Chào các bạn! Vì nhiều lý do từ nay Truyen2U chính thức đổi tên là Truyen247.Pro. Mong các bạn tiếp tục ủng hộ truy cập tên miền mới này nhé! Mãi yêu... ♥

2/30 Razboi mondial (5)

Mya pov:
Astazi e duminica. Ma trezesc la ora 1 si le vad pe sirorile mele certandu-se in living bine inteles pe tema unui anime. M-au innebunit fetele astea otaku. Imi vine sa le scot animeurile din cap odata.

Amy: Nu este adevarat! Gray e mult mai draguut!
Karrina: Tu sa stai cu el eu il am pw Natsu!
Amy: Dar si Natsu e dragut...
Karrina: Daca te atingi de iubitul meu te omor!
Amy: Ma va apara Grey
Karrina: Parca iti placea de Lucy nu?
Amy: Si ce-i cu asta?
Karrina: Natsu e iubitul ei!
Amy: Ba nu!
Karrina: Ba da!
Mya: Incetati! Iar va certati pe tema animeurilor?
Amy: Nu e vina mea! Totusi Fairy tail e cel mai tare anime ever!
Karrina: Mie imi place Bicu no- *e intrerupta de Amy punandu-i mana la gura*
Mya: Daca nu o sa caut intr-o zi animeurile voastre sa vad la ce va uitati *pleaca*
Amy: Taci, Karrina! Sti perea bine ca nici nu trebuia sa pronunti numele animeului dar pai sa te uiti la el?
Karrina: Dar yaoooi is life!
Amy: *epic face palm*
Karrina: Ma duc sa citesc manga yaooooi *urca scarile entuziasmata*

Amy pov:
Vai.... fata asta chiar nu poate renunta la yaoi.... adica... cand vine vorba de anime sau manga oricat de linistita as fi mi se schimba putin personalitatea.... adica ridic putin tonul in unele cazuri si uneori ma si contrazic...

Karrina pov:
Ma duc in camera mea si incep sa citesc yaoi, pana imi aud telefonul sunand. Raspund foarte vesela si cand ii aud vocea lui Kazuky ma bucur si mai mult.

Kazuky: Karri.... vrei sa iesim afara?

Karrina: Sigur!

Kazuky: Unde ne intalnim?

Karrina: In fata parcului central e ok?

Kazuky: Normal!

Karrina pov:
Inchid telefonul bucuroasa si ma pregatesc. Ma imbrac cu o fustita scurta niste sandale, un tricou mulat si niste ochelari de soare, bine inteles ca gentuta nelipsita o iau mereu cu mine!

Amy: Unde mergi?
Karrina: Ies cu Kazuky. Ma scoate in oras! Poti veni si tu!
Mya: Ohooo! So crezi tu! Ea nu vine!
Karrina: De ce?
Mya: Ruy, Okyo? Iti suna cunoscut?
Karrina: O apar eu! Si in pus e si Kazuky cu mine!
Mya: Nu stiu ce sa zic...
Amy: Te rog surioara....
Mya: Pfff... bine, fie...
Karrina: Hai fugi di pregatestete, oricum este destul de devreme si eu fiind mereu punctuala ca si tine de fel o sa ajungem la timp
Amy: Mersii!

Amy pov:
Ma gravesc si urc scarile pana in camera mea. Imi iau o fusta mulata cu doua palme deasupra genunchilor, ciorapeii care trec de genunchi, o camasa care e legata la mijloc, imi intind parul si ma incalt cu niste pantofi cu tocul de 4cm.

Amy: Gata!
Mya: Vezi sa nu sara Hikaru pe tibe!
Amy: C-ce? *roseste* el nici macar nu vine...
Mya: Stiu si eu....
Karrina: Surioara o sa iti iei futai
Amy: Incetati!
Mya: Calmeaza-te! Te rachinam doar! *rade usor*
Karrina: Asa este
Mya: Desi... arati traznet. Oricum tu te imbraci cel mai stilat dintre noi 3.
Karrina: Se aproba!
Amy: Mersi...
Mya: Acum mergeti! O sa intarziati...
Karrina: Sigur! Pa surioara!
Amy: Am plecat!
Mya: Aveti grija...

Amy pov:
Mergem spre parcul central. Nu este foarte departe de noi doar ca trebuie sa traversam o trecere mare. De 4 benzi si o linie de tranvai. Sunt mai multe parcuri prin zona dar asta e cel mai aproape de noi. Acum asteptam la semafor cu Karrina de mana. Deodata isi spuceste mana din mana mea.

Karrina: Nu ma tine de mana! Nu sunt copil mic!
Amy: Karrina... ai grija. Trec masini!
Karrina: Si ce? M-am plictisit

Amy pov:
O vad pe Karrina ca se uita in ambele parti si dupaia traverseaza pe rosu alergand, traversand si linia de tramvai si celelalte 2 benzi de masini.

Karrina: Vezi? Nu a fost greu! Hai si tu!
Amy: Karri, eu nu pot sa alerg... sunt in fusta mulata, scurta si tocuri.
Karrina: Hai surioara... toti oamenii trec.

Amy pov:
Intr-adevar asa este! Observ cum toti oamenii trec pe rosu eu eamanand singura acolo.

Karrina: Daca astepti, pierzi.
Amy: Karrina... nu o pot face...
Karrina: Hai surioara.

Amy pov:
Pana la urma ma dau batuta si o ascult pe Karrina mai ales cand il vad pe Kazuky venind spre ea, dar uit sa privesc in ambele parti si trec strada fara sa ma asigur. Doar cand aud claxonul indelungat al unei masini ma trezesc si observ ca e foarte aproape de mine ai nu stiu de ce simt un deja-vuu. Intr-o secunda imi apare imaginea cand plecam de la scoala, noapte si a dat masina peste mine. Dar de data asta simt ca vineva ma trage inapoi.

???: Amy?!
Amy: *incepe sa planga la pieptul baiatului care a salvat-o tinand ochii inchisi*
???: Este ok micut-o?
Karrina: C-ce s-a intamplat? Hikaru? Akihiro? *striga de pe partea cealalta*
Kazuky: Amy e ok? *face la fel ca si Karrina*
Karrina: Dar ce s-a intamplat? *ii se adreseaza lui Kazuky*
Kazuky: O masina era sa o loveasca pe Amy.... *ii raspunde*
Amy: H-Hikaru? *isi ridica capul*
Hikaru: Buna frumoas-o!
Amy: *se uita intr-o parte* Aki?
Akihiro: Hei Amy... *ii zambeste*
Amy: V-voi m-ati salvat?
Hikaru: Practic Hiro te-a salvat.
Akihiro: De fapt eu doar te-am vazut dar Hikaru te-a tras de acolo.
Amy: Huh?
Hikaru: Pai... eram la aproxmativ 30 de metri distanta. Eu eram cu nasul in telefon dar cand Aki te-a vazut mi-a zis.
Akihiro: Pana la urma... stiam ca alearga mai repede ca mine... mai ales cand e vorba de tine.
Hikaru: Dar daca nu era el... tu... tu...
Amy: Multumesc! *ii saruta pe amandoi pe obraz*
Karrina si Kazuky: *trec repede trecerea inapoi*
Karrina: Surioara esti ok? *o ia in brate*
Kazuky: Amy... sigur esti ok? *vizibil ingrijorat*
Amy: Da... o mangaie pe Karrina pe par si pe Kazuky il linisteste punandui mana pe fata*
Kazuky: Huh... m-am speriat rau... dar ce bine ca esti teafara
Karrina: Sa nu ma mai sperii asa niciodata *incepand sa planga*
Hikaru: Ne!
Karrina: Sa nu ne mai sperii asa niciodata!
Amy: Dar de cand iti face Kazuky griji pentru mine?
Kazuky: Glumesti? Esti prietena mea! Normal ca imi fac griji pentru tine!
Akihiro: Iar pentru mine esti ca o sora mai mica
Kazuky: Same!
Amy: Multumesc...
Hikaru: Nu sti cat ma bucur ca esti bine! *o imbratiseaza*
Akihiro: A da Hikaru, asta e tot ce a mai ramas din telefonul tau *ii arata telefonul spart*
Hikaru: Ehh... da-l in ma-sa
Amy: D-dar ce s-a intamplat cu el?
Akihiro: Cand tea vazut nici nu a mai stat pe ganduri a aruncat tot ce avea in mana si a alergat la tine.
Hikaru: Nu am alergat asa niciodata! Si nici nu as faceo pentru altcineva
Amy: *roseste*
Hikaru: Oricum a fost palpitant
Amy: Glumesti? Era sa fac infarct
Karrina: A da... Amy are o inima sensibila.... mereu Mya ma bate la cap cu asta.
Hikaru: Pai.... nu stiu cum se face dar mereu suntem aproape cand este pe cale sa ti se intample ceva rau...
Akihiro: Destinul... apropo... vere, vezi ca intarziem la antrenament
Amy: Antrenament?
Akihiro: Arte martiale si tot felul de sporturi de lupta sau sporturi in general.
Amy: Aaa... si tu il inveti?
Akihiro: Ceva de genul... totusi in surt timp el o sa ma invete pe mine. La scoala ne luptam la categorii diferite dar din start iti zic ca pe Mya o bate cu o mana legata la spate si oe Kenji la fel la mine ar fi mai complicat... desi nu mai are mult si ma bate si pe mine. Totusi eu sunt si mai mare ca el si se pune si greutatea in calcul.
Amy: Dar Shin?!
Hikaru: Te intereseaza ala? *reactioneaza imediat*
Akihiro: *ranjeste*
Amy: E-eu... eram doar curioara...
Hikaru: O-kkk.... *suspect*
Akihiro: Ala... e cam ca si Kenji. O bate pe Mya, cu Kenji ar fi la egalitate dar daca se vate cu mine sau cu Hikaru nu are nici o sansa.
Amy: Inteleg...
Akihiro: Pai... noi va lasam! Paaa
Hikaru: Pa iubire!
Amy: Paaa
Karrina: Hai sys ca te lasam in urma!
Amy: Acum vin suri *pleaca cu Karrina*
Akihiro: Te cam panichezi huh?
Hikaru: Poftim?!
Akihiro: Ti-e frica sa nu ai concurenta nu?
Hikaru: Ce vrei sa spui?
Akihiro: Shin! Ti-e frica ca Shin o poate acea pe Amy!
Hikaru: Atat ii trebuie! Daca se va atinge de un singur fir de par e mort!
Akihiro: Ai grija cu el frate! Vezi ca deabea l-a cunoscut!
Hikaru: Il strang de gat!
Akihiro: *rade usor* Calmeaza-te... am o idee imagineaza-ti ca sacul de box este Shin
Hikaru: Am sa rup sacul de box in doua *cu o privire malefica*

Amy pov:
Intalnitea Karrinei chiar a iesit bine. Eu mai mult am stat deoparte si i-am privit din umbra. Nu am vrut sa le stric intalnirea. In cele din urma am ajuns acasa. Noroc ca Mya nu era in zona. Oricum am ajuns destul de tarziu. Ea doar ne-a spus sa mergem la vulcare ca maine aceam scoala. Asta am si facut. Am scapat usor azi. De abea astept sa merg maine la scoala.

Eu: Hei sall. Un nou capitol huh? Sper sa va placa. Nici aici nu prea a fost o cearta mare. Dar va garantez o sa fie o groaza. O sa va plictisiti. O sa va fie dor de capitole de genul cand incepe cearta. Oricum, eu va las! Bye 😘😘😙

Bạn đang đọc truyện trên: Truyen247.Pro