" This is survival of the fittest

This is do or dieThis is the winner takes it all   

So take it all   "

- Eminem

       Îi înmânez pistolul lui Kevin cu cea mai plictisită expresie pe care o pot afișa. Sunt sută la sută sigură că o să primesc o altă porție de morală după ceea ce tocmai am făcut. Siguranța mea nu mai e o prioritate pentru mine încă din momentul în care am descoperit ceea ce s-a întâmplat în urmă cu noua ani. O nouă mustrare din partea lui nu ar face altceva decât să înrăutățească relația dintre noi.

       Trec degajată pe lângă bărbatul care mi-a oferit protecție în ultimele luni ignorând orice încercare a sa de a porni o discuție. O discuție în momentul de față nu ar duce la altceva decât la o ceartă, o ceartă pentru care nu sunt pregătită psihic în acest moment. Pașii mă îndrumă spre barul improvizat din unul dintre colțurile camerei, ignorând orice privire urâtă sau curioasă.

—Ceva tare te rog, e tot ceea ce este nevoie să îi spun tânărului de după tejghea înainte ca un pahar cu un lichid maroniu să îmi fie așezat în față.

       Sorb o înghițitură mică din lichidul ce tocmai mi-a fost servit și simt cum gâtul începe să îmi ardă. Ignor orice senzație neplăcută și încep să rotesc paharul.

       Tocmai am fost față în față cu unul dintre demonii trecutului, iar faptul că l-am amenințat și am reușit să mă mențin fermă în fața lui nu mă face să mă simt mai bine. Sunt convinsă că o să vină și vremea în care o să vrea să îmi întoarcă favorul, într-un fel sau altul. Înainte ca mintea mea să poată să se afunde și mai tare în lucrurile care mi-ar face starea și mai neplăcută, înghit restul lichidului aflat în pahar și mă întorc pe călcâie cu gândul de a părăsi încăperea.

       Sunt oprită de un braț care se înfășoară în jurul taliei mele și nu mare îmi este surprinderea în momentul în care constat că unul dintre bărbații părtași la mica mea scenă se află lângă mine. Îi feresc mâna dezgustată și aștept să văd ce are de spus.

—Mult prea curajoasă pentru o puștoaică...

       Îmi rotesc ochii instinctiv, apoi îmi ridic o sprânceană întrebător.

—Te pot ajuta cu ceva?

       Bărbatul râde de parcă aș fi spus cea mai amuzantă glumă din lume făcându-mă să îl privesc și mai întrebător.

—Blake, încântat.

       Bărbatul se prezintă în timp ce îmi ia mâna și o sărută ușor.

—Evelyn, dar cred ca știi deja asta.

       Orice altă încercare de a purta o discuție este ruinată de apariția celui de-al doilea K.

—Hei, frate!

       Kyle îl salută pe bărbat făcând una dintre acele strânsori specifice bărbaților și totodată făcându-mă să mă încrunt. Nu l-am mai văzut niciodată pe acest bărbat și totuși cei doi par foarte apropiați.

—Văd ca ai întâlnit-o pe Eve.

—O domnișoară încântătoare căreia nu îi este frică să folosească pumnul și pistolul.

        Zâmbesc amuzată la comentariul său în timp ce mă prind de brațul lui Kyle. Camera începe să se învârtă cu mine și constat că nu am făcut cea mai înțeleaptă alegere în momentul în care am decis să beau acel pahar. Corpul meu nu este obișnuit cu alcoolul, iar faptul că mâncarea a ieșit din ecuație astăzi nu mă ajutat cu nimic.

       Kyle îmi aruncă o privire întrebătoare pe care decid să o ignor.

—Ne scuzi Blake, dar am ceva important de discutat.

       Cuta dintre sprâncenele lui Kyle se adâncește și din nou decid să îl ignor. Fără alte cuvinte sau priviri, îl trag pe Kyle spre scările de pe care am coborât în urmă cu câteva ore.

—Mă poți conduce până în cameră, te rog?

—Eve, e totul în regulă?

       Aprob printr-o mișcare scurtă a capului și fără alte cuvinte urcăm împreună scările. Kyle mă conduce până în dreptul camerei mele iar după ce se asigură că sunt bine se întoarce la petrecere.

       Arunc tocurile din picioare și închid ochii pentru câteva secunde. Deși camera nu se mai învârte cu mine, demonii ce mă bântuie nu par să ia vreo pauză. Nu sunt beată, nici pe aproape, dar ceea ce tocmai am făcut m-a epuizat atât fizic cât și psihic. Rochia îmi alunecă și ea de pe corp si mă îndrept spre baie. Un duș relaxant e tot ceea ce mai am în gând înainte de a mă arunca la propriu în pat.

***

        Lumina dimineții îmi invadează camera sau cel puțin asta am crezut eu. O singura privire aruncată înspre ceas îmi demonstrează că mă înșel și că de fapt este amiaz. Mă rostogolesc jos din pat cu gândul de a îmi face rutina de dimineață.

       După 10 minute petrecute în baie, mă schimb într-o pereche de blugi negri și un tricou gri, apoi îmi prind părul în coadă. Părăsesc camera cu gândul de a mânca ceva, dar câteva voci îmi atrag atenția. Cu cât înaintez mai mult, cu atât vocile devin mai puternice. Recunosc imediat vocea lui Kevin, însoțită de cea a lui Kyle, dar rămân surprinsă când Blake li se alătură.

—Am pierdut ceva? Întreb imediat ce intru în bucătărie.

       Toți trei bărbații se opresc din vorbit și mă privesc de parcă aș fi un extraterestru. Îmi ridic o sprânceană amuzata de situație și imediat Kyle își drege vocea.

— Neața Eve!

—Neața!

—Eve el e..

—Blake, răspund înainte ca, Kevin să poate să își termine propoziția. Ne-am întâlnit aseară.

       Blake mă privește amuzat în timp ce se joacă cu o cană în care presupun că e cafea.

       Mă îndrept și eu spre filtrul de cafea și îmi torn o ceașcă destul de mare, apoi ma așez la masă.

—Deci, ce am pierdut?

Kevin se încruntă imediat probabil amintindu-și de ceea ce s-a întâmplat aseară și sunt destul de sigură că ar trebui să mă pregătesc pentru morală.

—Eve, cum ai putut să...

       Propoziția rămâne în aer în timp ce noi zburăm la propriu prin aer. O bubuitură puternică se aude în timp ce piesele de mobilier zboară în toate direcțiile.

       Suflul impactului mă trimite la pământ iar singurul lucru pe care apuc să îl mai văd înainte ca întunericul să mă cuprindă, este dâra de sânge ce se prelinge din tâmpla mea.

All Rights Reserved © LoveeToDream 2016 

 ----------------------------------------

Hei dragilor ! :** 

Am revenit dupa o pauza destul de lunga si sper ca de acum o sa intru in normal.

Va multumesc pentru toate voturile, lecturile, comentariile si listarile, dar mai ales pentru ca ati avut rabdare cu mine.

O seara frumoasa va doresc si spor la citit/ scris. 

D.M.