Cine putea concura vreodată cu Marie Cardinham, soția lui?

Așezată la masă, cu tocana în față și o halbă de bere la dreapta, chipul lui Marie prinsese culoare, mult dorita culoare pe care sperase să o vadă. Negrul nu i se potrivea, dar, cu siguranță, avea să schimbe asta mâine. Totuși, în hainele ei de doliu, Marie era cea mai frumoasă femeie din întreaga tavernă. Rivaliza lejer cu chelnerițele voluptuoase și prostituatele stridente dintr-un colț. Nu era deloc o englezoaică sfrijită; sânii îi ieșeau în evidență, deși rochia era închisă până în gât. Tenul rumen, părul negru și ochii violeți atrăgeau spre păcat. Buzele îi erau pline și mușcate de vânt, cu o singură gropiță ridicându-se misterioasă în colț. Știa prea bine că pe sub acele fuste coapsele ei proeminente se potriveau perfect în palma lui. Știa până și cum i se transforma privirea când atingea extazul. Ah, Marie! I-ar fi fost mult mai ușor dacă ar fi fost o cu totul altă femeie, dar așa, Wine încerca să și-o amintească pe Sarah chiar și aici și nu reușea. Simplul fapt că era aici cu el spunea despre ea că era o femeie puternică, nu una care ar fi preferat să brodeze și să își închipuie că soțul ei asculta muzică în vreun salon. Nu. Marie era specială. Simțea că îi era cu adevărat tovarășă.

— Nu știu dacă asta este cea mai bună tavernă, zise ea, dar cu siguranță are cea mai bună mâncare. E cam picant, nu crezi?, îl întrebă.

— Mie așa îmi place, îi spuse. Se întinse spre mâna ei care se așezase pe bere și îi spuse: Deși, când mă uit la tine, nu văd decât un fursec foarte dulce. Marie roșii și înghiți mâncarea repede. Cum se face că nu leșini, lady Cardinham?

— Nici eu nu știu încă, ridică din umeri și își tamponă buzele cu un șervet. Îți dai seama că niciun lord nu își scoate soția într-o tavernă din estul Londrei, nu? El confirmă printr-o mișcare a capului. Nu își sărută soția în public. Știi și asta. Cred, milord, că erai în căutarea unui partener de nebunii, iar eu am picat la țanc în brațele tale.

— Cum se face că ghicești mereu, Marie?, zâmbi el și termină berea, cerând și niște gin. Voia să o facă să guste și să îi spună ce părere avea despre acea băutură.

— Asta trebuie să facă soțiile, Cardinham!, se auzi glasul greoi al lui Wesley Rutledge. Bătrânul soldat se așeză lângă el, la masă, și îi zâmbi lui Marie care îl privea atentă și tăcută. Lady Cardinham!, îi zise el. Marie se dădu spre perete pentru a-i face loc unui băiat să stea lângă ea. Acesta este Fin Horne, secundul meu, iar eu sunt domnul Rutledge, într-adevăr.

— Oh, mi se pare că v-am văzut adesea alături de lordul Colt!, zise repede Marie. Probabil că alte femei ar fi țipat scandalizate pentru că erau văzute aici.

— Sunteți cu adevărat atentă, atunci, râse Wesley. Condoleanțele mele pentru pierderea suferită, milady! Poate că vă face bine o ieșire ca aceasta. Privi șiret spre Wine care urmărea cum tânărul Fin se înroșea și mai puternic în prezența lui Marie. Soțul dumneavoastră pare că se gândește la tot, nu-i așa?

— Într-adevăr, fu Marie de acord. Ce este asta?, întrebă ea când apăru băutura incoloră.

— Gin, o lămuri Wine. Apa vieții, scumpa mea. Nu cred că ai băut niciodată, oricum, și mă gândeam să încerci. Este din cel Old Tom, mai dulce. Ia o gură mică. Marie se întinse spre pahar și îi urmă instrucțiunile. E tare, nu-i așa?, zâmbi el când îi văzu ochii sclipind. E suficient, lasă-l!, îi zise repede și feri paharul de ea. Voiam doar să îl încerci.

— Wine, încerci să faci din soția ta un exemplar feminin de-al tău?, întrebă Rutledge.

— Mă tem că eram deja un Wine feminin înainte să mă mărit cu el, domnule Rutledge, zise ea, întinzându-se spre apă și clătindu-și gura. Wine zâmbi. Soțul meu nu este deloc obișnuit, nu-i așa? Am impresia că vrea să șocheze Londra.

— Așa s-ar părea, bâigui Fin Horne. Locurile acestea sunt periculoase pentru doamne. Eu unul nu mi-aș aduce soția aici dacă ar fi să o plimb prin oraș.

— Dar lady Marie e în perfectă siguranță cu Wine, tinere, râse Wesley. Am dreptate?

— Să încerce cineva să se apropie de ea, zise ușor Wine, și s-ar putea să nu mai apuce ziua de mâine. Fin, nu trebuie să privezi o femeie de bucurie în viața ei doar pentru că e periculos. Trebuie să faci mușchi și să o însoțești. Așa ești convins că se distrează cu tine. Marie zâmbi și își umezi buzele, un gest care îi făcu stomacul să se strângă. O urmărise mâncând, iar acum avea impresia că îi vor exploda pantalonii dacă mai stătea mult aici. Mă tem că eu și soția mea ne-am distrat suficient. Avem atâtea de făcut!

Se ridică și dădu să o ajute pe Marie să facă asta, când ea îl ului cu o cerere:

— Dansează cu mine, Wine! Bărbatul o privi și zâmbi. Te rog?, insistă aceasta. El aprobă și o ajută să iasă. Mă bucur că v-am întâlnit, domnilor! Apoi, la brațul lui ajunse pe micuța scenă în care diverse categorii sociale începuseră un dans vesel, în perechi. Voiam să dansezi cu mine pentru că mi-a plăcut cum ai făcut-o la balul lui Helen. Deși probabil ți-am dat de înțeles că nu îmi place.

— Nu trebuie să te disculpi, Marie, îi spuse el, dându-i părul după ureche și stângând-o lângă trupul ei. Și mie mi-a făcut plăcere, chiar dacă știi prea bine: un soț nu dansează cu soția lui.

— Știu, oftă ea și se lăsă condusă într-o piruetă masivă. Totuși, fratele tău dansează cu lady Melody. Cred că uneori eticheta e obositoare. Oh, uite-l pe baronul de Olsburg!, zise aceasta peste umărul lui, respirația ei atingându-i gâtul. El nu e însoțit de Ophelia, oftă femeia și îl cuprinse cu ambele brațe pe după gât, în timp ce mâinile lui îi îmbrățișară talia. Ai auzit că Ophelia este însărcinată?

— Nu, îi șopti el. Singura femeie care mă interesează ești tu, mărturisi. Schimbară pozițiile, astfel încât el avea acum priveliște spre Lewis Clark care părea pregătit să se îmbete cu suficient gin. Totuși, visez la o zi în care femei și bărbați s-ar putea reuni în săli, taverne și cluburi fără ca cineva să se uite ciudat la doamna în discuție. Imaginează-ți cum ar fi fost dacă ne-am fi cunoscut aici, iar tu nu ai fi fost aici pentru că erai o femeie ușoară. Eu aș fi stat la o masă, tu la alta. Poate că ai fi fost însoțită de câteva prietene pentru o seară în oraș, așa cum au bărbații numeroasele lor seri. Eu aș fi fost însoțit de niște prieteni. Vocea lui coborî gutural spre urechea ei, transmițându-i fiori în tot corpul. Ți-aș fi făcut ochi dulci. Ai fi roșit. Părul ți s-ar fi ondulat frumos când vântul ar fi intrat nepoftit pe ușă cu fiecare client...

— Aș fi avut părul desfăcut?, se încruntă ea. Dar asta este... este...

— Superb!, completă el. Îi mângâie o buclă, imaginându-și-o dansând cu părul în vânt. Te-aș fi abordat apoi la un dans și ți-aș fi propus să mergem la mine pentru a termina flirtul ăsta.

— Wine... ești imoral!, spuse ea, deși nu își putea controla zâmbetul și roșeața din obraji.

— Doar imaginează-ți... Și nu ai fi fost virgină, îi șopti, făcând-o să roșească și mai puternic. Să zicem că e o lumea în care asta nu contează. Ai fi pierdut-o undeva între vârsta de cincisprezece și șaisprezece ani, nu știu. Și totul ar fi pornit de la o aventură...

— Oh, Doamne..., spuse femeia. Apoi cred că ne-am fi întâlnit regulat în contexte bizare până ce... până ce probabil că te-ai fi îndrăgostit de mine... Își mușcă limba. N-am vrut să spun asta. Îmi pare rău..

— Mie nu, îi zâmbi. Vreau să știi că nu m-am gândit deloc la Sarah aici. Nu aș fi putut să o aduc aici pentru că era prea firavă. Tu însă cred că poți muta munții. Toate astea în timp ce treci prin perioada sângerării lunare.

— N-ar trebui să știi asta..., bombăni ea. Chiar... chiar îți par puternică, Wine?

— Prea puternică, îi spuse. Acum îmi dau seama că lângă mine nu ar fi putut fi decât o femeie puternică. Așa ca tine, Marie. Și, deși nu am o inimă să îți dau, simt pentru tine lucruri ciudate pe care nu le-am mai simțit niciodată.

— Asta nu este tocmai ce așteaptă o soție să audă..., se încruntă ea. Nu aș putea să-ți spun ce simt pentru tine, Wine, oftă ea. Mi-ar frânge inima.

Înghițind în sec, Wine îi privi chipul trist. Dacă ar fi avut o inimă de dat, i-ar fi dat-o ei. Dar Wine era de părere că în viață iubeai doar o dată, iar el își pierduse șansa cu Sarah. Ce ar fi putut fi altceva dacă nu dragoste? Sarah îi fusese o parteneră de pat grozavă, de-a dreptul indispensabilă. Ușor vulgară, cu privirea ademenitoare, Sarah îi furase inima și îl făcuse să-i jure dragoste eternă. Acum însă, Wine regreta că nu putea iubio femeie care merita toată aprecierea lui. Cel puțin, emoțiile pe care le avea când o vedea pe Marie nu putea fi numite dragoste. Nu se putea compara cu ce simțise pentru Sarah.

Își întoarse capul spre Lewis care părea că scosese de la piept ceva. Se încruntă în timp ce o conducea ușor pe Marie în vâltoarea dansului. Recunoștea cartea aceea. Primise una asemănătoare de la Alfred. Era o invitație. Înghiți în sec, realizând că Lewis venise aici pentru a lua o decizie. Dumnezeule mare! Dacă mai erau oameni ca el acolo, lorzi care să fie ademeniți... Trebuia să oprească asta înainte de a se îmbrăștia ca o molimă.

Când dansul se opri, iar Wine o trase pe Marie afară din tavernă, tulburat, femeia îl opri pe stradă și îl întrebă dacă era bine. Îi auzea vag vocea, îngrozit. Îi strânse degetele și confirmă. Nu era cazul să îi spună aici ce văzuse. Când aveau să ajungă acasă.

— Voiam să îți mulțumesc, Wine. Nu mă ții din scurt, ba chiar... mă tratezi ca pe o egală. Ochii i se umpluseră de lacrimi. Deși știu că nu mă vei iubi vreodată, vreau să îți spun că ești cel mai bun lucru care mi s-ar fi putut întâmpla.

— Oh, Marie..., șopti. Oare ar mai fi spus asta dacă ar fi știut că era neputincios înaintea unei secte care începea să își împrăștie tentaculele? Vreau să fii iubita mea, partenera mea, tovărașa mea. Haide, acum! Probabil ești obosită.

Ea aprobă, dar apoi rămase pe loc, îl trase de mână, se ridică pe vârfuri și își lipi gura de a lui. Luat prin surprindere, nu îi răspunse imediat, dar când realiză că era sărutat – lucru care nu i se mai întâmplase vreodată, pentru că mereu el iniția activitatea sexuală –, gemu și o prinse de mijloc, lipindu-se cu spatele de clădire. Își deschise buzele și îi găsi limba, contopindu-se cu ea. Îi linse atent buzele, i le mușcă ușor, îi atinse cerul gurii, făcându-i genunchii să tremure. O susținu când i se păru că avea să se topească lângă el și continuă să o sărute, strângâdnu-i fundul în mâinile lui mari. Se delecta cu sunetul gemetelor, cu oftatul de plăcere și cu înfruptarea neomenească a gurilor.

— Marie, ce îmi faci tu mie?, îi șopti când își lăsă gura să îi ajungă la ureche, unde îi prinse atent lobul.

Ea nu răspunse, ci îl privi cu ochii invadați de dorință. Înaintea unei priveliști atât de senzuale, Wine nu credea că putea ajunge acasă fără să înnebunească tot drumul. Trebuia să o aibă acum.

Tocmai încropea un plan când glasul zeflemitor al Selenei Hodging se auzi în spatele lui Marie:

— Măi, măi, nu e acesta Wine Cardinham și o târfă ieftină la nici cinci zile de la căsătoria lui cu o doamnă?

Își închise ochii și înjură, în timp ce trupul lui Marie rămase inert peste al lui.

***

O târfă ieftină... Se putea spune că se comporta astfel, din moment ce își acostase soțul pe drum, îl lipise de un perete și își plimbase mâinile pe corpul lui. Era convinsă că nu erau normali, în calitate de cuplu, dar nu se așteptase ca ea să se comporte astfel. Probabil că ginul fusese de vină. Avea și acum gustul dulce și greu pe limbă și își dorea din tot sufletul să îl împărtășească cu el. De fapt, voia să îl pună la zid și să își facă toate poftele cu el, orice ar fi însemnat asta. Cu nasul în umărul lui, aproape că izbucni în râs. Situația nu era cu siguranță amuzantă, dar ei i se părea astfel. Wine era rigid – chiar dacă o parte din el nu putea deveni mai rigidă fără repercusiuni pe viață – și îl auzise înjurând în barbă.

Cine era doamna aceea? Aruncă o privire peste umăr la femeia cu părul roșu și toate cele feminine scurgându-se peste corset. Era frumoasă, bineînțeles, și normal că Wine o cunoștea.

— Ce faci aici, domnișoară Hodging?

— Îmi căutam amantul, zise domnișoara Hodging. Anne se încruntă și îl privi. Aamantul? Vorbea cumva despre el? Și l-am găsit în brațele unei prostituate când ar putea fi în brațele mele. Despre el era vorba, oftă Anne.

— Mi-ai spus că nu vei avea amante, mârâi în direcția lui și se trase din îmbrățișarea sa. Gestul ei o făcu pe domnișoara Hodging să clipească uluită. La naiba, Wine! Am crezut că îți place cine sunt și nu ai nevoie de altă femeie!

— Îmi place, Marie, o asigură, nelăsând-o să-și smulgă mâna din a lui. Nu și-l amintea atât de puternic, dar, de altfel, nu își folosise niciodată puterea cu ea. Oftă. Domnișoară Hodging, i se adresă el femeii care rămăsese pur și simplu mută, am încheiat relația la începutul lunii. Nu te preface că nu știi despre ce vorbesc.

— Dar, Wine, zise domnișoara Hodging, uitând cu desăvârșire de Anne, nici nu a fost o relație. La naiba, doar ți-am supt-o! Anne făcu ochii mari. Aia nu se pune ca relație!

— Și nu vei avea ocazia să o mai faci din nou, zise repede Wine. Asta nu înseamnă că te las baltă. Am obținut audierea pentru Covent Garden. Te ajut să fii actriță, domnișoară Hodging, așa cum ți-am promis inițial. Numai că nu mai am nevoie de o amantă acum.

Domnișoara Hodging strânse din dinți și o privi cu ură pe Anne:

— Din cauza ei? Dumnezeule, asta e soția ta? Unde naiba ai găsit-o? Arată ca o curvă.

— Selena, de-ajuns!, tună bărbatul.

De-abia acum Anne simți că tremură. Era frică. Modul în care trăsăturile lui Wine se transformaseră îl făceau de nerecunoscut. Bărbatul amabil și glumeț dispăruse, iar în locul lui rămăsese imaginea mai masculină a lui Colt – pentru că frații semănau foarte mult –, deloc amuzant și de-a dreptul crud. Selena Hodging înțelese că nu trebuia să se pună cu el când era astfel, pentru că se făcu mică și îl privi.

— Eu și soția mea, lady Cardinham, plecăm. Dacă știi ce e bine pentru tine, nu mă vei mai opri niciodată și nu vei mai scoate un cuvânt jignitor despre doamna Wine Cardinham. Selena aprobă tăcută, continuând să o privească cu furie pe Anne. Haide, draga mea, îi spuse Wine lui Anne, revenind la chipul dulce de mai devreme.

Totuși, când dădură să plece, Selena îi aruncă:

— Atât de plictisitor ai devenit, Wine, încât te culci numai cu soția ta? Mi-e milă de tine.

Strângând din dinți, cu furia revărsându-se asupra acestei femei, Anne îi aruncă:

— Și mie de tine, domnișoară Hodging, pentru că ești o curvă.

Icnetul care urmă și zâmbetul lui Wine o făcură să se simtă și mai mândră, pregătită să îl ia la bătaie pe acest bărbat care avusese atât de puțin minte încât se culcase vreodată cu o femeie atât de veninoasă precum Selena. Îl privi urât, iar acesta o urmă, nemaispunând nimic. Oh, avea să îl strângă de gât pentru asta.

***

— Cred că ar trebui puse niște crăițe în spate, poate și niște albăstrele... Christina se încruntă în oglindă și privi spre Colt care, din pat, o privea cu o strălucire aparte în ochi. Ești atent la discuția mea despre grădinărit, sau ai în minte altceva, Colt?

— Pot fi atent la mai mult lucruri în același timp, îi spuse el. Își drese glasul și îi zise: Lasă oglinda aia, Christina, și treci încoace! Ai datorii conjugale de îndeplinit.

— A vorbit cumva soldatul din tine?, ridică ea o sprânceană și se apropie de pat. Se lăsă pe marginea lui, simțind degetele lui Colt cum se îndreaptă spre funda cămășii de noapte. Pielea i se înfioră și oftă când degetele lui îi atinseră în treacăt un sfârc. Atunci, cred că mă voi întinde pe spate, te voi ruga să stingi lumânările și să îmi ridici doar puțin cămașa de noapte, continuă ea să joace. Mă tem că sunt pudică.

— Chiar așa?, zâmbi el și o trase în pat, desfăcându-i larg picioarele și instalându-se între ele. Sper că poți îndura fără vreun zgomot. Promit să nu te doară, îi zâmbi.

Christina râse și se ridică ușor pentru a-l săruta cât timp degetele lui zăboviră pe piciorul ei, apoi mai sus, atingându-i feminitatea. Se împinse demonstrativ între picioarele ei, iar ea gemu. Amândoi tresăriră însă când de pe hol se auzi glasul lui Blue. Colt își trase repede pătura peste vintrele umflate, iar Christina aproape că sări în picioare.

Capul blond al lui Blue se ivi, târând după el păpușa pe care o ducea mereu cu sine.

— Am avut un coșmar, justifică micuța prezența. Pot... pot dormi foarte puțin cu... cu voi?

— Bineînțeles!, spuse repede Christina, auzindu-l pe Colt cu geme îndurerat. Așezându-se în pat, o puse pe Blue în fața ei. O sărută ușor pe creștet și îi șopti: A fost doar un vis. Va trece. Bine? Copilul căscă și își închise ochii în timp ce ea îi șoptea în ureche. Simțind degetele lui Colt pe șoldul ei, Christina îl împunse. Stai cuminte!

— Acum știu de ce vom avea copii mai târziu, se plânse el. Oftă, se întoarse și trase pătura pe toți trei, prinzând corpul lui Blue peste al soției lui. O mângâie ușor și oftă. Am primit o scrisoare azi, de la Wine, îi șopti. Nu am deschis-o încă, dar...

— Crezi că sunt vești proaste?

— Sper că nu. După o clipă, se ridică și își legă halatul pe el. Mai bine mă duc să verific.

— Vin cu tine!, se oferi Christina.

— În cazul acesta, cred sincer că ne va lua ceva timp să citim câteva rânduri. Christina râse și îl urmă. Așa credea și ea.

Surpriză!