Capitolul 11

Jennifer's Pov

"Cum s-a întâmplat?", mă întreabă după clipe de liniște.
"S-a întâmplat, pur și simplu s-a întâmplat", nu am de gând să merg mai departe, nu știu de ce pentru câteva clipe mi-am dat drumul, dar nu am de gând să stau acolo să vorbesc despre asta și să trebuiască să-i suport compătimirea.

"Înțeleg. Dar când vei vrea să vorbești, eu sunt aici", se oferă dulce.
"Nu mă îndoiesc", răspund rece.

Nu voiam să fiu rea cu ea, dar dacă n-aș face așa aș exploda, o simt în ochi.

"Vin Josh și Drake...", îmi șoptește pe un ton încurajator, de parcă ar spune 'vin, dar stai liniștită, sunt eu aici'.

Îl văd venind spre mine cu pas hotărât, iar uraganul de ură și simpatie, sau cel puțin cred că e simpatie, apare din nou.

Îmi revin în minte cuvintele lui Meredith, problemele cu familia sa, despre care nu știu nimic, și felul în care m-a ascultat sub copac. Dar și felul în care se comporta cu acea fată în bibliotecă, cu se comportase în mod arogand crezând că îi aparțin de parcă aș fi o jucărie și zidul.
Toate ideile mele se suprapun în mintea mea și, cu cât se apropie mai mult, cu atât persoanele din jurul meu dispar, dar hotărăsc să nu-i dau importanță. N-am chef nici să mă cert cu el, nici să-l înjur. Nu am chef de nimic, doar să mă întorc acasă și să mă arunc în pat.

"Hei roșcato", spune Drake în timp ce Josh o sărută pe Meredith pe creșteț.

Dar nu răspund la salut, nu că n-aș vrea, nu am puterea, nu reușesc să scot un cuvânt, simt lacrimile cât pe ce să-mi cadă.

"Te-a salutat, nesimțito", spune Josh observând tăcerea mea.

Meredith îi dă un cot în stomac. Nu l-a durut, cu acel cot n-ar fi lovit nici un bebeluș, dar apreciez gestul și schițez o jumătate de zâmbet, în timp ce Josh continuă să întrebe de ce a făcut-o.

"Deci, veniți și voi la petrecerea de sâmbătă?", întreabă Drake necontenindu-se. Băiatul ăsta nu obosește niciodată?
"N-am fost invitate", răspunde Meredith.
"Dacă veniți cu noi sigur nu va fi nicio problemă să vă lase să intrați, Tatiana ne cunoaște bine pe mine și pe Josh".

Cine mai e și Tatiana asta? Josh râde, nu știu din ce motiv, dar am o oarecare banuială cum de o 'cunoaște' el atât de bine.
Nu am chef să mă duc la o petrecere tâmpită organizată de niște bogătași care nu știu cum să arunce cu banii lor în stânga și în dreaptă decât pe droguri și alcool.

"Nu venim Drake, nu m-aș duce nici dacă aș fi fost invitată", răbufnesc dintr-odată când înțeleg că lacrimile fac cale întoarsă.
"Și de ce nu?", mă întreabă Drake cu o față de cățeluș plouat.
Cum puteam să-i răspund urât cu ochii ăia căprui și cu acei cârlionți blonzi?

"Pentru că e prea îngâmfată ca să meargă la o petrecere, n-ai înțeles?".

Iată-l, Josh aroganță Cliver, întoarcerea.
Lui Drake nu puteam să-i răspund urât, dar lui da și aș fi făcut-o cu siguranță.

"Nu, pentru că nu am chef să mă duc la petrecerea unei fetițe răsfățate cu care cu siguranță că ți-ai tras-o cine știe unde și n-am chef nici să mă mișc printre o grămadă de babuini care dansează ca retardații fără să nimerească ritmul nici dacă s-ar concentra, de asta nu vin".

Drake și Meredith mă privesc puțin uimiți, poate că am exagerat, răbufnind pentru atât de puțin.
Dar acel băiat stârnește atât de mulți nervi în mine încât înnebunesc.

"Asta e, oricum nu contează, mie nici măcar nu-mi plac petrecerile", încearcă să remedieze Meredith.

"Mai ales pentru că nu te-aș lăsa să te duci cu una ca ea, ba chiar nici nu știu de ce stai cu ea, ai deveni o cinică ce are mereu de spus câte ceva despre toti și toate".
"Și totuși tu ești aici la masă, dacă nu-ți place compania mea, e de-ajuns să pleci".
"Am venit la masă pentru că sora mea e aici, cu siguranță nu sunt aici pentru tine".
"Haideți copii, nu...".
"Taci Drake!", spunem amândoi în același timp, întorcându-ne spre Drake.

Dacă persoanele se puteau omorî din priviri, eu și Josh am fi deja morți de o bucată.

"Ești doar un copil!".
"Tu ești cea care se plânge din cauza unei mici petreceri, ce, ți-e frică să ieși din acel hanorac? Puțin cam grasă?".

Drake și Meredith fac un pas înapoi cu scaunul, fiindu-le frică să se întoarcă în acea arenă de foc.
Am trecut la jignirile estetice acum?
Vrei să-i jignești și tu aspectul, dragă? Nu de alta, dar mie mi se pare cam greu.
Mda, ai dreptate, nu pot puncta pe asta.

"Și tu de ce te duci? Ca să ți-o tragi cu orice ființă vie care respiră? Nu-ți mai ajunge la școală?".
"Sigur nu ești geloasă?".
"O, ai îmcredere, sunt sigură, mi-e doar milă de tine", se uită dintr-odată la mine.

Ochii săi, din jucăuși, se transformă în cărbuni și îmi îngheață sângele în vene, poate că am exagerat.

"Eu cred că nu vi pentru că nu te simți suficient de bună?".

Suficient de bună? Suficient de bunăă? Nu vin la petrecere pentru că nu sunt destul de bună?
Da, este fix ceea ce a zis, vrei să răspunzi său să continui să-i repeți propoziția?

"Destul de bună? Destul de bună pentru cine? Pentru unu ca tine care are un fir conectat de la creier la penis încât să gândești cu același organ?".
Drake și Meredith pufnesc în râs, stând acolo de parcă ar fi niște telespectatori în fața televizorului, dar se opresc imediat când Josh se ridică brusc de scaun punându-și mâinile pe masă.

"Văd că ai multe de spus despre asta, poate că nu vi de frică să nu mă vezi cu alta? Cu siguranță mai frumoasă decât tine, normal".

Mă ridic și eu brusc în picioare, în aceeași poziție ca el și-l privesc. Nu mă las călcată în picioare de nimeni, cu atât mai puțin de el.
Nu-mi spune că o să faci ceea ce o sa faci.
O, ba da.

"Meredith!", mârâi întorcându-mă spre săraca fată care trebuie să suporte un asemenea băiat drept frate.
Chiar aveau aceleași gene?
"Da?".
"Ai o rochie?".
"O ce? O... O rochie? Pentru? Da, da am".
"Bun, pentru că sâmbătă mergem la o petrecere!" spun înainte să iau ghiozdanul și să ies din sala de mese, mândră de ieșirea mea din scenă.

Unde te duci? Tu nici măcar nu suporți să te duci la petreceri, ai pleca după nici cinci minute.
Puțin îmi pasă, nu am de gând să rămân mult, doar cât să-i arăt ca sunt acolo, ca să-i dau peste nas cu prezența mea.
Ai înnebunit...
O să am răzbunarea mea!

****

Josh's Pov

"Amice, ce te-a apucat?", mă întreabă Drake, în timp ce eu sunt încă în picioare cu mâinile pe masă.

Făcuse din nou de capul ei, uimindu-mă, ca apoi să mă lase acolo fără cuvinte ca un fraier. Nu știu dacă să fiu supărat sau să râd pentru capacitatea sa nemărginită de a mă înfrunta și de a provoca în mine o adrenalină ciudată.

"Mă face să-mi pierd cumpătul și, în plus, tu n-ai urât mereu petrecerile?", spun vorbind cu sora mea.
"Ba da, dar cu ea prevăd că o să-mi placă", spune zâmbind.
"Ah, sigur te vei distra enorm cu miss înțepata secolului".
"Eu mă bucur că vine", spune Drake intervenind.
"Poftim?".
"Da, mă bucur, ador să te văd luând-o razna pentru o fată".

"Dada, ai dreptate, ai dreptate!" îl susține sora mea.

Ce, ăștia doi mai nou s-au aliat? Au hotărât să se pună toți împotriva mea?
Păi da, cui îi pasă, hai să înființăm un club 'O iubim pe Jennifer Milton'.

"Eu nu înnebunesc pentru ea", Drake se uită la mine abținându-se să nu-mi râdă în față, amintindu-și probabil de faptul că eu vreau s-o adaug pe lista mea, "eu înnebunesc pentru felul în care se comportă cu mine!".
"Probabil nu-ți convine pentru că niciuna nu se mai comportă așa cu tine", spune sora mea cu vocea calmă și joasă. Cum reușește să fie mereu atât de controlată?
"În plus nu-i atât de rău, nu văd ora să o văd la petrecere, n-o să vină în hanorac având în vedere că nici n-ar lăsa-o să intre.
"Nu contează, n-o suport", și plec, îmdreptându-mă spre ora mea având mult timp la dispoziție.

N-o suporți, nu?
Exact!
Mda, tocmai de asta te-ai dus sub copac la ea.
Am făcut-o ca să merg mai departe cu planul meu cu lista.
Și erai cât pe ce să-l omori pe Drake cu sânge rece când nu voia să-ți dea informații pentru că...?
Pentru că urăsc când Drake îmi ascunde lucruri.
Și de...
Ajunge! Nu mai vreau să aud vorbindu-se de ea! Vreau doar să am satisfacția de a o avea pe listă mea.
Mă îndrept spre laboratorul de chimie și o văd în bibliotecă.
Aș vrea să intru, să deschid larg ușa și să urlu din nou, dar apoi o privesc mai bine și nu mai e cum era mai devreme.
Coada e puțin mai slabă și chipul său mai relaxat, în timp ce ochii săi verzi sunt concentrați pe o foaie pe care probabil că mâzgălește ceva, observând cât de repede se mișcă mâna sa.
Strânsă într-un colț al geamului, pare atât de blândă și fragilă, nu mai e pregătită să atace, nicio privire foc și din când în când râde, privind foaia.

Cred că n-o să descopăr niciodată cine e cu adevărat această fată.

****

Jennifer's Pov

"Știți cumva dacă tatăl meu este în cameră?", întreb adresându-mă femeii de la recepție la patru ace.
"Da, chiar vă aștepta, e în sala de așteptare".
"Sala se așteptare?", întreb confuză.
"Da, mergeți în spate și faceți la dreapta după sala mare, ar trebui să fie acolo".

Bolborosesc un mulțumesc și merg spre așa-zisa sală de asteptare când dau de el la o măsuță, bând un ceai cu niște biscuiți.
Uneori tatăl meu o ia pe urmele unei băbuțe schizofrenice.

"Scumpoo", mă strigă tata din partea cealaltă a încăperii agitând mâna ca să se facă văzut.

Merg spre el și observ o geantă mare uriașă pusă lângă măsuță.

"Cum de ești aici, tată? Eu sunt obosită, aș vrea să merg în cameră".
"Nu, nicio cameră, celelalte valize sunt deja în mașină".

Valize? Plecăm din Manhattan? Deja? Și școala, Meredith, Drake, Josh?

Nu o să-i mai văd? S-a sfârșit deja totul?

"Noua casă e gata, nu mai trebuie să stăm la hotel".

Îl privesc cu ochii larg deschiși, revenindu-mi din starea mea de transă.

"Cum adică noua casă? E deja gata?", întreb ușurată.
"Da, am plătit cu vârf și-ndesat ca să accelerez lucrările, m-am săturat să stau în acest hotel".
"Tipic pentru tine", spun zâmbindu-i.

De fapt, și eu sunt sătulă să stau în hotel, mă simt mai puțin liberă, vreau o cameră doar a mea și, în plus, cunoscându-l pe tata, nu îmdrăznesc să-mi imaginez cum e casa mea.

"Da, haide, să mergem, nu văd ora", îmi spune exuberant ca un copil mic. Uneori mă întreb care e părintele dintre noi doi.

Călătoria se desfășoară cu tatăl meu care fredonează cateva melodii falsând tot timpul. Noroc că a întreprins cariera de finanțe pentru că în calitate de cântăreț era mai bună pisica vechilor noștri vecini care mieuna noaptea.
Încep să mă uit afară de pe geam cum fac mereu, încercând să capturez câteva detalii ca apoi să le desenez pe caietul meu. Dar apoi, din nefericire pentru mine, încep să mă gândesc.
De ce am reacționat așa?
Chiar mi-e frică să plec? Am plecat cu inimă în gât din Londra pentru că nu voiam să mă întorc în acest loc, iar acum? Acum sunt pe cale să am un atac de panică pentru că eu credeam că plec.
Când am văzut valizele m-am gândit imediat Meredith, la părul său creț și la zâmbetul său dulce care are puterea de a mă calma.
La Drake care, cu părul său creț și blond, nu încetează niciodată să râdă la glumele mele și încearcă în mod constant să se împrietenească cu mine, chiar dacă l-am ignorat de mai multe ori.
Iar apoi la Josh, acel băiat cu un aspect atât de frumos, dar cu un caracter atât de încurcat.
Acel păr șaten-arămiu care lucește mereu sub razele soarelui, și mai frumos când e ciufulit. Ochii negri și adânci, în stare să-ți transmită afecțiune dar și să te înghețe fără să te lase să te miști din poziția ta.
Toate fețele sale, cea agresivă, cea dulce, cea atrăgătoare și glumeață. În majoritatea dăților simt ură pentru el, dar vreau să continui să-l întâlnesc pe holuri, chiar și doar pentru a mă certa cu el.
Vreau să-i cunosc toate fețele, cu toate că eu caut ceva în interiorul meu care să elimine această dorință, de fiecare dată când vorbesc din nou cu el, revine mai puternic decât înainte și asta mă sperie de moarte.