" When I say I'ma do something I do it,

I don't give a damn what you think,

I'm doing this for me, so fuck the world "

- Eminem 

       Coborâm scările încet și nu mare îmi e surprinderea în momentul în care dau față în față cu o grămadă de persoane, majoritatea bărbați, îmbrăcați în costume negre. Îmi dau seama numai privindu-i că majoritatea sunt " capetele mafiei ". Atitudinea impunătoare și autoritatea pe care o emană îmi crează fiori pe șira spinării, dar nu e nici momentul nici timpul să arăt vreun moment de slăbiciune.

       Femeile aflate la brațul lor pot fi încadrate ușor în categoria femeilor ușoare. Mă dezgustă acest timp de femei care aleargă numai după bani. Nu m-aș coborî la asemenea nivel nici dacă ar trebui să stau la colțul străzii. Valorile morale sunt egale cu zero. Nu au stimă de sine și nici măcar nu se chinuie să arete puțină decență.

       Odată cu intrarea noastră în livingul impunător al casei, tonul conversațiilor se reduce drastic. Fiecare pereche de ochi din cameră este ațintită asupra noastră făcându-mă să mă simt inconfortabil. Privesc în jur și nu mare îmi e mirarea când observ la intrare două nămile de oameni păzind intrarea și alte câteva împrăștiate în încăpere, cel mai probabil pregătite pentru orice tip de situaţie. Mă simt ca într-o cușcă cu lei. Un oftat îmi scapă printre buze odată ce vocea lui Kevin se face auzită.

—Bună seara tuturor! Mă bucur că v-ați hotărât să vă alăturați nouă.

       Cu o înclinare scurtă a capului Kevin încheie orice discurs și pășim împreună printre bărbații aflați în încăpere. Kyle este în continuare lângă mine și îi mulțumesc pentru asta.

       Sunt condusă și prezentată mai multor cupluri care la auzul numelui meu rămân crispați pentru câteva secunde. Privirile celor din jur nu s-au oprit niciodată din a mă analiza. Kevin îmi observă disconfortul și îmi șoptește la ureche:

—Ești bine?

—Am nevoie de ceva de băut, răspund imediat. Ceva tare, adaug.

       Kevin rânjește și după ce își cere scuze celor doi bărbați aflați acum în fața noastră, pornim împreună spre barul improvizat. De data asta Kyle e cel care îi face un mic semn cu mâna barmanului care apare imediat cu trei pahare. Doua conțin un lichid maroniu în timp ce celalalt e total diferit. Bănuiesc că e ceva mult mai slab. Fără a sta pe gânduri apuc paharul și iau o gură zdravănă. Lichidul îmi arde gâtul, dar ignor orice senzație neplăcută.

       După alte câteva minute petrecute lângă bar și alte șiruri de prezentări mă retrag în grădina din spatele casei în speranța de a lua o gură mare de aer.

      Pășesc încet pe gazonul proaspăt tuns al grădinii inspirând puternic. Mirosul naturii mă învăluie imediat și simt cum mă mai relaxez. În casă miroase puternic a tutun și alcool, două lucruri a căror fană nu sunt.

       Pășesc din nou prin întunericul nopții și mă opresc doar în momentul în care sunt sigură că mă află la o distanță suficientă de casă. Alte câteva minute trec pe lângă mine fără să realizez. Șirul de gânduri în care mă aflu nu îmi permite să conștientizez de când sunt aici.

—Măi, măi, măi... uite pe cine avem aici. E chiar micuța Evelyn.

       Vocea bărbatului care cel mai probabil se află în spatele meu îmi trimită fiori pe șira spinării și pot spune cu mâna pe inimă că preferam să evit această întâlnire cât mai mult cu putință. Nu e nevoie să mă întorc pentru a realiza cine se află în spatele meu. După atât de mulți ani în care am fost la mână lui, îl recunosc și în vis. Inhalez o gură mare de aer în timp ce mimica feței mi se transformă într-una rece, buzele formând o linie dreaptă.

—Calvin... e tot ce spun înainte de a mă întoarce și a da nas în nas cu bărbatul care mi-a distrus 10 ani din viață.

       Rânjetul de pe fața lui nu prezice nimic bun. Sunt dezgustată de omul din fața mea și nu pot simți altceva înafară de repulsie și ură. Destinul m-a pus prea repede fața în față cu unul dintre bărbații pe care îi vreau morți, dar nu mă plâng. Tocmai mi s-a oferit o oportunitate să arăt cine sunt și mai ales că nu e bine să te apropii de mine. O oportunitate de care am să profit pe deplin.

—Cine ar fi crezut că ai tupeu să te arăți. Dacă ai fi știu ce e bine pentru tine ai fi dispărut în capătul celălalt al planetei. Mica ta escapadă mi-a omorât unii dintre cei mai buni oameni. O să plăteşti cu vârf și îndesat.

        Îmi dau ochii peste cap exasperată. E prima dată când nu tremur în fața acestui bărbat. Prima dată în viață când pot să îmi țin privirea sus și să rânjesc.

       Bărbatul face câțiva pași în direcția mea cel mai probabil într-o încercare patetică de a mă intimida. Dacă în urmă cu câteva luni aș fi fugit mâncând pământul numai la gândul că se poate apropria de mine, acum stau nemișcată mai ceva ca o statuie și rânjesc.

— Crezi că dacă ești lângă bastarzii de Kevin și Kyle o să fi în siguranță? Păpușă, te înșeli. Nu există colțișor pe lumea asta care să te ascundă de mine.

       Calvin face alți câțiva pași în direcția mea până când între noi nu există o distanță mai mare de câțiva centimetri. Mâna s-a se ridică într-o încercare patetică de a mă lovii, dar este luat prin surprindere în momentul în care îi prin încheietura.

—Să nu crezi vreo dată că am să te mai las să mă atingi. O să te distrug pe tine și tot ceea ce iubești sau ai iubit pe lumea asta. Fiecare colțișor de de clădire și fiecare persoană care mi se va opune. O să te fac să treci prin chinurile iadului înainte de a te trimite personal acolo.

—Cuvinte mari pentru o persoană așa mică ca tine. Fără vreun avertisment scoată pistolul din spatele sacoului și îl îndreaptă spre mine. Rânjesc mulțumită și fac un pas în față până ce pieptul meu se lovește de țeava rece a pistolului.

—Trage dacă te consideri bărbat.

        Calvin rămână uimit de îndrăzneala mea, dar uimirea i se transformă încet, încet într-un rânjet. Înainte să apuce să facă vreo mișcare îi imobilizez mâna în care ține pistolul întorcând-o și lipind-o de spatele său. Bărbatul luat total prin surprindere scapă pistolul din până și nu stau mult pe gânduri până al împinge cât mai departe de el.

        Sunt luată prin surprindere când bărbatul reușește să se tragă din strânsoare mea, dar zâmbesc mulțumită. E timpul să ne jucăm!

        Adrenalina îmi pulsează prin vine și nu stau prea mult pe gânduri înainte de a face un alt pas în față. Pumnul meu se îndreaptă spre fața bărbatului, dar este oprit înainte de a-și atinge scopul. Sunt trasă brutal spre pieptul său în timp ce scrisoarea din jurul pumnului meu se întețește făcându-mă să gem involuntar de durere. Nu aștept să văd ce urmează să se întâmple, ci procedez în cel mai inocent mod posibil, ca orice fată normală. Genunchiul meu face cunoștință cu părțile sale intime mai tare de cât mi-aș fi gândit vreodată. Calvin îmi eliberează încheietură și profit imediat, lovindu-l din nou de data asta maxilar. Cu o mâna în locul unde nu îl bate soarele și cu cealaltă de maxilar, bărbatul încercă să se îndepărteze de mine anticipând o altă lovitură. Nu las acest lucru să se întâmple, oferindu-i un alt genunchi de data asta în spate. Bărbatul cade în genunchi incapabil de a se ridica. Îmi scot pistolul ascuns sub crăpătura rochiei și îl lipesc de tâmpla bărbatului.

        Se poate vedea de la km distanță că nu e obișnuit cu lupta corp la corp, făcând totul mult mai ușor pentru mine.

—Ridică-te!

        Calvin mă privește furios și evită să se miște. Furia și adrenalina care îmi curg prin vene mă fac să îl lovesc cu pistolul în tâmplă.

—Ai să plătești pentru asta!

        Rânjesc și mai tare și repet.

—Ridică-te! Asta dacă știi ce e mai bine pentru tine.

        Văzând că nu am de gând să mă retrag, bărbată se ridică încet în picioare. Zâmbesc mulțumită odată ce văd dâra de sânge care i se prelinge pe față și cu mâna liberă îi imobilizez mâinile la spate în timp ce pistolul nu îi părăsește tâmpla nici pentru o secundă.

—Mergi! Îi ordon din nou împingându-l spre intrarea în casă.

        Spre surprinderea mea înafară de trei gorile aflate sub conducerea lui Kevin nimeni nu e afară. Cei trei își întorc simultan privirea spre mine.

—Domnișoară Devis?

—Faceți loc!

        Bărbații mă privesc de parcă mi-au crescut două coarne în vârful capului.

—La ce vă uitați? Țip frustrată. Dacă nu vreți să fiți următorii și mai ales dacă nu vreți ca, Kevin să afle că gândacul de Calvin a ajuns la mine în timp ce voi se presupunea că trebuie să mă păziți vă sugerez să dispăreți din fața mea. Mă ocup de voi mai târziu.

        Deschid ușa larg, făcând-o să se lovească de perete. Acțiunea mea a creat un ecou destul de mare în încăpere făcând mai multe persoane să își îndrepte privirea spre mine.

—Intră! Îi ordon pe același ton enervat.

        Odată intrați în living, îl lovesc din nou pe bărbat în spate făcându-l să cadă în genunchi în fața mea. Pistolul încă se află lângă tâmpla sa și nu mare îmi e mirarea când alte persoane scot la rândul lor pristoalele și le îndreaptă spre mine.

       Kevin și Kyle mă privesc de parcă pe lângă două coarne apărute mai am și un ochii în mijlocul frunții.

—Numele meu este Evelyn... Devis. Evelyn Devin! În cazul în care nu știați! Da, sunt fica soților Devis.

       Persoanele din încăpere mă privesc sceptic, uimirea fiind prezentă pe fața multora. Cine ar fi crezut că e atât de ușor să uimești un grup de mafioți.

—Cum se poate așa ceva! Toată familia a murit în incendiu! Un bărbat brunet mi se adresează și îmi dau instinctiv ochii peste cap.

—Nu toți! Gunoiul din fața mea m-a răpit înainte ca cineva să observe, înainte ca iadul să se dezlănțuie. M-a ținut captivă timp de 10 ani. 10 blestemaţi de ani în care nu am știut nimic din ceea ce s-a întâmplat. Kevin m-a găsit din întâmplare acum câteva luni.

—Cățea... e tot ce murmură bărbatul din fața mea. Îl lovesc din nou cu pistolul obținând un al geamăt de durere.

—Considerați-vă avertizați! Am de gând să dezgrop tot adevărul chiar dacă va trebui să cobor în iad să îl aflu. Cel care mi-a omorât părinții va plăti cu vârf și îndesat!

—Cam mult tupeu pe o copilă ca tine.

—Copila asta de care vorbești tu a reușit să vi-l aducă în față pe unul dintre cei mai mari " pești " care umblă printre noi. Fără ajutor!

         Vocea puternică a lui Kevin se aude în încăpere odată cu sunetul pantofilor săi și ai lui Kyle. Se îndreaptă spre mine de parcă nimic nu s-a întâmplat. Le face semn celor trei gorile de mai devreme să se îndrepte spre noi.

— Scoateți gunoiul asta afară! E tot ce spune înainte de a-mi face semn să las pistolul jos.

All Rights Reserved © LoveeToDream 2016 

----------------------------------------------------------------------

Heii dragilor ! :* 

Capitol nou :D Vreau sa va multumesc pentru toate voturile, lecturile, comentariile si listarile sunteti minunati ! Astept in continuare parerile voastre, fie ele bune, fie ele rele ! 

Intr-o alta ordine de idei, am schimbat categoria povestii din Fictiune Generala in Aciune. Cred ca se potriveste mai bine acolo. 

Multumesc IoanaDuta pentru coperta ! :*

O seara frumoasa sa aveti si spor la scris / citit ! 

D.M.