Baiatul statea la masa cafenelei asteptandu-si prietenul in timp ce desena cu o bucata de carbune speciala, in fata lui statea o femeie care voia sa vorbeasca cu amicul sau.
Dintr-o data usa cafenelei se deschide si brunetul se apropie de masa celor doi.
  – Hei! Saluta acesta.
Baiatul se ridica de la masa fara sa spuna nimic, isi pune desenul in vesnicul ghiozdan negru si dupa pleaca spunand doar "Te astept in masina".
Odata ce acesta a iesit din cafenea, femeia incepe o discutie.
  – Domnule Seokjin. Incepe femeia sa zica.
  – Jin. O corecteaza acesta.
  – Dupa cum stiti foarte bine, parintii si verisoara lui au murit. Ma bucur ca ii sunteti alaturi in aceste momente.
  – Imi este prieten foarte bun, mereu o sa-l ajut. Cu aceasta ocazie, acum toti 7 stam in aceeasi casa.
  – Ma bucur, domnule Seokjin...
  – Jin. Il intrerupe acesta a doua oara.
  – V-a vorbit despre moartea ei?
  – Doamna, dupa cum ati spus si dumneavoastra acum putin timp, nu prea e vorbaret. Spune acesta asezandu-se unde statea Jimin.
  – Asta nu inseamna ca nu are nimic de spus..
  – Stiu ca ii sunt alaturi.
  – Nici nu ma indoiesc. Dar poate se exprima in...alte moduri.. Vreau sa va arat ceva. Ii arata aceasta desenele facute de Jimin.
Un cadavru de fata, un cerc colorat, o casa destul de mare, o familie din 3 persoane, o mama, un tata si o fetita care avea o mazgalitura la nivelul fetei, erau doar cateva din desenele baiatului.
  – Ea e verisoara lui, ea e Rosé. Spune Jin aratand spre desenul cu cadavrul de fata.
  – Jin, ma ingrijoreaza desenele astea...
  – Va inteleg grija, dar Jimin si-a pierdut si parintii acum un an, si si-a pierdut si verisoara care ii era si cea mai buna prietena, seara trecuta. Incearca doar sa-si revina..
  – Inteleg, dar desenele astea... Incepe femeia dar e intrerupta
  – Sunt modalitatea prin care Jimin incearca sa se exprime, cum ati spus. O sa fie totul bine, stiu asta. Continua Jin ridicandu-se ca sa plece.
  – Ati spus ca verisoara lui a murit in seara trecuta... Il priveste femeia.
Baiatul se uita la ea din indepartare si incuvinteaza.
  – Jimin a facut desenele acum o saptamana... Il priveste femeia, ingrijorarea citindu-se pe chipul sau.

Brunetul conducea masina in timp ce Jimin privea pe geam picaturile de ploaie, avand o fata inexpresiva.
Jin se uita din cand in cand la amicul sau in timp ce conducea.
  – Ce e? Intreaba satenul dupa ce observase privirile pe care le primea de la Jin, inca privind geamul masinii.
Jin ofta usor.
  – Nimic..

– Noapte buna. Ii ureaza brunetul, amicului sau.
  – Jin?
Baiatul se uita la Jimin confuz, in timp ce se aseaza langa acesta pe marginea patului.
  – Da?
  – N-avem destul timp..
  – Jimin, daca vrei sa stam impreuna, imi pot lua liber sa stam amandoi.. Zice brunetul zambind oarecum confuz.
  – Nu la asta ma refer... Ma refer la timpul petrecut inainte sa murim.
  – Jimin, ba ai mult timp..
  – Deci, stii cand o sa mor?
  – Nu, nimeni nu stie, dar stiu ca nu trebuie sa-ti faci griji.
  – Rosé stia, mi-a spus mie.
  – Rosé ti-a spus ca o sa moara?
   – Mi-a spus ca nu are destul timp.
Satenul se intoarce pe cealalta parte a patului inchizandu-si ochii.
  – Noapte buna, Jin.
Brunetul se ridica inca fiind confuz si iese din incapere.

Cei 7 baieti se indreapta spre casa verisoarei lui Jimin, ei erau alaturi de amicul lor in aceste momente.
Multi oameni lasa flori pe langa poza fetei, Jimin se apropie usor privind poza si lasa o floare alba langa multimea cu celalalte flori.
Jin se indreapta spre tatal fetei si vorbeste cu acesta.

Blondul se duce langa femeia care privea poza ficei sale.
  – Doarme toata ziua.. Nu se misca, e prea mult pentru el.. Nu inteleg nimic, Taehyung... Am stat ore intregi pe internet, dar n-am gasit nici un caz de stop-cardiac la o fata de 16 ani. Am vorbit cu trei doctori diferiti si nici unul nu mi-a putut spune ce a patit fiica mea. Era apropiata de Jimin... Spune tinandu-si lacrimile.
  – Da, insa nu a spus nimic.
  – Dar tu ai putea afla... Cu asta te ocupi, nu? Pui intrebari. Taehyung, te rog ! I-am vazut fata.. Spune amintindu-si de momentul cand ia gasit cadavrul mutilat in propia camera.
Taehyung da din cap afirmativ si pleaca in curtea casei sa ia o gura de aer unde vede 3 adolescenti, 2 fete si un baiat, una dintre fete fuma.
  – Pe bune, e clar ca ceva a speriat-o de moarte pe Jisoo. Nu te interneaza nimeni la nebuni, asa pur si simplu. Spune una dintre fete mai tragand odata din tigare.
  – Cine e internat la nebuni? Se baga Taehyung prietenos
  – Jisoo, prietena lui Rosé. Spune cealalta fata.
  – Cea care- Incepe blondul sa zica ceva dar e intrerupt
  – Care a fost acolo cand s-a intamplat. Ii continua aceeasi fata fraza.
  – Imi amintesc cand eram de varsta lor, voi credeti ca.. Incepe Taehyung sa zica dar este iar intrerupt
  – Nu e vorba despre asta Zice baiatul. E vorba de caseta. Continua el.
  – Kellen, te rog, nu...
  – Ce caseta?
  – Cea care te omoara cand o privesti.
  – Te rog ! Zice una din fete sarcastica dandu-si ochii peste cap.
  – Ce era pe caseta? Intreaba blondul confuz.
  – Eu n-am vazut-o, evident.
  – Dar, Rosé ti-a spus ca a vazut caseta?
  – Nu Rosé, mi-a spus prietenul ei.
  – Cine? Intreaba blondul si mai confuz
  – Iesea cu un tip, Josh. E de la Revere, era oarecum secret. Zice una din fete.
  – Oarecum? Zice sarcastica cealalta.
  – Unde e Josh? E aici?
  – Josh e mort. Zice baiatul uitandu-se in gol.
  – Ce s-a intamplat?
  – Se spune ca s-a sinucis in noaptea in care a murit Rosé.

Jin urca scarile din casa ajungand in camera fetei unde il vede pe Jimin. 
  – Hai, n-avem ce cauta in camera ei. Ii spune linistit blondul.
  – Nu mai e camera ei.. Spune rastit satenul, iesind din incapere.
Jin se apropie de birou unde observa o poza cu Rosé si Jimin. Langa mai era si un album cu poze, dar toate aveau o mazgalitura la nivelul fetei, exact ca in desenul lui Jimin. Tot langa mai era asezata o foaie unde era scrisa un fel de programare pentru a primii niste poze.

Blondul iese din magazin avand in mana un teanc de poze. Acesta priveste acele poze zambind,  erau de la acea vacanta, aparea Rosé, Josh, baiatul cu care vorbise in seara aceea pe care il chema Kellen si inca cateva fete. Acesta rasfoieste pozele unde gaseste una cu 4 dintre acestia, lipsind chiar Kellen, blondul observa ca acestia aveau fata malformata si se incrunta confuz.
Odata ajuns acasa, a inceput sa caute in diferite ziare. Acolo gaseste ca scrie despre "Josh Turandot, un adolescent din Back Bay moare cazand de la inaltime, ora 10.00 P.M" Mai cauta prin ziare pana cand ii gaseste si pe ceilalti doi: "Doi adolescenti morti din cauza unui accident de masina, cauza nedeterminata, ora 10.00 P.M"

Blondul se aseaza impreuna cu ceilalti 5 prieteni ai sai, vorbind la telefon.
  – Ora morti, Wade. Asta e tot ce ma intereseaza. Zice acesta. O cheama Rosé. Scoate dosarul si citeste ora. Spune blondul fiind gata sa noteze pe o foaie ora respectiva.
Imediat ce aude ora, noteaza pe foaie:
"Scott Conroy: 10.00 P.M
Stacy Miller: 10.00 P.M
Josh Turandot: 10.00 P.M
Rosé: 10.00 P.M"
  – Toti 4 au murit la ora 10. Zice Jin citind de pe acea foaie.
  – E o singura cale de a putea sa inaintam cu acest articol.. Zice Taehyung uitandu-se pe pozele lui Rosé. Voi ramaneti aici..
  – Si tu, unde pleci? Intreaba confuz Namjoon.
  – Shelter Mountain.. Spune Taehyung.