Akihiro pov:
Ajung acasa si ma duc in camera lui Hikaru.

Akihiro: Ce ai frate? Parca ai fi mort.
Hikaru: Da... cred ca asta se si intampla.
Akihiro: Cum adica??
Hikaru: Adica inima mea de piatra s-a spart in mii de bucati.
Akihiro: Serios?? Cine e norocoasa? Sa nu imi spui....
Hikaru: Ba da...
Akihiro: Te-ai indragostit de Amy??
Hikaru: Asa se pare...
Akihiro: Dar cum??
Hikaru: Cred ca are legatura cu bunatatea si inocenta ei. M-am indragostit de cat de slaba poate fi
Akihiro: Poftim? Dar tu cu Amy sunteti ca apa si focul
Hikaru: Opusele se atrag
Akihiro: Da... asa se spune... pai... sper ca iti dai seama ca ar trebui sa iti schimbi putin personalitatea.... ca sa nu o ranesti....
Hikaru: Am sa fac orice pentru ea.
Akihiro: Wow... chiar o iubesti nu??
Hikaru: Da...
Akihiro: Sper ca nu ai uitat de sceneta de la scoala
Hikaru: *roseste*
Akihiro: Exact!
Hikaru: Este exact inainte de petrecerea de la scoala scoala nu?
Akihiro: Adica peste o saptamana....
Hikaru: Vai nu! Diriginta o sa ma omoare.

Hikaru pov:
In aveasta sceneta este vorba despre un cuplu care se place si in rorurile principale sunt eu si... Amy.... nu avem o scena a sarutului spre usurarea mea dar avem o replica prea siropoasa pentru gusturile mele. Dar cand Amy a auzit ca o sa joace rolul asta cu mine i-a picat fata. Hmmm.... era asa de draguta. In fine... cred ca trebuie sa ma apuc de invatat sceneta.

Karrina: Mya.... mai asteptam mult?? Ma plictisesc....
Mya: E vorba de Amy aici!!
Karrina: Si daca asteptam degeaba??
Mya: Niciodata nu astepti degeaba mai ales cand e vorba de Amy.
Nelly: Mya, Karrina nu credeam ca o sa mai vad aici...
Mya: Deci??
Nelly: Din nefericire Amy mai trebuie sa mai stea vreo 3 zile in spital pentru recuperari. Inca nu e stabila si se poate inampla o nenorocire.
Mya: Oh... inteleg.
Nelly: Dar o puteti vizita cand doriti. Acum o v-om duce in camera de recuperare.
Mya: Inteleg... multumim frumos.
Karrina: Ti-am zis eu!
Mya: Mai taci!
Karrina: Amy era prea slaba ca sa ne-o da din prima zi acasa.
Mya: Dar accidentul nu a fost puternic deloc!
Karrina: Normal daca ne lovea pe noi nu aveam nimic. Dar Amy nu este ca noi doua, surioara....
Mya: Mie mi-ar fi placut sa fie putin mai tupeista sau mai puternica atunci ar fi fost cea mai tare.
Karrina: Ce vrei sa spui??
Mya: Pai Hikaru o place.
Karrina: Sa nu-mi spui ca vrei sa insinuezi ca....
Mya:.....
Karrina: Si ce?? Si eu il am pe Kazuki! Asta inseamna ca nu sunt frumoasa??
Mya: Bine atunci voi doua.
Karrina: Taci! Tu il ai pe Akihiro. Care e zeul scolii. Normal ca tu esti cea mai frumoasa dintre noi toate. Nu uita ca esti cea mai populara dintre fete, iar daca Amy ar fi fost aici mi-ar fi dat dreptate!
Mya: Da... da... stiu!
Karrina: Asa ca taci din gura!
Mya: Da bine... hai acasa.
Karrina: Nu vrei sa o vezi pe Amy?
Mya: Huh??
Karrina: Chiar ti-a si zis ca o pitem vizita!!
Mya: Oh da! Haide!! *merge la salon*
Karrina: *o urmeaza*
Mya: Amy?? *deschide salonul*
Amy: Buna! *mergand prin salon*
Mya: Recuperari huh??
Amy: Mdap... a zis ca trebuie sa exersez toate tipurile de mers ca nu ma dezechiliberz.
Mya: Inteleg.
Amya: A zis ca daca ma descurc bine imi poate da mai devreme drumul din spital.
Mya: Serios??
Amy: Da! Dar a zis ca trebuie sa fiu perfecta.
Mya: Dar ai fost lovita doar la cap?
Amy: Pai... da! Adica doar din cauza cazaturii.
Mya: A da am o veste. Pedeapsa ta si a Karrinei nu mai e valabila.
Amy: Serios??
Mya: Foarte serios!
Amy: O mersi, mersi, mersi.
Mya: A da ti-ai invatat rolul pentru spectacol?
Amy: Dap.... *zbeste*
Karrina: Ce spectacol?
Amy: Ăăă....
Mya: Nici un spectacol....
Amy: Daaa....
Karrina: Nu sunt proasta!
Amy: Spectacolul de la scoala Karrina.
Mya: Exact....
Karrina: Aha....
Mya: Da
Karrina: Plecam o data Mya?? Incep sa ma plictisesc....
Mya: Da. Imi cer scuze Amy... dar trebuie sa plec. Sti cum devine Karrina cand este nerabdatore. Se preschimba intr-un monstru.
Amy: Da. Stai calma... si eu am avut aceasta experienta. *rade*
Mya: Oricum o sa mai venim si maine sa te vizitam ok??
Amy: De abea astept!! Sper ca maine sa imi dea drumul. Nu mai suport locul asta. Mai ales ca mai trebuie sa mai fac cateva analize.
Mya: Nu te suprasolicita. Ai pierfut mult sange si s-ar putea sa ametesti repede.
Amy: Sigur. Paaa!
Mya: Pa. *iese din salon*
Karrina: Intrebarea mea e cat de mult o sa mai suporte asta??
Mya: Ce vrei sa spui?
Karrina: Tu iti dai seama nu?
Mya: Ce??
Karrina: Amy este foarte slaba. Si daca e predispusa la prea multe pericole organismul ei poate ceda in orice moment. Tu gandeste-te asa. Cu cat inainteaza in varsta cu atat mai mare riscul de a isi pierde viata.
Mya: Karruna tu te auzi ce vorbesti??
Karrina: Mya... lasa orgoliul asta deoparte sti la fel de bine ca si mine acest lucru doar ca nu vrei sa il recunosti. Si Amy e constienta de asta si ea si-a acceptat viitorul continuand sa lupte. Dar tu esti singura care refuza. De ce oare?? Nici macar nu e in joc viata ta.
Mya: Pentru ca o iubesc pre mult pentru a accepta asta!!
Karrina: Dar ea are nevoie de noi ca sa fim puternice. Sti ca exista sanse ca ea sa traiasca o viata normala ca noi nu??
Mya: Dar cand ma gandesc ca imina ei se poate opri diar intr-o secunda imi spulbera toate visele ca ea ar putea scapa de acest viitor ingrozitor.
Karrina: Hai sa nu ne mai gandim la asta
Mya: Da... ai dreptate.

Nelly: Buna Amy! *intra in salon*
Amy: Hey Nelly.
Nelly: Amy... eu nu stiam asta
Amy: Ce?? Esti asistenta mea de la 5 ani. Ce ai putea sa mai afli??
Nelly: Eu nu stiam ca ai doar 10% globule albe....
Amy: A asta... *zambeste trist* Da... asa a fost de cand am fost nascuta. Dar m-am obisnuit cu asta. De fapt asistenta care m-a vazut prima i-a zia mamei ca nici nu are rost sa se chinuie sa ma creasca deoarece a zis ca in starea in care sunt e imposibil sa ating varsta de 20 de ani. Dar eu chiar cred ca o pot face!!
Nelly: Adica a vrut sa te lase sa mori??
Amy: Oricum a zis ca o sa mor inaintea mamei mele asa ca a zis ca nu mai are rost sa se ataseze de mine sau sa se chinuiasca sa ma creasca.
Nelly: Si..m tu de cat timp sti asta?
Amy: De la varsta de 8 ani.
Nelly: Serios??
Amy: Da! Dar eu nu dau importanta.
Nelly: Esti mai puternica decat toti oamenii la un loc datorita faptului ca iti traiesti viata ca un om normal.
Amy: Multunesc apreciez mult.
Nelly: Ok... acum odihnesre-te *iese din salon*

Amy pov:
Cand vad ca Nelly a iesit din salon ma indrept spre geamul de la incapere si ma uit afara. Observ cum sorele straluceste si copacii sunt infloriti. Dar eu nu ma pot bucura de aceasta vreme. Iar pe gura imi iese o fraza pe care nu mi-o pot scoate din cap. ,,Lumea este cruda,, . Dupaia ma pun in pat si ma gandesc doar la surorile mele si am foar sentimenete de repros. Ele ma ajuta foarte mult dar eu cand o sa le pot rasplati pentru tot ce fac ele. Cred ca daca as cauta toata viata mea ceva nu as gasi nimuc indeaju s de bun ca macar sa egaleze efortul care il fac ele pentr mine. Sper doar ca nu fac asta cu parere de rau sau doar ca sunt obligate. Asa cad pe spate si adorm intr-o secunda. Se pare ca chiar sunt slabita daca poerd sange.

Eu: Hey.... salll. Sper ca v-a placut acest capitol a fost cel mai lung daca nu ma insel nu? Daa... si sper ca v-am raspuns la cateva intrebari. Bye!! 😙😙