After a year of therapy, my psychiatrist said to me 'Maybe life isn't for everyone.'-Larry Brown

Credeai ca nu stiu.Credeai ca nu voi afla.Credeai ca ma vei lasa singura. Dar afla ca stiu, am aflat, si nu ma vei lasa singura...eu te voi lasa."De ce nu mi-ai spus?" Imi inclestez miinile intr-un pumn,

nervii fiindu-mi pe terminate."Cu ce am gresit, Dem?" Expresia vinovata a fratelui meu ma infuria si mai tare, eram gata sa-mi intorc spatele cind vorbele lui ma opresc, ma pietrifica "Nu doream sa suferi." Un ris isteric umple spatiul dintre cele doua trupuri, mai corect spus...un corp viu si un viitor trup. "Ti se pare ca nu sufar, ti se pare ca nu am suferit de pe urma faptelor tale." Buzele mi se ridica intr-un zimbet trist "Tot acest timp mi-am pus intrebari, m-am invinovatit, fiindca nu gaseam raspunsuri Oare de ce propriul frate m-ar uri? Ce i-am facut? Nici nu iti poti inchipui cite nopti nedormite am avut, din cauza faptului ca Tu nu mi-ai spus." Adevarul era ca stiam ca este de ceva timp bolnav, dar nu doream sa cred.
Flashback
Miinile imi tremurau cind am luat foile A4 in mina. In acel moment mi-am pus intrebarea daca vad bine cu adevarat, sau poate ca halucinatiile de alta data mi s-au intors. Dar era imposibil de adevarat, prea adevarat ca sa-mi cred minciunile si sprerantele desarte. Era scris negru pe alb,
Pacient: Demion Star
Boala:Cancer de piele
Tratament:_________________

"Nix...Imi pare rau, chiar, dar credeam ca nu are nici un rost." O expresie socata era intiparita pe fata mea rosie si umeda "Poftim?! Ce credeai?Te rog sa mai repeti inca o data!" Imi venea sa injur...Corectie, injuram, in rusa o limba care am invatat-o privind desene animate. "Imi pare rau, Nix."

"Iti pare rau. Auzi, ii pare rau.Stii ceva, nu imi pasa, nu te las eu sa mori.Daca ai de facut tratament, atunci il faci." Era un plan bun, perfect, dar nu aveam bani. Eram lipiti pamintului. Oare daca am vinde BMW-ul lui Dem, poate ne-ar acoperi ceva din cheltuieli, dar si aici erau probleme, masina era a companiei pentru care lucra fratele meu. Creerul mi se invirtea la 360* , nu aveam idei, dar nici sa-l las pe Dem sa moara nu o faceam. Lacrimile imi curgeau pe obrajii acoperiti de palmele albe ca varul. Aveam o singura solutie, care ar putea sa ma coste viata, pe care nu o aveam. Imi tirii picioarele lungi pina in camera de la capatul holului, imi i-au scaunul si ma urc cu picioare pe acest obiect bej murdar de pasta de pix albastru si carioci negre, imi deschid usa din stila de la sertarul de sus de linga geam si din capatul sau scot un portmoneu colorat,fals, Mikel Kors cumparat cu doar 10€ pe o plaja din Spania.Fara a ma uita in acesta,il inmin fratelui meu. "Nix?Nu!Nu pot sa-ti i-au banii. Ai innebunit sau ce?" "Nu...Ai nevoie de ei mai mult decit mine. Nu imi las unica famile sa dispara." Credeam ca ma inec cu propriile vorbe, eram speriata si confuza, enervata si deprimata, toti banii facuti timp de 5 ani, lucrati pe la fabrici si uzine din greu, i-am dat. Dar nu regret.Nu voi regreta daca Demion v-a fi salvat, daca va trai cit pentru noi doi. In departare un sunet de telefon imi capteaza atentia, un Nokia cu butoane

sede aruncat pe cutia gri plina cu rufe  murdare. Ma uit pentru ultima oara la Dem cu o privire neutra prin care ii dadeam de inteles faptul ca a calcat pe bec,rau de tot,si plec intorcindu-mi spatele.
"Nix, ce mai faci? Cum iti merge? Dem e acasa? Numai m-am intors din Franta. Ceva s-a mai intimplat? Liza sper ca...." Sara ma bombardeaza cu intrebari. Nu a trecut nici doua saptamini de cind ne-am vazut ultima oara, iar intrebarile deabia au inceput. "Ma mira faptul ca nu m-ai contactat noaptea cind ai venit." "Foarte amuzant, dar te-am sunat. De ce nu mi-ai raspuns?" am ris in receptor. "Stii nu toti oamenii sunt atit de hiperactivi. Si mai sunt oameni care dorm pe timp de noapte." Am zimbit pentru ca stiam ca Sara nu e o persoana care sa doarma noaptea intreaga. Ar nimeri la spital si tot ar zice ca a fost cea mai buna noapte din viata ei. "Atentie cu cine vorbesti. Unele lucruri, Nix, sunt prea complicate pentru a fi intelese." "Bine. Ma predau." "Deeeci, ce face Dem?Vreau detalii.Cit mai multe detalii." "Daca vrei sa alfi, de ce nu il suni sa-l intrebi singura?"Un oftat imi cutremura trupul, am ris din nou, spre marea mirare a Sarei. "De ce rizi? Ti se pare amuzant ceva?" "Da, mi se pare dragut faptul ca doua persoane indragostite, care flirteaza si nu numai la fiecare pas, nu-si pot spune in fata adevaratele sentimente." "Stii ca nu pot, nu as putea." "Sau nu vrei. Bine, te sun mai tirziu. Dem ma striga." "Stai, Nix..." 
Nu imi place sa mint. Nu imi place s-o mint, dar daca nu intreprind ceva Dem si Sara vor ramine pina la batrinete doar niste prieteni cu beneficii, in ciuda protestelor si revoltelor mele constante.

--------------------------------------
Imi pare nespus de rau pentru faptul ca nu am postat mai devreme acest capitol, dar chiar nu aveam timp. Imi cer din nou iertare si va cer o mica favoare pe care as fi foarte fericita daca mi-ati implinio. Va rog sa puneti likuri si sa-mi scrieti commentarii.(poate oi ajunge si eu la 10 likuri odata)