Are you calling me, are you trying to get through
Are you reaching out for me, and I'm reaching out for you

-Eminem 

       Câteva cuvinte nu prea ortodoxe îmi scapă printre buze în timp ce cu una dintre mâini strângeam cu putere telefonul.

       Constat cu oroare că ceea ce s-a întâmplat nu a fost doar un simplu atac. Oricine este această persoană, știe cine sunt și unde mă aflu. Asta nu e bine, nu e bine de loc, nici pentru mine și nici pentru cei din jurul meu.

        Kyle ne privește întrebător încă neștiind cauza înjurăturilor de mai devreme. Îl înmânez telefonul și văd cum buzele i le adună într-o linie dreaptă.

—Și acum?

        Vocea sa sparge tăcerea făcându-mă să strâng și mai tare pumnii. Mă ridic în picioare și încep să lovesc primul perete care îmi apare în cale. Pumnii mei lovesc fără încetare în timp ce picioarele mi se agită fără un scop anume. Probabil arăt ca un copil mic care nu a primit jucăria pe care și-o dorea sau și mai rău, o persoană scăpată de la azilul de nebuni.

       După alte 2 lovituri puternice și câteva respirații zdravene, mă întorc cu fata înapoi spre cei doi. Kyle mă privește amuzat în timp ce primirea lui Kevin mă face să mă așez înapoi în pat.

—Nu cred că asta ne ajută cu ceva...

—Greșit! Spun hotărâtă. Aveam de ales între pereți și fețele voastre.

       Înainte ca vreunul dintre ei să aibă șansa de a mai spune ceva, un bărbat în jur de 40 de ani își face apariția în încăpere. Kevin dă mâna cu el, mai apoi făcându-i semn spre mine.

—Cred că are o contuzie.

        Bărbatul dă aprobator din cap și se îndreaptă spre mine.

—Cum te simți? E primul lucru care mă întreabă.

— Am avut zile și mai bune.

       Bărbatul rânjește făcându-mă să îmi dau ochii peste cap, iar apoi îmi face semn să mă așez.

       După 5 minute în care îmi curăță rana, îmi înmânează o pastilă pe care o înghit fără să clipesc.

—Nu e nimic grav. O contuzie ușoară. Ai grijă să o ia încet în următoarele zile.

       Kevin aprobă din cap deși e foarte conștient că nimeni și nimic nu mă poate face să mă răzgândesc cu privire la ceea ce vreau și nimeni nu mă poate face să renunț la antrenamentul de dimineață.

       Bărbatul părăsește încăperea în timp ce Kyle se aruncă leneș pe partea liberă a patului.

— Ai vreo idee cine a fost?

        Privirea mi se îndreaptă spre Kevin și nu mare îmi e uimirea când observ că buzele îi sunt strânse într-o linie dreaptă.

— La început am crezut că a fost Calvin, dar am realizat că nu are nici resursele necesare și nici curajul de a face așa ceva.

       Dau aprobator din cap și adaug:

—Viermele ala nu ar avea curajul necesar să vină după mine, iar planul a fost mult prea bine pus la punct pentru Calvin. Noi nu am știut nimic și nici nu am bănuit. Cineva de la petrecerea de aseară a fost. Sunt singură. A avut suficient timp să plaseze o bombă, să cerceteze casa și să își infiltreze oamenii.

— Eve, asta nu e bine, nu e bine de loc. Cineva știa că ești în viață înainte de petrecere. Mai mult ca sigur te-a urmărit de zile întregi.

— Probabil, dar asta nu mă oprește și nici nu îmi schimbă planul. Am de gând să continui ceea ce am început. O să aflu adevărul și o să îi fac să plătească chiar dacă asta e ultimul lucru pe care îl fac.

       Spre întreaga mea surprindere Kevin se limitează doar la a aproba. Fără comentarii răutăcioase, fără morală și fără țipete.

— Kevin, telefonul.

       Privirile noastre se întorc fulgerător spre Kyle, îndemnându-l să continue.

— Ai un număr sau ceva?

       Kevin deschide din nou telefonul și după câteva secunde dă negativ din cap.

— Număr necunoscut.

        Bărbatul de lângă mine dă aprobator din cap și se ridică.

— O să văd ce pot să aflu.

        Kyle părăsește camera făcându-mă să oftez.

— Asta e numai începutul, murmur fără vlagă.

—O să îl găsim.

— Al meu e.

        Acum e rândul lui Kevin să mă privească amuzat.

—Odihnește-te. Nu am haine pentru tine aici, în seara asta trebuie să te folosești de ale mele. Mâine mergem să cumperi tot ce ai nevoie.

         Dau aprobator din cap în timp ce Kevin se îndreaptă spre uşă.

— O să îți aduc un tricou și o pereche de pantaloni în câteva minute.

         Fără a mai adăuga ceva, bărbatul părăsește camera.

         Mă ridic din pat și mă îndrept spre baie. Am nevoie de un duș.

         Îmi las hainele să alunece pe podeaua băii și intru în duș. Jetul de apă îmi ajunge pe julituri făcându-mă să scâncesc. Cu mare grijă îmi spăl parul, iar apoi mă asigur că toate rănile îmi sunt curate.

        După alte cinci minute pășesc afară din duș și îmi înfășor un prosop în jurul meu și altul în jurul părului. Ies din baie și găsesc pe pat hainele promise de Kevin. Le îmbrac fără ezitare și mă întorc înapoi în baie. Îmi privesc reflexia în oglindă și strâng din dinți când văd numărul de zgârieturi de pe față. Rana curățată de doctor arătă cel mai rău și deja pot să văd cum pielea se învinețește în jurul ei. Îmi oblig privea să părăsească oglinda și încep să îmi usuc părul.

        Zece minute bune trec până ce sunt mulțumită de starea părului meu și pășesc înapoi în cameră. Rămân surprinsă când îl găsesc pe Kevin așezat pe patul meu, dar îmi oblig picioarele să se îndrepte spre pat.

        Câteva minute trec fără ca vreunul dintre noi să spună ceva, dar de data asta e o liniște plăcută, una fără tensiune.

—Știi, pentru câteva secunde am crezut că te-am pierdut din nou.

         Cuvintele sale mă iau prin surprindere făcându-mă să îmi îndrept privirea spre a sa. Kevin mă privește cu o urmă de tristețe în privire și sunt oarecum conștientă de ceea ce spune. Am simțit asta ani de zile.

         Îi fac semn să se așeze lângă mine și fără ezitare îmi așez capul pe umărul său. Îi simt umerii încordați pentru câteva secunde și sunt sigură că e luat prin surprindere de gestul meu la fel de mult ca și mine.

— Sunt aici, e tot ce reușesc să spun.

— Eve, nu sunt pregătit să te pierd din nou...

         Afirmația sa îmi face inima să bată cu putere și am nevoie de o gură mare de aer înainte de a putea să spun ceva. Mâna mea își face loc în jurul trupului său și îmi împletesc degetele cu ale sale.

— Bun, pentru că nici eu nu sunt pregătită pentru asta.

--------------------------------------------

Hei dragilor ! :* 

După o lungă perioadă de timp am reușit  și eu să scriu ceva. Vă mulțumesc pentru toate voturile, comentariile și mai ales pentru răbdare ! 

O seară frumoasă și spor la scris/citit !

D.M.