Capitolul 23

Jennifer's Pov

Părul său ciufulit din cauza impactului plutește în fața ochilor mei. Buzele sale sunt extrem aproape, dar strânse într-o linie subțire de nervi, iar ochii săi sunt mai întunecați decât de obicei.

"Dă-mi drumul imediat, Josh", spun cu vocea sugrumată, abținându-mă să nu țip.
"Nu crezi că ai fost cam tupeistă?".
"Nu crezi că trebuie să-ți vezi de treaba ta?".
"E tatăl meu!".
"Și celălalt așezat la masă e al meu", și strânsoare sa crește, dar privirea devine mai puțin întunecată.
"Jennifer, Jennifer, Jennifer...", spune Josh cu un zâmbet care nu prevestește nimic bun.
"Dă-mi drumul imediat", încerc să spun din nou.
"De ce ar trebui?".
"De unde vrei să încep? Poate de la faptul că mă ții lipită de peretele de la baia femeilor? Sau pentru că ar putea intra oricine și să creadă că cine știe de facem?".
"Dar nu facem nimic", spune tot zâmbind. "Nu încă...", termină șoptind și lipindu-și buzele de gâtul meu.
"Ce naiba faci? D-dă-te", și-l împingă ca să-l dau de pe mine, dar ceea ce obțin e să-l am și mai aproape.

Nu doar nu am forța necesară în brațe ca să-l împing de pe mine, dar nici forța mentală.
Săruturi mici pornesc de pe obraz ca apoi să treacă la maxilar și să se întoarcă apoi la gât.
Lente, calde și profunde care mă fac să mă ia amețeala și să văd în ceață.
Ce are de gând? Nu înțeleg ce încearcă să facă. A trecut de la a vrea să mă omoare în baia unui restaurant, la a mă săruta cu ardoare. Dar chestia nu mă surprinde, considerând subiectul.

"Știi...", oprește săruturile, mângâindu-mi partea dezgolită a spatelui. "Nimeni nu-i mai vorbise așa tatei".
"Există mereu o primă oară", spun cu voce scăzută.
"O primă oară foarte incitantă, aș spune. Să te văd cum răbufnești enervată împotriva unui bărbat ca tatăl meu a fost puțin spus fantastic".
"Te atrage faptul că ml-am batjocorit pe tatăl meu? Ce fel de probleme mintale ai?".

Întărește din nou strânsoarea pe care cu câteva secunde în urmă o slăbise. Dacă încheieturile mele ar putea vorbi, ar cere ajutor. Dar toată situația asta face ca durerea să treacă pe planul doi. Mă privește pieziș, iată, iar se schimbase.

"Nu ești în poziția de a replica", privește sus la mâinile sale care îmi înfășoară încheieturile și piciorul său între coapsele mele, acoperite de rochie, care-mi împiedica picioarele să-i trag un șut.

"Josh, ce vrei de la mine?", întrebarea de milioane de dolari.
"Recunoaște că ești atrasă de mine".
"Ce? Nu!".
"Nu, nu vrei să recunoști că ești atrasă de mine sau nu, nu ești?", întreabă Josh râzând.
"Nu, nu sunt atrasă de tine. Acum dă-te, vreau să mă întorc la masă și să plec acasă cât de repede posibil".
"Vrei să te întorci la el?".
"Vorbești despre Michael?", întreb eu amuzată.
"Da, ăla", disprețul în vocea sa era clar și acum că am înțeles că nu-l înghite, știu cum să-mi joc cărțile.
"Aș prefera să fiu închisă într-o baie cu el, decât cu tine", mint, în timp ce savurez reacția sa enervată.
"Nu minți", mârâie.
"Nu mint deloc", răspund și mai mincinoasă decât înainte.
"Atunci dacă eu fac așa n-are niciun efect asupra ta?", mă sărută pe gât.
"Nu, deloc", încerc să par lucidă.
"Mm, înțeleg, deci nici așa", și-mi dă drumul la mâini, ținându-mă strâns de talie, începând să muște și să lingă foarte încet fiecare parte descoperită a trupului meu de rochie pe care putea s-o atingă.
"N-nu", spun încercând să mă conving mai mult pe mine însămi, decât pe el.

Mâna sa îmi ridică încet rochia și eu vreau să strig la el să se oprească din a mă atinge așa. Vreau să-l împing cu putere și să-l dau jos de pe mine acum că am ocazia. Dar tortura sa de săruturi și mușcături, împreună cu mâna sa care-mi mângâie coapsa aproape de fesă mă împiedică, ba chiar corpul meu din instinct răspunde și gura mea emite un geamăt, care provoace îndepărtarea buzelor lui Josh, cu un zâmbet infatuat.

"Geamătul acela înseamnă că n-am chiar niciun efect asupra ta, nu-i așa?", întreabă ironic.

Nu știu ce să răspund, nu am răspunsuri nici măcar pentru mine însămi, darmite pentru el.
Mi-a plăcut, toate astea mă fac să înnebunesc, dar într-un mod al naibii de plăcut, încât dacă acela e felul de a înnebuni, atunci lăsați-mă să fiu nebună.
Îmi place felul în care îmi controlează trupul și dezlănțuie senzații ciudate în mine.
Nici nu mi-a atins buzele și deja simt că iau foc.
Ceva îmi spune că dacă altcineva ar fi încercat să mă atingă în acel fel, n-aș fi simțit aceleași emoții.
Nu știu ce să spun, sau ce să fac, în timp ce ochii aceia mă privesc, poate încercând să înțeleagă la ce mă gândesc. Dar ochiul meu cade pe un posibil argument.

"Văd că nici eu nu-ți sunt atât de indiferentă", arăt spre umflătura din pantalonii săi.
"N-am spus niciodată c-ai fi, ba din contră".

Nicio stânjeneală referitor la observația mea, absolut nimic, ba chiar e ca și cum l-aș fi provocat mai tare, pentru că buzele sale se apropie de ale mele.

"Ce faci?", spun cu vocea tremurândă.

"Sunt pe cale să te sărut", spune sigur.

Nu poate s-o facă, chiar nu poate s-o facă.
În teorie n-ar putea nici să-ți devoreze gâtul și să te atingă peste tot într-o baie de femei, dar o face, chiar destul de la locul lui trebuie să recunosc.
Blestemat...
Nu că tu i-ai îngreuna treaba, pari o statuie. Aș putea și să agăț un steag de tine.
Dacă mă sărută e sfârșitul. Știu că o să mă pierd în el și ultima mea urmă de demnitate va evapora.

"Dar doar dacă mi-o vei cere tu", mă privește în ochi.
"Poftim?", tonul meu clar e uimit.
"O să te sărut doar dacă mi-o vei cere tu".
"Eu n-o să-ți cer să mă săruți!", spun începând să recuperez forța și vocea, dar el începe să-și treacă mâna pe buza mea inferioară.
"Știu că îți dorești la fel de mult ca mine, haide, recunoaște că mă vrei, recunoaște că-ți dorești cu ardoare acest sărut. Dă-ți drumul și haide să ne jucăm puțin".

În acel moment înțeleg tot. E totul doar un joc stupid pentru el, nu-i pasă de ceea ce simt în clipa asta. Nu știu nici eu despre ce e vorba, dar un nod în stomac care-mi ajunge până la gât pusese stăpânire pe trupul meu, reducând respirația mea la o gâfâială.
Corpul meu era șocat, al lui era hotărât. Corpul meu cald și degetele sale reci. Pleoapele mele tremurau la atingere săruturilor sale, ai săi erau pur și simplu închiși și relaxați.
El crea unul din jocurile sale perverse obișnuite pentru egoul său, în timp ce eu simțeam o turbină de emoții noi.

"Josh...", spun cu voce scăzută.
"Da?", întreabă sigur privindu-mă de parcă ar ști deja răspunsul.
"Ia-ți imediat mâinile de pe mine sau încep să țip atât de tare că toate persoanele pe raza de jumătate de kilometru o să alerge să vadă".
"N-ai îndrăzni...", mijește ochii.
"Tu zici?".

Clipe de tăcere și mâinile sale sunt încă pe șoldurile mele. Iau o gură mare de aer, gata să emit un țipăt sonor, dar mâna lui Josh aterizează rapid pe gura mea, făcându-mă sa tac.

"Ai înnebunit cumva?", întreabă ridicând tonul, iar eu îi smulg mâna cu putere.
"Te-am avertizat, nu sunt una din jucăriile tale stupide și n-o să-ți țin de urât".

Josh îmi adresează o privire ciudată, nu e supărat de refuzul meu. Singurul lucru pe care-l face e să îmi ia bărbia în mână, ținându-se totuși la o distanță de siguranță.

"Asta o vom vedea, Jen", n-am auzit niciodată atât de multă decizie și provocare ieșind de pe buzele sale.

Felul în care a pronunțat acel nume, cu ură și cu o sclipire de malițiozitate​ în privire, mă fac să ajung la o singură concluzie. Sunt într-un bucluc uriaș. Refuzul meu a crescut cheful său de a face din mine jucăria sa de moment. Răsfățat și încrezut, hotărât să obțină ceea ce vrea fără să se lase descurajat. Și-ar fi luat ceea ce doare cu frumosul sau cu forța, dar eu sunt la fel de determinată să nu-i dau ceea ce vrea. Dar pentru mine bătălia e cu mult mai grea. Trebuia să mă lupt cu el ca să se îndepărteze de mine și trebuia să mă lupt și cu mine însămi să nu cedez.

"Ah, și o ultimă chestie, acum Michael va ști că ești a mea", și iese pe ușă lăsându-mă confuză cu fraza aceea.

Alunec pe jos, lângă wc, și aproape mă surprind de ceea ce s-a creat, cu toate că eram lângă un wc și niște hârtie igienică. Ce voia să spună cu: "Acum Michael va ști că ești a mea"? Are de gând să meargă dincolo și să spună ceea ce s-a întâmplat ca să se răzbune? În fața tuturor? Chiar și în fața tatălui meu? Panica pune stăpânire pe mine. Nu, n-ar putea face niciodată ceva de genul! E la limita rușinii!
Trebuie să-ți amintesc despre cine vorbim?

Și după ce conștiința mea îmi amintește că vorbim despre dracul acela de Josh Cliver, ies rapid din baie ca să ajung la masă și să salvez situația. Desigur dacă nava rușinii n-a plecat deja din port.
Imaginea mea în oglindă mă face să mă blochez.
Cocul e încă întreg și obrajii ușor roșii și o pată roșie se vede pe gâtul meu.
Mare și roșie pe gâtul meu palid și delicat, chiar și un orb ar reuși s-o vadă. Mai lipsea doar o săgeată care să indice gâtul meu.
Mă scufund în nervi, văzându-mi imaginea în oglindă. Un semn? Chiar mi-a lăsat un semn? Acum înțeleg la ce se referea cu fraza aia despre Michael și apartenență. Eu nu sunt a sa, n-aș fi fost niciodată și cu siguranță nu poate să mă marcheze în felul acesta.
Ce i-aș fi spus tatei despre faptul că am mers la baie cu pielea unui copil și că m-am întors de parcă un vampir m-ar fi atacat?
Mai ceva ca vampirii, aici era vorba de un nenorocit în toată regula, de prima mâna.
Vrea să joace murdar? Foarte bine!

****

Josh's Pov

Jennifer încă nu s-a întors, probabil își dăduse seama de micul "accident" pe care-l avea pe gât.
Nu credeam că m-ar mai fi refuzat o dată, ba chiar credeam cu adevărat că aceasta ar fi fost data în care ar fi cedat, dar refuzul său n-a făcut decât să crească în mine dorința de a o poseda.
Nici eu nu știu cum de autocontrolul meu a rezistat acolo înăuntru. Parfumul de căpșuni al părului său împreună cu cel al vaniliei al gâtului său se amestecau în nările mele și dorința de a-i rupe acea rochia de pe ea și să pot savura fiecare părticică din ea începea să pună stăpânire pe mine. Felul său de a fi atât de pudic față de mine mă face nervos, dar mă și excită în același timp. Știu că mă vrea, sunt sigur din felul în care corpul său răspunde la atingerea mea și de la accelerarea bătăilor sale, ceea ce mă îngrijorează sunt eu.
Nu mă simțeam atât de atras de cineva de o perioadă bună de timp, foamea pe care o am să-i simt gustul buzelor depășește orice limită, dar până când nu va fi ea cea care-mi va spune că mă vrea, n-o voi atinge niciodată în felul acela. Trebuie să o am în toate felurile și să fie de-acord. Fiecare sărut de-al său, geamăt, respirație gâfâită trebuie să fie dorită și dedicată mie.
Nu ți se pare că exagerezi? Mă sperii, ea nu e a ta, nu vrea să ți se dăruiască, las-o pur și simplu în pace.
Nu, nu exagerez! Pentru că ea mă vrea, eu știu asta, și idiotul ăsta de langă mine trebuie să înceteze să o adore.
Aaah! Asta e problema, ești gelos!
Ce? Nu! Cum pot fi gelos de irlandezul ăsta ratat?
Poate pentru faptul că a fost mai drăguță cu el în câteva ore decât cu tine de când vă cunoașteți? Ce e, i-aș vedea stând împreună.
Niciodată! Ea ca fi pe lista mea!
Încă cu lista asta stupidă?
Desigur, acesta este singurul meu scop.
Tu ști că nu e așa, corect?
E așa.
Vrei să gândești? Începi s-o iei razna doar pentru că un băiat i-a zâmbit de câteva ori, te-ai îmbătat pentru că nu reușeai să rezolvi situația cu el, aproape că o violezi în baie și vrei să-mi spui că toate astea sunt din cauza listei?
Exact, ești perspicace.
Încăpățânatule!

"Jennifer, cât ți-a luat?".
"Scuze, tată, dar era o coadă mare".

A ajuns și ia loc cu un zâmbet foarte fals în fața mea.
Părul roșu desprins în așa fel încât să acopere pata de pe gât. Credeam că n-ar mai fi ieșit din baia aia. Părul acela roșu care-i scoate în evidență pistruii o să mă facă să înnebunesc mai devreme sau mai târziu, aș vrea să-l apuc și să-l strâng în pumn în timp ce o sărut.
Își dă seama cum îi privesc părul și își mângâie încet podoaba capilară, mușcându-și buza de jos, în timp ce mă privește cu ochii săi de pisică ațintiți în ai mei.
Fac puțin ochii mari, știind ce încerca să facă.

Mesaj nou de la: Jennifer Milton.
"Răzbunare"

O privesc pe sub ochi în timp ce continui să citesc cuvântul din mesaj.
Nu știu ce are de gând să facă, dar cunoscând-o nu e nimic bun.

Mesaj la: Jennifer Milton.
"Chiar crezi că poți să mă sperii doar pentru că te-ai acoperit cu două șuvițe de păr?"

Mesaj nou de la: Jennifer Milton.
"Tu-mi strici seara, eu ți-o stric ție"

Ne aruncăm niște priviri care spun război.

Prima fata care mă sperie, sunt conștient că atunci când își impune ceva îl duce la bun sfârșit și faptul că răzbunarea sa o plănuiește tocmai la întâlnirea asta importantă de afaceri pentru tata mă agită și nu puțin.
Se respiră tensiunea dintre noi doi, situația asta între mine și ea se formează destul de des și trebuie să recunosc că laturii mele masochiste îi place destul de mult.
Mă provocă, îmi răspunde urât, mă respinge, îmi rezistă în mod constant, nu-i pasă de cum apare ochilor mei sau că nu e de-acord cu gândurile mele.
Celelalte, doar ca să mă satisfacă, chiar dacă aș fi vorbit trei ore despre brânză, s-ar fi prefăcut interesate, ca apoi să se arunce pe mine. Atât de atente să-mi arate formele lor și frumusețea lor falsă. Puteam să mă port urât cu ele, ca niște cârpe, oricum ele erau atrase doar de aspectul meu exterior sau de banii mei, chestia care lui Jennifer cu siguranță nu-i lipsește.
Dacă încerc să mă port urât cu ea, ea joacă aceleași cărți. Răzbunare, ură, provocări, ego, atracție. Jucăm la egalitate.

"Jennifer, nu știam că ai un păr atât de lung, e superb", se complimentează Michael orea entuziasmat pentru gusturile mele.
"O, serios, îți place?", întreabă pe un ton dulce și fals.
"Da, desigur", și îi adresează un zâmbet larg cât masa asta.
Aș vrea să mă ridic și să i-l fac să dispară cu un pumn.

Ia părul în mână și-l mută pe tot pe partea care e necesar să o acopere, lăsându-și descoperită partea stângă a gâtului.
Își mângâie cu degetele pielea, sus și jos, încet, făcând ca totul să pară cazual și observ că și Michael o privește, înghițind și el în sec.
Un fel de ușurare, observând că nu doar mie îmi provoacă acest efect, dar o umbră de nervi încercând să-mi imaginez la ce fantezii își face Michael în clipa asta.

E legal pentru un băiat să aibă părul atât de urât?

"Știți, domnule Cliver, cred că l-am văzut pe fiul dumneavoastră mai des decât îmi amintesc", spune Jennifer cu voce angelică. Ce tot face? Ce are de-a face tata?

"Ah, da?", întreabă tata, uimit de faptul că i s-a adresat.
"Da, sâmbătă am fost la o petrecere și era acolo.

Simt respirația și inima oprindu-se pentru o clipă. Unde vrea să ajungă? Nu i-ar fi povestit totul, nu-i așa?

Păi, tu i-ai lăsat un semn la cincisprezece metri de tatăl său, nu văd de ce ar trebui să se abțină.

"Ah, nu știam de petrecerea asta, sâmbătă m-am întors târziu de la muncă, v-ați distrat?".
"O, foarte tare, chiar o petrecere frumoasă, așa-i, Josh?".
"D-da, dar nu cine știe ce".
"Cum nu cine știe ce? Te distrai atât de mult".

Îi arunc o privire că mă surprind că n-a ars-o pe loc.
Nu trebuie să îndrăznească să spună sau să facă ceva, o să mi-o plătească scump. Nu-l cunoaște pe tata și relația care s-a format între mine și el în timp. Ar fi o mare încurcătură!

"Da, păi, era o petrecere destul de frumoasă", spun agitat, strângând pumnii.

"Sunt foarte interesante petrecerile de la școala voastră?", întreabă 'irlandezul' enervant.

Vrei să taci?

"Ar trebui să-l întrebi pe Josh, eu sunt aici doar de foarte puțin timp, el e obișnuit să meargă des".

Simt privirea aspră a tatălui meu ațintită asupra mea, el nu e niciodată acasă, rar știe unde mă duc sau ce fac. Nu mă interesează ce crede despre mine, fac ceea ce vreau și unde vreau, dar să știu că mă judecă fără ca măcar să stsea vreodată acasă cu noi, crează niște nervi în mine de intensitatea unui tsunami. Dacă ar fi zis doar un cuvânt despre alcool mi-ar fi făcut obișnuita predică despre cum eram cu ani în urmă și mi-ar fi dat cu tifla pentru a mia oară că eram nepregătit să gestionez afacerea. Cu toate că era vina sa, a lui Caroline și a fratelui meu Kevin, el s-ar fi luat de mine. Jennifer, oprește-te.

"Sunt destul de normale, petreceri ca oricare altele", Jennifer râde sub mustăți.

Discuția continuă despre golf, din partea domnului Milton și Michael care vorbește despre planurile sale viitoare de clown.

Mesaj nou de la: Jennifer Milton.
"Ar fi mai bine pentru tine ca acum să mă asculți bine, altfel îi voi povesti tăticului tău despre beția ta de zile mari. Nu știu de ce, dar am senzația că n-o să te bată pe umăr și n-o să-ți povestească anecdote de când era el la facultate, tu ce zici?"
Mă privește serioasă, niciun zâmbet amuzat, doar seriozitate în privirea sa.

Mesaj la: Jennifer Milton.
"Ce dracu vrei?".

Mesaj nou de la: Jennifer Milton.
"Moderează-ți termenele Richie Rich, înainte de toate cereți scuze pentru ceea ce ai făcut în baie"

Mesaj la: Jennifer Milton.
"Ești nebună dacă crezi că o să-mi cer scuze pentru ceva ce-ți doreai și tu!"

O văd pe Jennifer privind sub masă și încruntându-se la mesajul meu și apoi ridicându-și mâna lângă șoldul său, dar în așa fel încât să o văd doar eu.
Mimează numărătoarea inversă cu degetele.
Cinci... Patru... Trei... Îi dau un șut sub masă ca s-o fac să înțeleagă că nu trebuie să spună nimic și iau telefonul în mână.
Și dacă stai să te gândești eu sunt cel care i-a dat numărul meu!

Mesaj la: Jennifer Milton.
"Ok, scuze. Ești mulțumită acum?"

Mesaj nou de la: Jennifer Milton.
"Nu, nu sunt complet mulțumită. Vreau ceva în schimbul tăcerii mele"

Mesaj la: Jennifer Milton.
"Ce vrei? Cu siguranță nu bani"

Mesaj nou de la: Jennifer Milton.
"Vai, dar cât suntem de perspicace! De când ești atât de intuitiv?"

Dacă n-am fi într-un loc public aș fi pus deja capăt acestei discuții și aș fi pus-o la tăcere cu gura aia de nemernică calculatoare.

Mesaj la: Jennifer Milton.
"Auzi, n-am chef de jocurile tale, spune-mi odată ce vrei"

Mesaj nou de la: Jennifer Milton.
"Enervantă așteptarea, nu-i așa? Jocurile mele? Cum așa? Nu erai tu cel care în baie spunea că trebuie să-mi dau drumul și să mă joc?"

Au, asta e o lovitură sub centură.
O afurisită de lovitură sub centură, blestemată ea, inteligența ei și vene sa răzbunătoare.
Gândește-te dacă ai fi sărutat-o, te-ar fi spânzurat pe loc.

Mesaj nou de la: Jennifer Milton.
"Aveam de gând să ți-o spun la sfârșitul serii și să te fac să mai aștepți puțin, dar să te văd atât de agitat mă face o femeie cu suflet bun, așa că îți spun acum. Pentru trei zile tu vei face tot ce-ți spun eu. Nu mă mai atinge, nu mă provoca, nu-mi răspunde. Dacă-ți cer ceva o vei face fără să comentezi și nu vei putea explica nimănui motivul supunerii tale momentane față de mine"

Supunere momentană? Unde dracu suntem? Un roman erotic?
Nu cred că ideea ei e de a te lega de un pat ca un salam, ca să-și  satisfacă nevoile carnale, dar dacă aș fi în locul tău, aș prefera.
Mai ceva decât femeie cu suflet bun, pare un buldozer gata să explodeze.

Mesaj la: Jennifer Milton.
"Bine, fie, dar doar trei zile! Și dacă descopăr că nu te-ai ținut de cuvânt, o să mi-o plătești cu vârf și-ndesat"

Mesaj nou de la: Jennifer Milton.
"O, mă jignești așa! Sunt o femeie de cuvânt eu!"

Ridic privirea spre ea și îmi zâmbește satisfăcută. Un diavol deghizat în înger mă privește de parcă mi-ar spune: "Ți-am zis să nu mă atingi".

Voi fi trei zile grele, simt asta, acum a declarat război.