracter...).

        În ultimul rând, această fată a trăit cu un Dumnezeu viu, într-o țară plină de dumnezei morți! Cred că ea avea experiențe cu Dumnezeu...

Era sigură că stăpânul va fi tămăduit, dacă merge la Elisei. Cineva spunea atât de frumos: O lumânare mică e de-ajuns pentru a străpunge întunericul cel mai adânc.

         Sunt siguri copiii noștri de ceea ce trăim noi cu Dumnezeu?
          Îmi aduc aminte de două fete din zona Sucevei care, în clasa a 7-a fiind, au cântat în pauză într-un colț de clasă cântarea  "Încă mai este loc la cruce..." . O colegă necredincioasă le-a auzit... Rezultatul? Acea colegă s-a căsatorit, nu demult, în adunare.

         Mă gândesc la cazul acela când pe ușa unei biserici au intrat niște musulmani cu puștile în mână. Au luat Biblia de pe amvon și au pus-o jos și au zis: "Toți cei care vor scuipa pe ea pot pleca, și vor scăpa fără să le facem nimic... " . Din păcate, primul a fost predicatorul... Apoi au ieșit toți, unul câte unul, îndeplinind 'condiția'... Ultima persoană rămasă, o fetiță de vreo 12 ani, s-a apropiat de Biblie, a luat-o în mână, a șters-o de pieptul ei și a sarutat-o... A sfârșit împușcată...

         Casa lui Naaman poate fi școala, locul unde Dumnezeu te vrea pentru o vreme... Cum vei trăi acolo? Când vei termina clasa a 12-a, ce vor spune colegii tăi despre tine? Că ai fost ca și ei, sau că ai luminat? Că ai râs la toate glumele lor în pauză, sau că le-ai spus despre Dumnezeul pe care Îl porți în inima...?

       Închei cu experiența unei persoane apropiate. În clasa a 12-a luase premiul 2, iar colega lui de clasă, care luase premiul 1, i-a spus la final de an: "Să nu fii necăjit că esti pe locul 2... Eu am luat premiul 1, dar nu Îl am pe Dumnezeul tău. Tu chiar dacă ai fost pe locul 2, ai un viitor, pentru că ai o credință vie...!"

        Se va putea spune așa și despre tine...?

"Mergi, fiul meu, în pace, dar pe cale,
  De vei păzi cu grijă, sfatul meu,
  Oricâte-ar fi primejdiile tale,
  Te va scăpa din toate Dumnezeu!"