# TOT JEFF POV
-Pai cand ati primit cutiile au disparut toate inimile care nu au primit potiunea mea. Si... nu ati avut nicio inima vrajita... atunci cine le are? *Trendy*
-Ciudatii 1 si 2.
-Cine??? *toti*
-No, hai! Ti am mai zis sa nu ne numerotezi.... neintelegatorule!
-UNDE. NE. E. PRADA.
Fiecare scoate cate o punga plina de inimi si o arunca in cate o cutie. Pe fiecare cutie apare cate un numar. Ala care vorbea avea 12 inimi, iar celalalt 11.
-Ai zis ca le ai impartit corect! *?2?*
-Asa credeam. Stai putin...
Ia o inima de la el, o taie in doua si pune cate o jumatate la fiecare.
-Mai bine? *?1?*
-Aham. *?2?*
Cunosteam de undeva vocea aia.... dar de unde?

-Dati va jos pelerinele! Acum! *strig cat sa ma auda si mortii* O singura data moare SlenderMan si o singura data ai ocazia sa petreci in cinstea pierderii lui!!!
-Cine pierde ce? *aud o voce groasa din spatele meu*
Chiar ca am trezit mortii din morti (#exprimare ca la mama acasa). Si uite asa au ajuns toti sa se uite la caracatita zombie din spatele meu. Vai, da ce talent am in a da de belele! Pana la urma, nu mi a facut nimic, ceea ce e ciudat, insa s a dus la tipu' nr 1 si tipu' nr 2.
-Salut paluga! Vad ca nu ti ai invatat animalele sa vaneze... jalnici... *?1?*
-Ce faceti aici? Nu erati plecati in lume cu treburi murdare?
-Ba da, eram. Dar am decis sa ne intoarcem acasa. Si ghici ce: nu erai acolo. A trebuit sa te cautam peste tot ca sa te gasim. Noroc ca exista Caden. Se pricepe la gasit lucruri. *?1?*
Intre timp cei doi isi dau jos pelerinele. Al doilea era destul de inalt, cu parul alb-murdar, cu ochii de un galben-auriu intens.

Deci el e Caden... interesant....
Dupa ce isi da si celalalt pelerina jos raman masca. N-Nu este posibil! NU ESTE POSIBIL!!! Picioarele mi se inmoaie si cad pe jos cu palmele peste ochi si siroaie de lacrimi curgandu mi printre degete...

#Chris POV
Necunoscutii decid sa si dea jos pelerinele. Porci circari ambulanti! Cum au indraznit sa se atinga de inimile noastre?!?! Al doilea isi da gluga jos. Imi pierd privirea in ochii sai aurii de printre suvitele dezordonate de par. Dar deodata Jeff cade pe jos, in genunchi. Plangea. Ma uit spre celalalt tip. Isi daduse si el pelerina jos. Purta un fular lung in alb si negru, avea parul castaniu deschis si ochii verzi ca de smarald. Pielea ii era vizibil trecuta prin mute operatii.

-L-Liu?.... C-Cum?... *Jeff suspina*
-Salut, Jeff. De cand nu te am mai vazut! *Liu*
-N-Nu e posibil! Visez?!?! *Jeff*
Nu inteleg ce se intampla. Imi mut privirea de la unul pe altul, iar apoi il zaresc pe Jeff plangand din nou.
-Jeff? Esti bine? *spun punandu mi o mana pe umarul sau*
Nu spune nimic... Tace, iar tacerea lui ma deranjeaza. Nu imi sta in fire sa fac altceva decat sa enervez oamenii, insa daca cea trista e o persoana la care tin, nu vreau sa o vad asa. -- Asta pentru ca eu ar trebui sa fiu cazul tristetii ei --
Ma uit la el incontinuu. Siroaie mari de lacrimi ii curgeau pe fata palida. De ce a reactionat asa la vederea celui de al doilea individ?
{Am sa ti povestesc despre asta cand ajunem la conac *Slends*}
《Bine. Intru cat nimeni nu mai are ce face aici ne putem intoarce acum?》
{Da... ii rog pe EJ si LJ sa l care pana la conac. Nu cred ca mai e in stare sa se miste de acolo}

Imediat, EJ si LJ s-au indreptat spre Jeff, dar Jeff i-a respins cand au incercat sa-l ia in brate.

-Jeff.... *suspin*

{Chris... nu-I putem face nimic cand e in starea asta...}

«Dar...»

{Il vom lasa aici ceva timp... faptul ca l-a revazut pe Liu a avut un impact prea mare pentru el... Trebuie sa-i dam timp sa-si calmeze mintea...}

«Of... Bine...»

Toti incep sa mearga incet spre conac, iar in urma raman cei doi noi membrii. Ambii aveau priviri neutre, din care nu puteai determina niciun sentiment. Au inceput si ei sa mearga in urma tuturor. Mi-au aruncat cate o privire cand au ajuns in dreptul meu.

-Vii? *Caden*

-Nu. Morti.

-Pff... Ce irascibila... *murmura Liu*

-Ce porci... *spun fara sa vreau cu voce scazuta*

Se opresc amandoi din drum si spun la unison:

-Ce ai spus? *Caden si Liu*

-V-am facut porci, porci surzi fara viata sociala ce sunteti... Nu-i de mirare ca Slendy v-a lasat de izbeliste...

-Hei! Am viata sociala! N-ai niciun drept sa spui ca nu am! Nu ai de unde sa stii daca am sau nu! *Caden*

-Nu stiu de unde stiu, dar niciunul dintre voi nu are viata sociala. Nici intre voi nu prea vorbiti si asta doar pentru ca retardatul numarul 1 este foarte tacut, retras si plictisit de orice vede, desi se razbuna pe oameni pentru ce i-a facut Jeff, iar tu, retardatul numarul 2, ai vorbi, da' n-ai cu cine. Mai ales cu parteneru' tau fara limba.

Amandoi se uita mirati la mine, se uita unul la altul, si apoi se uita din nou la mine.

-Ce?

-De unde stii atatea? Si am limba! Da' de unde stii atatea? *Liu*

-De la mama.

-Nu, serios! Ti-a spus Slender ceva? *Liu*

-Ar fi trebuit sa mi spuna cand ajungem acasa... Dar pentru ca nu am mai vrut sa ma intorc, nu mai am de unde sa aflu ce-i cu voi. Oricum, nu ma mai intereseaza...

-De ce nu te mai intereseaza si de e nu te intorci cu noi la conac? *Caden*

-Nu ma mai intereseaza pentru ca stiu deja cate ceva si pentru ca nu-mi mai pareti niste persoane interesante, si nu vroiam sa ma intorc la conac ca vroiam sa ma pis la un tufis...

-Ce simt al umorului ai... *Caden*

-Stiu, nu?

-Acum lasa-ti simtul umorului la o parte. De ce nu vrei sa vii cu noi la conac? *Caden*

-De ce imi puneti atatea intrebari?

-Pentru ca putem? *Caden*

-Nu puteti. Acum valea inapoi la conac!

-De ceeeee? *se smiorcaie Caden*

-Copchil fara limba si viata sociala, ma ajuti oleaca? *ma indrept spre Liu*

-Poate... eu cu ce ma aleg din asta? *Liu*

-Vedem noi mai incolo... acum fa-ti treaba si ia-l de pe capul meu.

-Mhm.... vezi ca daca nu ma mai aleg cu nimic il pun sa-ti stea pe cap! *Liu*

-Uite, daca il iei acum de pe capul meu te las sa vii in seara asta in camera mea sa vedem cu ce te alegi. Si fara prostii!

-Bine... Sa zicem...

Ai di capu' meu! Da' cat de greu poate fi sa iei unu' de pe capu' altcuiva! Si de ce trebe' neaparat sa pui si conditii?! Nu erau preteni? Ma rog...

Decid sa ma mai plimb in padure... Grea viata asta.. nu prea am ce face.. Cand eram cu tata mergeam deseori in parcurile de distractii... Bine... Era si mama pe acolo, dar nu vreau sa mai vorbesc despre ea. Se pare ca a fost mereu impotriva mea si se abtinea doar de dragul tatei... Wow, dar vad ca a jucat oleaca teatru... 17 ani... sau mai putin, cred ... daca am fost adoptata... Dar e ciudat ca au poze cu mine de cand eram foarte mica... nici 3 luni nu aveam intr-o poza... ma rog... Imi amintesc de viata de dinainte nu era rea pana la moartea parintilor... Emma era o prietena buna.. nebuna, dar buna... lol.. cum a sunat asta... cred ca am sa-i fac o vizita maine... mi-e cam somn azi. Incep sa alerg spre conac... spre casa... alerg spre geamul camerei mele si incep sa ma urc pana la pervaz. Ajung la el dar cand sa ma prind si cu a doua mana de el, alunec. Sunt pe cale sa cad, dar ceva ma prinde de mana. Sau mai bine zis cineva... Dupa ce ma trage sus il observ pe Liu.

-Vad a nu stii sa folosesti usa... Ce ti-a luat atat sa ajungi?!

-Aveam chef de o plimbare.. Probleme?

-Mari. Deci... ce imi dai la schimb ca ti l-am luat pe Caden de pe cap?

-Pai... nu stiu... iti raman datoare? Poate candva ai sa ai nevoie de mine? Sa-ti fac un favor?

-Atunci am sa fac tot posibilul sa n-am nevoie de nimic de la tine. Sa-ti fac promisiunea mai imposibila...

-Ce crud esti! *joc eu teatru dansu-mi ochii peste cap*

-Pai... pe mai tarziu, atunci...

Iese din camera, iar eu ma bag in pat si ma uit la tavan. Frumos, ca intotdeauna...

Da. Miracol. Am mai postat. WOW! Banuiesc ca multi mi-ati sters cartea din biblioteca, sau ma urati, dar chiar am sa incerc sa mai postez. Urmeaza a 8-a si am din nou programul incarcat. Azi am facut din teme 7 ore. Da, oameni buni. Am o vacanta ca la scoala. Macar ma pot trezi pe la 10-11 ;))).

Pai... pe data viitoare! :*