— Și aici, îi șopti Wine mângâindu-i boaba dintre falduri, este clitorisul. Anne înghiți în sec și privi zona dintre picioare. În poziția în care se aflau, pe divan, cu el în spatele ei, la fel de gol, cu ea în fața lui și picioarele desfăcute înaintea oglinzii amplasate pe perete, era probabil cel mai rușinos lucru pe care avea să îl facă vreodată, deși cu el nu i se părea astfel. Wine nu avea inhibiții, într-adevăr, și se temea că o transformase și pe ea într-o femeie lipsită de rușine. Oftă și își lăsă spatele mai mult pe pieptul lui, simțindu-i mădularul tare lângă șoldul ei. Maeștrii noștri antici, continuă bărbatul în timp ce îi deschidea ușor faldurile și îi atingea delicat clitorisul, erau de părere că e necesar să stimulăm femeia ca să ajungă la orgasm pentru că asta amplifică actul procreării.

— Și este adevărat?, se încruntă ea. Vrei să îmi spui că dacă o femeie nu atinge orgasmul nu poate rămâne însărcinată? Îmi vine greu să cred asta, Wine, pentru că mama a avut doi copii și nu cred că...

Bărbatul zâmbi și îi sărută umărul.

— Nu știu cât de adevărat este, micuța mea, dar pe mine unul mă excită și mai tare să știu că îi pot produce plăcere femeii mele. Anne îl privi în oglindă. Ochii îi sclipeau, iar brațele erau încolăcite în jurul ei. Femeia lui. Oh, da, era cu siguranță femeia lui. Lasă-mă să spun lecția, Marie!, o mușcă de ureche, făcând-o să zâmbească. În secolul al XVI-lea acceptă medicii că există un clitoris și că face asta. Își mișcă degetul pe ea, în stânga și în dreapta, înconjurându-l cu grijă. Fiorul de plăcere îi străbătu coapsele, prelungindu-se în sânii ei. Căldura o invada. Știa exact ce produce asta acum. Brusc, Wine se opri și își trecu mâinile peste restul feminității ei, indicându-i: Labia majora, labia minora. Ea aprobă în semn că înțelesese. Și partea mea favorită, micuța Marie!

Ca un copil, acesta exclamă fericit în timp ce îi deschise ușor trupul sub privirile lor, vârându-și un deget în canalul umed. Anne oftă și continuă să privească mișcările de du-te-vino ale degetului ei în ea. Nu se înșelase când propusese că trebuiau să aibă o oglindă în cameră. Era excitant să îl urmărească făcându-i asta. În vâlvătoarea suspinului ei, îi șopti:

— Când eram mică nu exista păr în zona asta.

— Bineînțeles, Marie, dar între timp ai devenit femeie. Acum, trebuie să îți spun, ca un profesor bun ce sunt, că moda franțuzească încurajează îndepărtarea lui de peste tot. Trebuie doar să găsești o cameristă franțuzoaică și va ști ea ce să facă, deși e destul de dureros, draga mea.

— Camerista mea este deja franțuzoaică, șopti și începu să se foiască, simțind cum unui deget i se alătura al doilea. Sfârcurile i se întăriseră, iar pielea o furnica. Nu avea nicio limită cu Wine. Poate știe ea.

— Destul cu asta, acum, îi șopti încruntat. Mie îmi place Marie cheală sau cu buclele astea... Își trase degetele din ea și o atinse ușor. Ești frumoasă, iubito. Îi prinse mâna și sărută degetul cu verighetă. Dulceața mea. Anne se îmbujoră și își închise picioarele, așezându-se în genunchi înaintea lui. Își întoarse privirea și se holbă la fundul ei gol, realizând că probabil ar fi trebuit să fie scandalizată de ce vedea, dar nu putea să simtă asta. Făcea prostii, da, și le făcea cu Wine, poate cel mai perspicace companion în ce privea asta. Mâinile lui îi înconjurară talia, îndemnând-o: Așază-te pe mine și uită-te acolo. Zâmbind, făcu întocmai. Mâna ei îi prinse bărbăția, îndrumându-l în trupul său. Aruncă o privire peste umăr și înghiți în sec, fiind martora împreunării lor. Așa, vezi?, îi șopti, îndepărtându-i mâna și făcând-o să coboare pe toată lungimea lui. Uite cum te întind, Marie..., îi șopti obraznic, aproape de sân. Anne treăsări și își mușcă buza. Biata de tine, de-abia poți primi un monstru ca mine.

— Ai o gură spurcată, milord, se încruntă în timp ce se străduia să îl primească. Când în sfârșit ajunse să îl cuprindă complet, fu zguduită de un fior de plăcere.

— Dar cred că îți place gura mea spurcată, milady.

Ea zâmbi și se întinse spre buzele lui, condusă de el în ce privea mișcările. Gura ei îl sărută avidă, în timp ce mâinile lui îi cuprinseră fesele, conducând-o spre împlinire. Se desprinse de buzele lui și îi gemu în ureche în timp ce atinse plăcerea, incapabilă să se mai miște. Ridicând-o puțin și ținând-o astfel, Wine se mișcă rapid și tare pentru a termina și el, rămânând încă în trupul ei după ce actul fu consumat.

— Crezi că facem asta cam des?, îl întrebă și se îndepărtă de el, rămânând cu capul pe pernă și cu picioarele în poala lui.

— Nu cred că există o normă pe zi, se încruntă și îi prinse degetele în palma lui, mângâindu-le ușor. Și, după câte poți observa, eu sunt un bărbat cu adevărat potent, scumpă Marie. Nu am nici măcar o amantă ca să îmi ostoiesc poftele, așa că trebuie să îmi folosesc tânăra soție pentru asta.

— Și nici nu vreau să ai. Nu aș suporta să știu că te împart. Nu înțeleg cum domnele rămân ferme în ce privește indifelitatea soților. M-ai frânge dacă...

— Dar nici eu nu vreau o amantă, o asigură el, mângâindu-i ușor piciorul. Ești tot ce îmi doresc de la o femeie. Mai mult decât asta, chiar. Petrecem timp vorbind despre diverse lucruri, simt că îți pot spune orice, drept care uite cât de des am discutat despre Sarah. Ești amuzantă, dulce, cu limba cam ascuțită, dar ești soția mea. Și te...

— Mă?, se încruntă ea, cu inima trepidându-i ușor.

— Te ador, bineînțeles, spuse el încruntat. Ea aprobă tăcută înaintea acestei declarații incomplete. De ce nu voia să recunoască? Oftă și se bosumflă, moment în care Wine trase pătura peste ei amândoi, instalându-se lângă ea. Divanul era suficient de încăpător. Marie, de ce mă iubești?

— Nu știu, oftă ea. Pur și simplu știu că te iubesc. E ceva în mine care mă conectează cu tine. Îi atinse precaută bărbia. Dacă nu ai mai fi, Wine, m-aș stinge. Înghiți în sec și îl întrebă precaută. Sarah nu ți-a spus că te iubește?

— Nu, mărturisi. Încep chiar să cred că nu o făcea. Zâmbi trist. Poate că e un blestem, acela de a iubi și de a nu fi iubit. Îi mângâie atent mâna, simțind-o cum se cutremură. Sarah și cu mine... există metode de contracepție pentru femei mult mai confortabile pentru bărbați. Îți amintești că am discutat asta în noaptea nunții, nu? Ea aprobă, cu capul odihnindu-se în scobitura gâtului său. Mi-a spus că folosește o astfel de metodă și am crezut-o.

— Ce vrei să spui?, se încruntă ea. Paris nu a fost un accident?

— Am crezut asta ceva timp, dar acum nu mai sunt atât de sigur. Mi-a spus, la un moment dat, că își dorea un copil și că nu îl putuse avea cu vicontele Cyn.

— Stai, se încruntă ea și se întoarse cu fața la el, lăsându-l să-i observe puțin fundul în oglindă. Vrei să îmi spui că ai fost folosit drept armăsar de împerechere?

— Dacă o spui așa..., se încruntă el. Da, cred ă asta am fost. Armăsarul însă s-a îndrăgostit de iapă și... Râse. Te exprimi colorat, milady.

— Îmi pare rău să aud asta, Wine. Meriți atâta dragoste... Ești cel mai blând bărbat pe care l-am văzut, ceea ce cumva îți dă și mai multă putere, o virilitate aparte. Ești amuzant... Mereu mă faci să râd. Știi la ce m-am gândit în trăsură, cât timp mergeam la Gretna Green? Că ești un uriaș, cu un zâmbet falnic, totuși cu un suflet atât de trist. Cumva, în clipa aceea mi-am propus să te fac eu fericit. Sper că am reușit, Wine...

Auzindu-i declarația, ochii bărbatului sclipiră din cauza lacrimilor. Luă o gură de aer și o trase spre el, așezându-și bărbia pe creștetul ei.Trase pătura mai bine în jurul ei îi frecă brațele, în timp ce o lacrimă se prelinse în părul ei. Draga Marie se interesa de fericirea lui.

— Tu ești fericirea mea, Marie, îi șopti. Ai reușit. M-ai făcut fericit. Și meriți să fii iubită. Meriți tot ce eu nu aș putea să îți ofer.

— De unde știi că nu mă iubești deja?, îl întrebă precaută. Helen, de exemplu, nu a știut că e însărcinată până a ajuns la trei luni. Poate că pur și simplu nu îți dai seama...

Zâmbind, el o privi.

— Vrei să spui, Marie, că sunt însărcinat și că nu îmi dau seama?

Chicotitul ei îl făcu și pe el să râdă. Îi sărută tâmpla și o strânse în brațele lui, moment în care gândul îi sări la bărbații printre care ea fusese crescută și bărbații printre care Sarah trăise.

— Povește-mi despre cărți. O simți cum se contractă lângă el, așa că o mângâie rapid. Nu mă pot gândi decât la faptul că Sarah știa ce se petrece și a ales să nu îmi spună atâta timp. Aș fi ajutat-o dacă aș fi știut. L-aș fi omorât chiar eu pe Cyn.

— Ți-am mai vorbit despre cărți, oftă ea. Nebunul este o invitație, iar celelalte sunt case ale membrilor din societate. Totul este contabilizat de un lider. Nu știu multe. Dar, de altfel, nu despre cărți vrei să știi, oftă ea. Despre Sarah vrei. Ridică din umeri și se întinse pe spate, închizându-și ochii. Sarah era complicată. Pentru că Cyn și tata aparțineau de aceiași... în fine... Am cunoscut-o dintotdeauna. Era tânără când s-a căsătorit, dar, da, nu a avut copii niciodată. Acum știm că nu era vina ei, ci a lui Cyn. Oftă. Nu putea spune mai multe dacă voia să mențină imaginea lui Sarah. Înghiți cu putere cealaltă parte de adevăr.

— Îmi ascunzi ceva, Marie?, auzi imediat glasul lui Wine. Simți cum lacrimile încep să îi ardă ochii, genele, se infiltrează trădătoare până ce una i se prelinge pe obraz. Poți să îmi spui, îi șopti. Este legat de Sarah? Ea aprobă tăcută, înghițind cu dificultate. Ce este? Marie!, insistă.

Era deja prea mult. Știa deja prea multe despre iubita lui. Și oricât își dorea să îl protejeze de fața urâtă a lui Sarah, mai devreme sau mai târziu avea să afle. Și atunci... Luă o gură de aer, hotărâtă.

— Sarah știa ce se întâmplă, într-adevăr, dar adevărul e că am impresia că a fost expusă la asta atât de tânără, încât începuse să nu o mai deranjeze. Nu a zis nimic în clipa în care eu am fost pusă să privesc. Nu a ridicat nici măcar un deget.

Wine își resprimă o înjurătură. Probabil că Sarah se temuse, își spuse el. Se temuse de ce ar fi putut păți dacă spunea ceva, cu siguranță. Alminteri, nu își imagina de ce ar fi făcut asta, de ce nu ar fi intervenit pentru o fată atât de tânără cum fusese Marie.

— Și e mai mult. Marie se cutremură în brațele lui, iar el simți că inima i se rupe. Nu era o noutate pentru mine faptul că soții Cyn nu se iubeau, nu se suportau, se tolerauu și atât. Dar eu știu lucruri despre amândoi. Cyn prefera fetele foarte tinere sau băieții, de regulă copiii. Wine îi strânse fără să vrea brațul prea tare, din cauza furiei. Vicontesa, în schimb, prefera să prefere orice altceva mai mult compania soțului ei. Și era foarte rea.

— Imposibil!, șopti el.

— Am asistat la o scenă în care a bătut o servitoare pentru că i-a pătat rochia. A închis un lacheu pentru simplul fapt că nu ținuse umbrela deasupra capului ei cum trebuia și a încuiat în pod un copil pentru că făcea zgomot. Ura copiii. Mereu i-a urât. Și eu... eu nu pot decât să mă bucur că nu a apucat să fie mama lui Paris.

Sarah nu fusese tocmai o femeie mai blândă, dar să fie autoarea tuturor acelor infracțiuni... I se părea ireal. Totuși, livid, rămase privind-o pe Marie care se agățase cu toată forța de el, tremurând violent.

— Cât timp a fost însărcinată, zise ușor, Sarah m-a încurajat să..., tremură puternic, aproape ca o bolnavă, ceea ce îl sperie. O prinse de mâini, o ridică în fund și o privi atent. Oh, Wine nu știu dacă să îți spun asta. A avut o sarcină problematică. Mintea ei era tulburată și... Dar când el nu o slăbi din priviri, zise: Mă îndemna să fiu intimă cu vicontel. Niciodată nu am...

Dar, nemaisuportând umilința aceasta, auzind încontinuu glasul acru al lui Sarah, declarația lui Wine și simțindu-i mâinile cum o înconjurau, Anne izbucni în lacrimi. Și plânse pentru toți anii de singurătate înconjurată de străini, apucând când de tare putu trupul lui Wine și ținându-l aproape.

***

— Ce mai este acum?, întreabă în seara aceea domnul Carter când se așeză lângă masa lui Wine. Cardinham își ridică privirea spre el și oftă, întorcându-se spre băutura pe care nu putea să o consume. După ce Marie plânsese în brațele lui ca un copil, îngrozită și speriată de demonii tinereții sale, Wine o așezase în pat și o învelise. O privise cu un zâmbet trist. Sufletul acela frumos, curat, pur nici măcar nu încercase să îi vorbească despre Sarah și despre o parte a ei pe care nu o cunoscuse niciodată. Apoi, după ce se îmbrăcase plecase în pripă spre clubul domnului Carter cu gândul să bea până uita de el. Totuși, nu putea să o facă. Trecuseră zile bune de când nu se mai îmbătase și nu voia să înceapă acum. Nu voia să o sperie pe Marie când va fi ajuns acasă. Sau pe Parisa. Meritau mai mult decât un bețiv. E legat de vicontele de Cyn?, insistă domnul Carter, ceea ce îi atrase atenția. Deci despre el e vorba. Bun. Am auzit că noua familie a preluat deja afacerile, că s-au mutat în casa aia fițoasă și că în curând vor cere să își vadă neapoata, să se asigure că este în siguranță în mâinile noului ei tutore. Crezi că vor contesta testamentul?

Auzise și el asta, ba chiar pe biroul lui zăcea un bilețel de la noul viconte pe care încă nu îl deschisese. Dar nu își făcea griji în ce privea testamentul vicontelui.

— Nu. Noul viconte e destul de tânăr. Are douăzeci și unu de ani. Nu cred că îi arde să aibă grijă de copii chiar acum. Nici măcar el nu este însurat. Apoi își întinse picioarele în față, un fior de neliniște străbătându-i trupul. Un bărbat așa tânăr putea fi ușor cooptat în afacerea necurată a fostului viconte. Ce știi despre el, oricum?

— În afară de faptul că nu pariază mai mult la loo decât trebuie, mai nimic. A fost pe continent o perioadă. Și-a făcut voiajul prin Tripoli și apoi a stat câțiva ani în Egipt. Băiatului îi plac lucrurile exotice, aparent. Apoi, când Wine îl privi sarcastic, Carter ridică din umeri. Dar probabil că nu ești interesat de mumii. Prea bine.

— Poate că îl voi ține aproape pentru a-i putea investiga comportamentul, zise Wine. În orice caz, pare un băiat ca oricare altul, dacă mă întrebi pe mine. Dar știi deja că nu mă interesează noul viconte de Cyn.

— Bineînțeles, oftă Carter. Este vorba de Sarah, vicontesa. Fosta vicontesă, de fapt. Pronunțarea numelui ei îl făcu pe Wine să tresară. Îl durea să îi audă numele, nu după ce aflase atât de multe lucruri despre ea. Te-am văzut umblând cu ea acum trei ani. Să zicem că în aceiași perioadă în care a rămas însărcinată. Îl privi pe sub ochi, făcându-l să se încrunte. Era imposibil să ții un secret față de domnul Carter. Ea e femeia de care te-ai îndrăgostit, nu-i așa?

— Da, recunoscu el, și am aflat un secret îngrozitor legat de ea. Mângâie gura paharului, atent la circumferința acestuia. Am aflat că prefera să pună pe altcineva să se culce cu vicontele decât să o facă ea, ceea ce nu ar fi atât de bolnav dacă nu ar fi vorba despre... Glasul îi pieri. Oricât de bun prieten îi era Carter, nu putea să discute aceste aspecte din intimitatea lui Marie cu el. În fine.

— Nu mă mir, Cardinham, spuse relaxat bărbatul. Am întâlnit-o de două ori pe Sarah și, crede-mă, că de fiecare dată era cu o femei.

În acel moment Wine ridicase paharul la gură, hotărât să guste, ceea ce fu o greșeală, pentru că se înecă imediat.

— E imposibil!, zise rapid.

— De ce? Pentru că s-a culcat și cu tine? Patronul de club îi zâmbi. Am întâlnit multe lucruri pe pământul ăsta, Cardinham. Nu-mi spune că nu ai auzit de femei care iubesc femei și bărbați în același timp. Asta dacă, bineînțeles, te-a iubit vreodată. Îl privi atent, apoi ridică din umeri și spuse: Ești un exemplar pe cinste. Dacă aș fi femeie, te-aș alege tatăl copilului meu.

Wine rânji, nevenindu-i să creadă ce auzea.

— Bine că nu ești femeie. Ți-aș frânge inima.

— Și eu gâtul, râse Carter. În fine, vicontesa ta prefera să privească persoanele împerechindu-se, Cardinham.

— De unde naiba știi tu asta?, se încruntă el. Nu-mi spune că și tu ai fost cu ea!

— Am gusturi mai bune, zise serios. Doamna Benton are un bordel pentru plăceri neobișnuite. Știi locul – Pretty Maid. Wine aprobă tăcut. Era un stabiliment exclusivist. E, de fapt, atât pentru femei cât și pentru bărbați din aristocrație.

— Cum naiba știi tu cine sunt membrii?

Cu un oftat, Carer deveni și mai serios, și mai sumbru, rostind un singur cuvânt:

— Lisa.

Soția lui. Înghiți în sec și zise repede, pentru că era clar că nu avea să îi împărtășească mai multe, iar el nu voia să pătrundă în intimitatea acestui cuplu. O femeie nu se judeca după trecutul ei.

— Nu vreau să știu ce a făcut soția ta înainte de această căsătorie, Carter.

— Dacă ești curios, te anunț că nimic. Am oprit-o eu la timp cu aproape șapte ani în urmă. Să fi fost șase. E un bordel pe cinste dacă mă întrebi pe mine. De fapt, chiar Lisa ar putea să îți vorbească despre Sarah, dacă ții morțiș să mai auzit ceva despre vicontesă. Am intrat în cameră înainte să se întâmple ceva ce Lisa ar fi regretat amarnic a doua zi. Vicontesa ta stătea și se holba la fundul viitoarei mele soții cu atâta poftă, încât am simțit nevoia să o pocnesc și pe ea. Se prea poate să o fi strâns de gât.

Cutremurându-se, Wine privi fără să-i vină să-și creadă urechilor.

— De ce nu mi-ai spus mai devreme?

— Nici acum nu voiam să-ți spun, fu Carter franc. Totuși, cred că meriți să știi adevărul despre această vicontesă. Nu spun că nu ai iubit-o, dar cred că nu ar trebui să lăsăm morții să ne conducă prezentul. Și soția ta merită toate aceste clipe din prezent pe care i le poți da.

Wine ridică din umeri. Sigur că merita, dar știind asta, aflând faptul că se îndrăgostise cândva de o femeie precum Sarah, o femeie pe care ea cu siguranță o disprețuia, cum putea spune că era mai bună decât aceasta? Oare când îl privea Marie își amintea de Sarah? Când o privea pe Parisa își amintea? În tot timpul ăsta vorbise despre Sarah fără să se gândească o clipă la ce ar fi putut însemna pentru Marie o astfel de conversație. Adevărul era că fusese egoist, iar acum nu știa cum să se revanșeze că nu văzuse limpede. Sarah nu îl iubise niciodată. Îl folosise, într-adevăr. Și, deși o iubise, nu putea spune că acum mai simțea aceleași lucruri pentru ea. Sentimentele păleau. Păliseră de mult. Cu fiecare informație despre cine era cu adevărat înțelegea că nu o cunoscuse așa cum trebuia, că fusese pur și simplu sex pe care el îl idilizase. Cândva îi spusese lui Marie că o cunoșteai pe acea persoană pe care o iubeai. Nu putuse să se înșele niciodată mai mult de atât. Nu o cunoscuse deloc. Împărțise patul la fel de bine cu o prostituată din Whitechapel. Iar Sarah nu făcuse niciodată niciun efort să îl cunoască.

— Acum, dacă ai încheiat cu mustrările de sine, vreau să îți spunc că iscoadele mele au găsit persoana care a fost în spatele atacului lui lady Cardinham. Wine își ridică privirea, smuls din gândurile sale. Este vorba despre un individ care își spune Brutus și care a fost văzut cutreierând prin mahala.

La naiba cu Brutus!, gândi Wine. Nu avea să scape de uriaș decât dacă îl omora. Iar în seara aceea avea chef să ucidă. Se ridică rapid, goli paharul și dădu să iasă, când Carter îl întrebă alarmat:

— Unde te duci?

— Să îl găsesc pe acest Brutus și să îmi scap familia odată pentru totdeauna de el!

Și poate după aceea să îmi lipesc inima frântă. Uitase să îi predea lui Marie o ultimă lecție de anatomie. Era posibil ca o inimă să se facă bucăți din cauza unei iubiri neîmplinite. Spera totuși că nu era prea târziu și că inima ei nu se frânsese într-un mod atât de grosolan ca acela. Pentru că atunci numai el ar fi fost de vină.

Voaim să pun capitolul ăsta seara, ca să vă prind acasă  pe toți, dar nu am mai avut răbdare.