Mya: Dar inca nu ai terminat de povestit trecutul tau nu?
Akihiro: Aaa da... asa e pai... aaa da, Nagisa... hmmm... mereu a virbit cu mine si chiar am simtit ca am putut fi prieten cu el.
Mya: Scuze ca te intrerup dar cand ai devenit prieten cu Kenji nu mai erai asa nu?
Akihiro: Nu! Ti-am spus.
Mya: Aaa... scuze
Akihiro: E ok... oricum totul era frumos pana intr-o zi, intr-a 7-a.
Mya: Ce s-a intanplat atunci?
Akihiro: Pai... *isi lasa capul un jos* Am iesit afara cu Nagisa si am ajuns intr-o parte mai pustie, acolo am intalnit in jur de vreo 6-7 caini. Eu eram inainte si nu am fost atent. Cand am observat cainii era deja prea tarziu toti alergau spre mine. M-am speriat foarte tare unul chiar m-a apucat de picior, dar Nagisa m-a ajutat.... si a venit la mine sa ma salveze *inchide ochii si ii curg lacrimi*

Flashback:
Akihiro: Auu... da-mi drumul!
Nagisa: *alerga spre el* Aki.... *il apuca de mana si i-a dat un picior in bas cainelui*
Akihiro: *piciorul ii sangera* Nu pot aa merg....
Nagisa: *i-a luat bratul dupa gatul lui si il sprijinea* Este ok te ajut eu *ii zambea*
Akihiro: Cun poti zambi? Cainii fug dupa noi!
Nagisa: *se uita in spate* Stiu.... *expira puternic* Asculta Aki... vreau sa sti ceva, eu niciodata nu te-am crezut un ingamfat, mereu ai fost prietenul meu! Nu uita asta!
Akihiro: C-ce vrei sa spui?
Nagisa: Un servitor trebuie sa isi apere printul nu? *zambeste trist*
Akihiro: Doar nu vrei sa spui....
Nagisa: Te rog sa nu ma uiti *il impinfe departe de el*
Akihiro: S-stai... nu! *nu se putea ridica*
Nagisa: *ii zambeste trist si momeste cainii departe de Akihiro*
Akihiro: Nuuuuu! Nagisa.... *incepe sa planga*
End Flashback.

Mya: Ce?! Ce s-a intamplat?
Akihiro: S-a sacrificat oentru mine.... era doar un prieten pentru mine, nici macar nu era ruda cu mine si... s-a sacrificat....
Mya: *isi pune mainile la gura* Imi pare rau pentru prietenul tau...
Akihiro: *isi sterge lacrimile si inspira adanc* oricum... totul s-a intamplat acum mult timp... de asta am si fobia de caini by the way
Mya: Inteleg....
Akihiro: Acum e randul tau sa imi spui de trecutul tau...
Mya: Pai... ok... dar nu e cine stie ce... oricum eu fiind cea mai mare parintii avea pretentii de la mine. Oricum patru ani am fost singura pana cand a venit Amy pe lume... ehh... de aici se cam schimba lucrurile.
Akihiro: Imi dau seama...
Mya: Toti acesti ani am fost singura, dar cand a venit si Amy am fost asa de  fericita. Toata ziua stateam doar cu ea. Ma jucam cu ea, aveam grija de ea si alte lucruri... pe la vreo 7-8 ani... cand am mai crescut mama mi-a dat vestea despre Amy... am observat si eu ca nu era exact ca celelalte persoane dar nu am bagat de seama, insa... atunci cand mama mi-a spus asta parca mi-ar fi dat cu o piatra in cap. Careva zile nu am mai vrut sa vorvesc cu nimeni si am stat incuiata in camera. Amy tot batea la usa mea, ca sa ne jucam, dar mie acum practic imi era si frica sa o ating.
Akihiro: Am si eu unele momente
Mya: Nu la mult timo s-a nascut si Karrina... iar o schimbare, insa lui Karrina i-a spus chestia asta chiar Amy. La inceput Karrina radea de ea dar cu timpul si-a dat si ea seama. Cand si-a dat seama de asta sa ii fi vazut fata. Era uimita. Nu ii venea sa creada ca sora ei mai mare era asa. Si cam asa am devenit noi foarte protectoare.
Akihiro: Si cand Karrina si-a dat seama cate i-a facut?
Mya: Wow... a fost foarte suparata pe Amy mai mult.
Akihiro: De ce?
Mya: Pai... pentru ca trebuia si ea sa o pocneasca sau sa ii reaminteasca... asa cum ii faceam eu, dar pe mine nu ma credea. De atunci eu si Karrina mereu am protejat-o si am avut grija de ea
Akihiro: Iar acum aveti ajutoare!
Mya: Da.... dar si dujmani... din pacate
Akihiro: Ca tot vorbind de lup *tuseste fals*

Mya pov:
Cand am auzit ce a zis m-am intors repede cu spatele si ce sa vezi? Ryu si Okyo mergeau si susoteau ceva. Doaamne sper din tot sufletul meu ca Amy sa fie bine...

Akihiro: Nu te panica! Stai calma. Hikaru este cu ea!
Mya: Asa e... ai dreptate *se uita uat la ei din spate* Amy... ai grija te rog! Am sa ii omor intr-o zi
Akihiro: *privesre in pamat si spune in gand* ,,Vere... ai grija de ea! Daca pateste ceva o sa fie din vina ta, nu am sa te iert!,, *se uita dupaia si el sictirit la cei doi*

Karrina pov:
Ma plimb cu Kazuki tinandu-ma de mana cu el. E asa de calda mana lui... dar deodata imi face semn. Ma uit unde imi arata el si ii observ pe curva aia blonda si pe pedofilul ala hidos!

Karrina: Mama sa vezi ce omor le dau! *ranjeste si se reoede la ei*
Kazuki: Stai.... nu ii putem bate! Sutem copii.
Karrina: E nu! Vrei sa vezi? Mama le scot ochii si le mananc ficatii la micul dejun!
Kazuki: Sunt de 2 ori mai mari ca tine! Si la varsta si la inaltine!
Karrina: Uff... de ar fi fost Mya aici... sper ca Amy sa fie bine....
Kazuki: Nu e Hikaru cu ea?
Karrina: Deci daca vad si o zgarietura il pun sa isi inghita limba de 6 ori!
Kazuki: Cam sadic... nu crezi?
Karrina: Sora mea e mult mai pretioasa decat viata lui!
Kazuki: Calmeaza-te!

Mya gandeste:
Sper ca Hikaru sa fie atent si sa aibe grija de surioara mea. Sper ca totul sa se sfarseasca cu bine... si ca cei doi sa moara de mana mea! Amy... fi bine... si Hikaru, te implor protejeaz-o!

Akihiro gandeste:
Vere... fi atent la mine! Daca ii lasi sa se atinga de Amy, sa vezi ce omor iti iei! Nu doar ca imi ranesri surioara dar o faci di pe Mya sa se ingrijoreze. Deci ai grija de Amy, nu uita ca daca pateste ceva e din cauza ta!

Karrina gandeste:
Hikaru... dragul meu cumnat... daca Amy mea pateste ceva te dau la caini! Fi atent la mine! Daca nu esti in stare sa ai grija se Amy te fac placinta cu carne! Asa ca protejeaz-o!

Kazuki gandeste:
Sper ca Amy sa fie in regula si ca Hikaru sa poata sa aiba grija de ea... chiar conteaza pentru mine. Imi e o prietena foarte buna. Aproape ca o sora.

Okyo: E un plan genial!
Ryu: Stiu nu-i asa? Acum trebyie doar sa o gasim!
Okyo: Si daca Hikaru ala o sa fie cu ea?
Ryu: Doar concestreaza-te pe ea. Daca ea pateste ceva el nu prea ar mai avea ce sa faca... *ranjeste*
Okyo: Ok iubi

Hikaru: Ihhh.... *tresare*
Amy: Huh? S-a intanplat ceva?
Hikaru: Nu... dar am impresia ca ceva se va intampla....
Amy: O sa fie bine! *ii zambeste*
Hijaru: *ii zambeste ianpoi si o sarita in varful capului punandu-si barbia pe capul ei si tinand-o de umeri devenind usor ganditor* ,,De ce am impresia ca multi se gandesc la mine si ca ceva rau se va intanpla?,,
Amy: *isi pune mana pe mana lui* Ai mana rece... de de iti e frica? *se intiarce cu fata la el*
Hikaru: Nu e nimic scumpete! *o saruta* e in regula *o ia de mana si merg in continuare*

Eu: Yooo! In capitolul urmator am sa va spun si ce s-a imtamplat intre Hikaru si Amy cat timp erau in parc. Puuuup! 😘😘