Miercuri - Ziua 7
Odata intrati in cabana, blondul priveste geamul.
  – Soarele se vedea printre frunze si le lumina de parca luasera foc. Exact la apus. Exact cand am vazut caseta. Asta a fost acum o saptamana. Blondul se aseaza pe canapea exasperat. Ne-am intors de unde am plecat.
  – Ceva ne-a adus aici. Copacul, desenul de pe perete...
  – Nu conteaza, e prea tarziu. Trebuie sa-l ajuti.
  – Despre ce vorbesti?
  – Despre Jimin. Depinde de tine. Gaseste o solutie in timpul ramas.
  – O s-o rezolvam impreuna, acum!
  – E prea tarziu!
  – Termina! Suntem aici cu un motiv!
  – Care?
  – Nu stiu, dar e ceva in camera asta! E in telefon! In televizor ! Habar nu am!
  – Hoseok! Il striga Taehyung dupa ce vede semnul de pe covor.
Baietii indeparteaza covorul aratand ca parchetul era putrezit.
Amandoi au inceput sa dea in parchet, distrugandu-l.
Blondul se repede sa ia o laterna si merge la Hoseok care reusise sa scoata parchetul, acolo aflandu-se un put asemanator unei fantani. Acestia au coborat langa put, dand la o parte piatra care acoperea intrarea.
  – Iisuse! Cat de departe crezi ca ajunge?
  – Nu vad fundul.
  – Sa aruncam ceva.
Blondul lua o piatra si o arunca in put, dar nu se aude niciun sunet.
Sus, in camera, iesea sange din televizor, ceva inexplicabil se intampla, ceva ce nu fusese observat de cei doi.
Dintr-o data, din put ies milioane de muste, televizorul cade de sus, impingandu-l pe blond in put.
  – TAE!!! Tipa brunetul, panica instalandu-se rapid in corpul sau.

Blondul era sub apa, iesind aproape imediat, tusind puternic.
  – Sunt bine! Tipa blondul.
  – Ma duc sa caut ceva, sa te scot!
  – Grabeste-te!
Blondul ia lanterna uitandu-se prin "incaperea" in care era. Pe pereti se puteau vedea: Urme de sange, unghii si multe altele. Imaginea din inregistrare i se deruleaza in cap dupa ce vede unghiile, degetul strapuns de un cui.
Capacul putului era impins la loc, acoperind iesirea, fara ca blondul sa observe.

Brunetul se repede sa ia o franghie foarte groasa si imediat ce o gaseste fuge inapoi la blond.

Blondul isi scoate mana din apa observand un par negru si ud. Deodata o mana il prinde.

Fetita statea in fata putului cantand un cantec necunoscut.
O femeie se apropie de fetita.
  – Nu e frumos aici, Samara?
Spune Anna, mama fetei.
Fetita nu raspunde si priveste cerul, soarele apunea.
  – E liniste. Continua mama ei. Stiu ca o sa fie mai bine.. Spune femeia punandui fetitei o punga pe cap ca s-o sufoce. Odata ce fetita nu s-a mai zbatut, ia lasat corpul sa cada in put.
  – Nu te voiam decat pe tine... Spune femeia plangand.
Corpul fetitei cade in put, punga aceea danduse de pe capul ei. Isi deschide ochii privind in sus, capacul putului se punea, prima data parand ca o semi-luna, odata ce capacul a fost pus complet, s-a ivit imaginea din inregistrare. Acel inel alb.

Baiatul isi deschide ochii respirand greoi.
  – Era inca in viata... Sopteste blondul dupa ce intelege semnificatia imaginilor ce iau fost derulate in cap, chiar cu cateva secunde inainte. Acesta incepe sa se uite pe sub apa, zarindu-i corpul fetitei, blondul ia ridicat cadavrul la suprafata, tinandu-l si privindu-l.
  – E in regula acum, e bine. Spune blondul, mangaindu-i fata rece ca gheata. Din pielea sa palida, se transforma rapid intr-un schelet, facandu-l pe blond sa se incrunte.
  – Tae! A apus soarele! Ma auzi? Striga Hoseok de sus.
Blondul ii lasa scheletul sa cada in apa, cateva lacrimi facandu-si aparitia pe chipul sau.
  – Te aud... Zice incet.

Politia venise de ceva timp si l-au scos atat pe blond cat si scheletul fetitei.
Acum cei 2 stateau pe o banca, blondul fiind infasurat intr-o patura.
  – O s-o ingroape saptamana viitoare. S-a terminat. Te simti bine?
Blondul isi privea mana inca gandindu-se la tot ce aflase.
  – Voia copilul ala mai mult decat orice pe lume. Cum a putut face una ca asta? Fetita voia doar sa fie auzita. Uneori, cei ca Samara tipa, plang sau deseneaza...
Amandoi se uita unul la altul, gandul sarindu-le la Jimin.
  – Hai sa mergem acasa.. Zice blondul deja fiind prea mult pentru el.
  – O sa mergem, trebuie doar sa asteptam... Stii.. Nu-mi pot imagina cum e sa stai singur intr-un put. Cat ai supravietui?
O tacere sumbra se asterne intre ei.
  – Sapte zile.. Ai supravietui sapte zile.

Odata ajunsi acasa, amandoi se pregatesc de culcare.
  – Stii.. Macar mai putem vorbi, maine si poimaine... Zice brunetul zambind si dupa mergand la el in camera.
Blondul isi face un dus rapid si scurt si dupa se culca si el.

A doua zi, blondul se aseaza langa patul satenului privindul.
Jimin se trezeste odata ce-i simte prezenta.
  – Cat e ceasul? Intreaba satenul somnoros frecandu-se la ochi.
  – Foarte tarziu sau foarte devreme, depinde cum o iei. Zambeste calduros.
  – Nu trebuie sa pleci?
  – Astazi, nu.
  – Ce s-a intamplat?
  – Cu Samara?
  – Asa o cheama?
  – Da.
  – E tot in locul intunecat?
  – Nu, am eliberat-o.
Satenul se ridica in sezut privindul cu frica pe blond.
  – Ai ajutat-o?
  – Da..
  – De ce?
  – Ce e, Jimin?
  – Nu trebuia s-o ajuti!
  – E in regula, nu o sa ne mai faca nimic. Ea.. Incepe sa zica pana ii observa mana baiatului, avea aceeasi arsura ca si el.
  – Tu chiar nu intelegi, Tae? Ea nu doarme niciodata.. Sopteste satenul.
Blondul observa ca lui Jimin ii curgea sange din nas si se sperie.

Blondul observa copia casetei aruncata sub masuta de sticla. Isi aminteste de tot: "Voia doar sa fie auzita", "Vrea sa dispar", "Sotia mea nu trebuia sa aiba copii!", "Nu te voiam decat pe tine" , "Nu intelegi, Tae?" , "Insa el nu stie" , "Ea nu doarme niciodata", "Faceti ca toata lumea sa cunoasca tragedia unui om, o raspanditi ca pe o boala", "Nu vrei sa faci rau nimanui", "N-o sa se opreasca" si "Am facut o copie".

  – O sa omoare in continuare. Zice satenul
  – Totul o sa fie bine
  – Si, cei carora le-o aratam? Ce o sa se intample cu ei?
  – Ciclul doar o sa continue....

SFARSIT