"Почему бы нам не забыть всё что касается нас самих...Забудем кто мы были, есть и будет."

"De ce sunt aici?" Ochii Marilenei imi sfredelesc teasta, iar in acest moment inteleg ideea frazei Daca privirea ar putea omori, demult as avea o gaura in cap.Sa nu ma intelegeti gresit, nu mi-e frica de fiinta inalta si maiestuoasa de pe locul alaturat. Imprejurarile nu erau din cele mai bune, daca imi permiteti sa port un monolog interior. Eram asezate pe o banca murdara, vopsita intr-un verde, care, cindva era ceva mai deschis,dar acum e murdar de pete de...nici nu vreau sa stiu ce. Ochii imi ratacesc nepasatori pe cladirea ce era in fata noastra, mica, galbena, daca asa s-ar putea numi acea nuanta, iar virful rotund era acoperit pe alocuri cu niste placi de lemn, lungi si umede. Straduta mica si locul ascuns de privirile....protectoare...ale oamenilori, lipseau complet."Ai zice ca te astepti sa te omor." Imi ride Marilena in fata.Imi rotesc ochii expirind zgomotos"Nu mi-e frica de tine, Marilena." Ride din nou, cu un chicotit malefic si inclestindu-si bratele sub sinii sai imensi, ma priveste cu bagare de seama. Nu ii sunt prada, ba, e chiar invers, imi voi astepta linistita momentul pentru a ataca, nu sunt obisnuta sa-mi pierd capul, nu fata de cineva. "Ar trebui.Sunt cu muuulti ani mai mare." "Mai mare nu inseamna mai despteapta." Inteleg ca acum nu am dreptul sa dau inapoi, am facut primul pas. Incerc sa fiu precauta, analizindu-i limbajul corpului, dar nu vad nimic, decit faptul ca e nervoasa, ceea ce ma face sa surid in sinea mea. "Nu am venit sa ma cert, Pheonix.E vorba de fratele tau." La auzul acelor cuvinte imi atintesc din nou privirea asupra Marilenei, care, isi ducea mina dreapta prin par, iar cea stinga la gura, fiind insotita si de o tigara, nu chiar ieftina. "Vad ca ti-am captat atentia, acum." "Nu pe mult timp. Daca nu ai informatie valoroasa, plec imediat.Am si alte treburi de facut." Un nor de fum este dus prin fata mea spre copacii ce ne ingradeau de privirile curioase. "E bolnav.Are nevoie de ajutor,iar eu nu pot sa fac nimic." Imi intorc spatele "Marilena" ii pronunt numele de parca as scuipa venin. Din pantalonii blugilor rupti imi scot o tigara si o aprind cu o bricheta strinsa de pe jos."E informatie veche." Imi intorc capul s-o privesc "Tu fumezi?" Se uita cu ochii mari ca doua mergel,e din cauza emotiilor de mirare. "E informatie veche.Acum daca asta e tot eu plec."

Dar nu dau bine sa fac doi pasi ca sunt violent trasa de brat. "Nix.." "Nu ma numi asa!" Ii strig in fata, enervata. "Unde ai fost cind trebuia sa fii linga Demion.Tu, tu ce faceai, te 'iubeai' cu Alex." "D-de u-unde..." Intelegeam de ce era socata, nu ar crede ca cineva, ca mine, atit de depresiv, tacut, practic invizibil, ar putea sti atit de multe secrete. " Marilena, Eu stiu mai multe decit voi toti la un loc." Imi zmulg mina, darimind-o la podea. Cade in genunchi, patindu-si rochia si ranindu-si palmele din cauza impactului cu asfaltul.Lacrimile incep a-i curge, dar nu mi-e mila, am fost prin prea multe pentru a mai intelege acest sentiment. Plec, in departare rasuna un zgomot de pantofi cu talpa de cauciuc, care foarte rapid fac contact cu podeaua umeda."Il iubesc." Inchid ochii, si fara sa ma opresc, sau sa ma uit in urma  nici macar o data ,dispar in noapte, cu un singur lucru in minte "...si eu."

"Esti frumoasa" Ochii se maresc, buzele se ridica intr-un zimbet inocent, obrajii se inrosesc.

"Chiar?" Nu imi venea sa cred celor auzite. "Rin" glasul se aude pitigaiat, din cauza multor emotii. Era prima data cind cineva imi facea complimente...Prima data. "Nu mint, si stii ca nu imi plac glumele." Imi las privirea in jos pentru citeva clipe pentru a procesa situatia.

"Nix...Niiix...Pheonix!!" Dintr-o data ma aflu in masina fratelui meu.Cum de am ajuns aici. "Ce sa intimplat?La ce te gindeai atit de tare?" Isi pune mina peste a mea, dar nu reactionez. De cind sa intimplat povestea cu Alex, nu ma pot concentra deloc. "Scuze, ce ai zis?" Intreb fara a privi corpul lat al lui Dem..."Ce se intimpla, NIX.Nu esti in apele tale." "Am..." "Si nu ma lua tu pe mine ca ai luat o nota rea.Nu ma fa sa i-au totul in miinile mele." Stiam ca ar afla, cindva, sau eu ii spun, sau altii...Dar ce mai am de pierdut.Mi-a ramas mai putin de o saptamina."Scuze, Dem, nu se va mai intimpla.Eram cu gindul la excursia de ieri." Expira zgomotos."Dem?" Imi arunc privirea intrebatoare asupra sa. Isi duce mina prin parul sau drept, era frustrat, si cred ca stiu de ce..."Nix, imi pare rau. Dar chiar nu am avut de unde lua bani. Si era prea scump pentru a-mi permite.Iar daca platea matusa, avea sa te inchizi in camera...Ca si data trecuta."Zimbesc malefic, dar nu pe mult. "Dem, Demion, Fratioare, stiu prin ce perioada grea treci, si nu te invinuesc. Cu toate intirzierile de salariu, cine stie unde am ajunge daca o tinem pe aceeasi pista. Plus, ca nici nu doream sa plec. Fie vointa mea, as sta acasa si te-as ajuta." Demion trage pe dreapta la statia de trolebuze pentru ca sa ies. Il sarut pe obraz, in timp ce el imi uraza un "O zi buna." Si cu pasi inceti ma indrept spre cladirea mare cit jumate de centru. "Pheonix" Imi vad colegul fugind spre mine. Dar cu cit inainta mai aproape cu atit mai tare ma ingrozeam de expresia sa faciala. "Nikita.Ce sa intimplat cu tine." Avea un ochi vinat, si rosu, sub acesta avea o taietura de sticla care inca singera, mina dreapta si-o tinea strinsa la piept, o bucata din propria sa camasa fiind infasurata la palma. "Ce mai exact se intimpla?" Intreb speriata si putin confuza."Rin...A iesit din minti." La auzul numelui un val de soc ma face sa ma infior, dar fug, nu stiu de ce, fug pentru a-l gasi...Rin... "Nix." Planurile se strica in momentul cind Nikita ma ia de mina. "A aflat ca Alex te-a..." Un alt val, urmat de altul, parca nu aveau sfirsit. Dar fug, fug. Cine stie, poate voi muri mai devreme.