"Marea e albastra, pamintul e cafeniu, eu sunt alb... dar ma simt negru."
"-Promite-mi ca nu vei face nici o prostie...Promite!
-...Atita timp cit suntem impreuna, voi trai. Doar pentru tine.
-Nix,ti-am zis de multe ori,sa nu te atasezi de mine fiindca te voi rani.
-Sara,hahaha, uitate la mine si zimi inca o data sa nu ma atasez.
-...

-Deja am facut-o."
"Hey, ce cauti aici?"un barbat mic, chel si gras vine spre mine cu pasi amenintatori, "nu ai vazut semnul ca aici e interzis sa urci? Poti sa cazi."
Ma uit cu indiferenta, in spate, neatragind prea multa atentie micului elf.Asta si vreau sa fac, mi-ar placea sa i-o spun, dar daca voi fi oprita? Poate chiar asta vreau?! Nu! Nu?
<<Draga Sara,continui sa scriu in carnet
Sunt gata sa termin ceea ce am inceput. In scurt timp ne vom reintilni...din nou, desigur nu cum ne-am propus,dar de data aceasta iti promit ca peste ceva timp vom fi Mereu impreuna...Iti promit!Sunt mindra sa-ti spun ca Dem nu mai are sentimente pentru tine.Dar intoarcete!>>
<<Draga Dem,
Te iubesc, Te iubesc mai tare ca viata-mi. Te rog sa nu te superi ca am plecat...Era de mult timp planuit.Sunt bine, sunt cu tata, sau mai bine spus in drum spre tata.Sa-ti aduci aminte cit mai repede ce ti-am spus ieri si fa intocmai. Marilena, intoarcete la ea, nu a vrut sa te insele, dar a trebuit.Aceast-i ultima mea dorinta...Si gaseste-o pe Sara(e undeva prin Fliorida) Daca nu a venit inca.>>
<<Dragi prieteni,
Nu va zic scuze, nu va zic multumesc, nu imi voi cere NICIODATA iertare pentru ceea ce voi face in mai putin de 5 minute.Imi pare rau Yato si Zero, ca nu am ajuns... .Imi pare rau Rin c̶a̶ a̶m̶ f̶a̶c̶u̶t̶ c̶u̶n̶o̶s̶t̶i̶n̶t̶a̶, dar nu, imi pare rau ca nu am putut fi cea pe care s-o iubesti.Cred ca mi-am facut sperante pe degeaba, dar inca Te iubesc!!Liza, sper sa fii torturata incet si lung.Alex, esti un Nimeni, si da, stiu ca ma iubesti, dar eu NU!>>

Imi pun castile Apple in urechi starea de depresie fiindu-mi alimentata si mai mult de cintecul 'The Grey'interpretat de Nightcore.Inhalind adinc aerul umed al primaverii, pieptul ridichindu-se din cauza plaminilor umflati ca doua baloane, imi aduc aminte de toate momentele triste,parca retraindu-le, din nou, din nou, Din Nou.Arunc geanta neagra in spate carnetul punindu-l sub cartile de istorie. Nu trebuie sa ma gindesc, sau nu de alt, voi da inapoi.Nu trebuie sa ma gindesc.Gindurile ne ucid.Ne fac vulnerabili. Eu sunt exemplul relevant.
Imi i-au avint si...Sar. Aceast surplus de adrenalina din corpul meu, inima care bate cu 8km/h, miinile care tremura, stomacul care pare sa iasa din mine, totul ma face sa ma simt vinovata, dar in acela-si timp, fericita pentru ca am reusit pentru prima si ultima data in viata mea de nimic, sa-mi ating scopul. Ceva se aude in spatele meu, dar nu atrag atentie, ma uit prin parti uitindu-ma in sticla cladirii din fata si privindu-mi reflectia in oglinda imi dau seama ca Cel putin, voi muri frumoasa. Machiajul pe care l-am facut completindu-mi inperfectiunile.As fi putut deveni un stilist sau vizagist.Ma uit sub mine calculind distanta ramasa,inca in zbor ma intorc cu spatele la suprafata pamintului.Am senzatia placuta ca imi apar aripi, dar nu vor reisi sa-mi iasa ca eu deja voi muri.Ma voi depasi, voi depasi toti oamenii, pentru ca Pot.

Cinci...Patru...Trei...Doi...Un... .

-Alo, Domnul Star la telefon?un glas sumbru rasuna la capatul firului.
-Umm,da.Cine intreaba?
-Detectivul Mason, sunteti fratele mai mare a domnisoarei Pheonix Star?
-Da, ce s-a intimplat, e in regula, ce i s-a intimplat?Ceva nu e bine, Nix nu are cum sa fie ranita.Nu?O Goddess! Numai nu surioare!
-Domnule Star, va rog sa va calmati.Mai bine ar fi daca ati veni pe strada 31 august 3/13. Si da, este ceva urgent.

"N-n-nix!Nix.Ce s-a intimplat?"strigatul de suferinta se aude pentru prima oara dupa multi ani.
"S-a sinucis"a vazut-o paza.
"Aghahaha.Nuuuuu!!!DE CE NIMENI NU A FACUT NIMIC?!Nix, stiu ca esti acolo. Trezestete, deschide ochii, nu este chiar atit de greu, crede-ma"lacrimile ii curgeau siroaie, nimeni nu ii zicea ca va fi bine, de ce paramedicii nu ii ziceau nimic, de ce toti se uitau in jos cu priviri vinovate.
"Dem..., "cineva se aude in spate, cineva pe care el dorea sa-l vada, cineva cu care va imparti suferinra.Sau asa credea, asa Dorea sa creada. Dar ce e Dorinta pe aceasta planeta?
"Sara...Ajuta-ma..."femeia, nu, iubirea vietii sale a cazut in genunchi si il tinea cu o mina de degetele sale, iar cu o alta o mingiia pe prietena sa cea mai buna.
Ambii plingeau, strigau,se rugau, ca totul sa fie un vis.Dar in subcontient stiau adevarul.
"Dem..."isi recapata glasul si curajul femeia."Nimic nu va mai fi bine"aceste cuvinte dureau, dureau pentru ca asa va fi, si nimeni nu va schimba nimic.
Baiatul de 24 de ani o priveste patrunzator in ochi, apoi ochii inlacrimati cad asupra unicii fiinte care ii era alaturi si pentru care ar fi facut Orice!Dar care era plecata, spre o lume mai buna, sau asa dorea el sa creada. Dar ce este sa crezi pe aceasta lume?

--------------
Inca 1 capitol!